18,969 matches
-
care conducătorii și carele zdrobite sau în incapacitate de a continua purtau denumirea de "naufragia", numele latin pentru epave, naufragiați. Cursa în sine era foarte asemanătoare replicii sale grecești, totuși se distinge numarul mare de competiții - de obicei 24 de curse zilnic, în decursul secolului patru, timp de 66 de zile pe an. Dar acestea presupuneau doar 7 tururi (și mai târziu doar 5 pentru a permite disputarea mai multor curse pe zi), în loc de 12 precum în cele grecești. De asemenea
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
se distinge numarul mare de competiții - de obicei 24 de curse zilnic, în decursul secolului patru, timp de 66 de zile pe an. Dar acestea presupuneau doar 7 tururi (și mai târziu doar 5 pentru a permite disputarea mai multor curse pe zi), în loc de 12 precum în cele grecești. De asemenea, stilul roman era orientat mai mult spre latura financiară; concurenții erau profesioniști iar pariurile erau o practică larg răspândită printre spectatori. Existau care de luptă cu patru cai ("quadriga") și
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
sau reușeau să se elibereze singuri. În scopul tăierii hățurilor și eliberării în caz de accident, ei purtau asupra lor un cuțit curbat denumit "falx". De asemenea, mai purtau căști și alte elemente de echipament cu rol protector. În fiecare cursă putea exista un număr dat de echipe pe care facțiunile le puteau înscrie și care puteau coopera și coaliza pentru a-și maximiza șansele împotriva altor oponenți, forțându-i să iasă de pe culoarul de interior favorabil, să își piardă concentrarea
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
că însuși conducătorii de care, "aurigae", erau considerați a fi învingătorii, deși ei erau de obicei sclavi (precum în lumea greacă). Primeau o cunună din frunze de laur și, probabil și niște sume de bani; dacă reușeau să câștige suficiente curse își puteau cumpăra libertatea. Conducătorii puteau deveni celebrități în Imperiu pur și simplu supraviețuind, prin prisma faptului că speranța de viață a conducătorilor de carelor de luptă nu era prea ridicată. O asemenea celebritate a fost Scorpus, lăudat de Marțial
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
deveni celebrități în Imperiu pur și simplu supraviețuind, prin prisma faptului că speranța de viață a conducătorilor de carelor de luptă nu era prea ridicată. O asemenea celebritate a fost Scorpus, lăudat de Marțial, care a câștigat 2.048 de curse înainte de a fi ucis într-o coliziune la "meta" când încă nu împlinise 27 de ani. Cel mai faimos dintre toți a fost Gaius Appuleius Diocles (104-146) care a câștigat 1.462 din 4.257 de curse iar de 861
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
2.048 de curse înainte de a fi ucis într-o coliziune la "meta" când încă nu împlinise 27 de ani. Cel mai faimos dintre toți a fost Gaius Appuleius Diocles (104-146) care a câștigat 1.462 din 4.257 de curse iar de 861 de ori a terminat pe locul doi. Când Diocles s-a retras la vârsta de 42 de ani, după o carieră de 24 de ani, câștigurile sale financiare se ridicau la un total de 35.863.120
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
nu mai erau implicați în politică sau acțiunile militare precum în perioada Republicii. Cei bogați își permiteau să plătească pentru locuri umbrite și cu o vedere mai bună și, probabil, își petreceau mare parte din timp asistând și pariind la cursele carelor de luptă. Circul era unicul loc unde împăratul se arăta în fața populației strânse în număr mare și unde, la rândul său, populația își putea manifesta afecțiunea sau mânia la adresa sa. Loja imperială din Circus Maximus, denumită "pulvinar", era legată
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
și să le monitorizeze progresul. Potrivit lui Tertulian, inițial erau doar două facțiuni, Albă și Roșie, dedicate iernii respectiv verii. În perioada de maximă dezvoltare existau patru facțiuni: Rosie, Albă, Verde și Albastră. Fiecare echipă putea avea până la trei care în cursă, iar membrii aceleiași echipe colaborau adesea împotriva celorlalte echipe, de exemplu pentru a le forța coliziunea în "spina" (o tactică legală și încurajată). Conducătorii puteau schimba echipele destul de asemănător cu transferul sportivilor profesioniști din perioada contemporană; Gaius Appuleius Diocles, de
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
susținute de împărat și populație deopotrivă. Albii și Roșii sunt doar rar menționați în literatura care a supraviețuit timpului, deși activitatea lor continuă este atestată de inscripții și tăblițele de blesteme. La fel ca alte multe aspecte ale lumii romane, cursele carelor de luptă au continuat în Imperiul Roman de Răsărit, chiar daca bizantinii nu au ținut o evidență și o statistică precum au facut-o romanii. Constantin cel Mare prefera aceste curse în dauna luptelor gladiatorilor pe care le considera o
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
La fel ca alte multe aspecte ale lumii romane, cursele carelor de luptă au continuat în Imperiul Roman de Răsărit, chiar daca bizantinii nu au ținut o evidență și o statistică precum au facut-o romanii. Constantin cel Mare prefera aceste curse în dauna luptelor gladiatorilor pe care le considera o rămășiță a păgânismului. Jocurile Olimpice au fost suprimate în cele din urmă de împăratul Teodosiu I în anul 393, într-o acțiune menită a pune capăt păgânismului și a promova creștinismul, dar
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
în dauna luptelor gladiatorilor pe care le considera o rămășiță a păgânismului. Jocurile Olimpice au fost suprimate în cele din urmă de împăratul Teodosiu I în anul 393, într-o acțiune menită a pune capăt păgânismului și a promova creștinismul, dar cursele carelor de luptă au rămas populare. Faptul că acestea deveniseră strâns legate de majestatea imperială însemna că biserica nu le-a împiedicat deși, treptat, proeminenți scriitori creștini precum Tertulian au început să atace sportul. Hipodromul din Constantinopol (în realitate un
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
accent și pe interzicerea plasării de capcane asupra adversarilor (precum amuletele împănate cu cuie), dar altfel se pare că nu exista un sistem elaborat de manipulare sau de mituire. Purtarea culorii echipei favorite devenise un aspect important al modei bizantine. Cursele carelor din Imperiul Bizantin includeau de asemenea facțiunile tradiționale romane care au continuat să joace un rol proeminent în aceste manifestări publice. În acest timp, Albaștrii ("Vénetoi") și Verzii ("Prásinoi") puneau în umbră celelalte două facțiuni ale Albilor ("Leukoí") și
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
a fost ucis chiar în "Aghia Sophia" (biserica Sfânta Sofia). Răzmerițele au culminat cu Răscoala Nika din anul 532, din timpul domniei lui Iustinian, începută atunci când cele două facțiuni principale s-au unit și au încercat fără succes rasturnarea împaratului. Cursele carelor de luptă pare să fi cunoscut declinul în decursul secolului VII, odată cu pierderile Imperiului în fața arabilor și declinul populației și economiei. Albaștrii și Verzii, privați de orice putere politică, au fost reduși la un rol pur ceremonial. Hipodromul din
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
să fi cunoscut declinul în decursul secolului VII, odată cu pierderile Imperiului în fața arabilor și declinul populației și economiei. Albaștrii și Verzii, privați de orice putere politică, au fost reduși la un rol pur ceremonial. Hipodromul din Constantinopole a rămas dedicat curselor, jocurilor și ceremoniilor publice până la jaful Constantinopolului din timpul celei de-a patra cruciade din 1204. În secolul XII, împăratul Manuel I Comnen a organizat chiar turniruri după modelul vestic în Hipodrom. În timpul jafului din 1204, cruciații au prădat, printre
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
secolul XV prezintă un sit abandonat, cu câțiva pereți rămași în picioare și "spina", delimitarea centrală, jefuită de splendorile sale. În prezent (2010) doar obeliscurile și Coloana Șarpelui mai există în locul unde timp de secole spectatorii se adunau. În Vest, cursele au încetat mult mai devreme; la sfârșitul secolului IV distracțiile publice de genul acesta nu mai aveau loc decât în căteva orașe. Ultima cursă a carelor de luptă în Roma a avut loc la Circus Maximus în anul 549. Homer
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
obeliscurile și Coloana Șarpelui mai există în locul unde timp de secole spectatorii se adunau. În Vest, cursele au încetat mult mai devreme; la sfârșitul secolului IV distracțiile publice de genul acesta nu mai aveau loc decât în căteva orașe. Ultima cursă a carelor de luptă în Roma a avut loc la Circus Maximus în anul 549. Homer: Iliad
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
tren oprește și când, apoi să fie atenți la panoul montat pe tren pentru a vedea numărul acestuia. Sunt mai multe configurații posibile pentru peroane: În câteva cazuri, stații care au 4 căi de rulare au două peroane centrale pentru cursele expres și două peroane laterale pentru liniile din margine, care deservesc curse locale. Aceasta este situația a numai trei stații situate în apropierea gărilor importante unde următoarea stație de metrou de-a lungul liniei este de asemenea o stație expres
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
tren pentru a vedea numărul acestuia. Sunt mai multe configurații posibile pentru peroane: În câteva cazuri, stații care au 4 căi de rulare au două peroane centrale pentru cursele expres și două peroane laterale pentru liniile din margine, care deservesc curse locale. Aceasta este situația a numai trei stații situate în apropierea gărilor importante unde următoarea stație de metrou de-a lungul liniei este de asemenea o stație expres cu configurația obișnuită. Scopul pentru care peroanele au fost astfel împărțite a
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
districtul Staten Island și cu stațiile de autobuz locale sau care asigură transportul între orașe. În aprilie 2010, Metroul din New York City avea 6442 de vagoane. Un tren obișnuit pentru metroul new-yorkez este format din 8, până la 11 vagoane, deși cursele navetă pot avea numai câteva, chiar numai două vagoane, iar garnitura poate avea o lungime de la 46 până la 180 de metri. Sistemul are două categorii separate de vagoane, una pentru liniile IRT și alta pentru liniile BMT. Echipamentele BMT/IND
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
este o mașină de curse care a ieșit învingătoare patru ani consecutiv în circuitul de la Le Mans, incepand cu anul 1966. Numele provine de la clasa în care a fost încadrată, Grand Touring (deși nu a fost vreodată omologata), iar 40 reprezintă înălțimea automobilului în inci
Ford GT40 () [Corola-website/Science/320701_a_322030]
-
134 de exemplare. Participarea Ford în circuitul de la Leș Mans are la bază o bătălie a orgoliilor. Legenda spune că Henry Ford al II-lea a vrut să-i demonstreze lui Enzo Ferrari că și mașinile sale sunt “material de curse” (Ferrari înregistrase 6 victorii consecutive la Leș Mans) și să-și ia revanșa pentru eșecul suferit în tentativa de a achiziționa producătorul italian în anul precedent. Pentru că cei mai buni ingineri și designeri de mașini de curse puteau fi găsiți
Ford GT40 () [Corola-website/Science/320701_a_322030]
-
sunt “material de curse” (Ferrari înregistrase 6 victorii consecutive la Leș Mans) și să-și ia revanșa pentru eșecul suferit în tentativa de a achiziționa producătorul italian în anul precedent. Pentru că cei mai buni ingineri și designeri de mașini de curse puteau fi găsiți la momentul respectiv doar în Marea Britanie, acolo va trimite Ford o echipă de recrutare din care făceau parte Roy Lunn, Ray Geddes și Carroll Shelby (celebrul american, pilot de curse și constructor de mașini). Celor trei li
Ford GT40 () [Corola-website/Science/320701_a_322030]
-
buni ingineri și designeri de mașini de curse puteau fi găsiți la momentul respectiv doar în Marea Britanie, acolo va trimite Ford o echipă de recrutare din care făceau parte Roy Lunn, Ray Geddes și Carroll Shelby (celebrul american, pilot de curse și constructor de mașini). Celor trei li se vor alătura John Wyer, fostul racing team manager al Aston Martin și, mai ales, Eric Broadley, fondatorul Lola Cars, cu care Ford semnează un contract pe doi ani și de la care cumpără
Ford GT40 () [Corola-website/Science/320701_a_322030]
-
Ford la Leș Mans, ce va dura patru ani. Participantul din acel an este o versiune modificată, cu un motor de 7 litri și un sașiu tip fagure, din aliminiu, produsă în SUA. Pe locul al II-lea va termina cursa tot un GT40, după o serie de momente de tensiune, în care conducerea echipei încearcă să ia cea mai bună decizie în privința învingătorului. La doar câteva secunde distanță de Finish, pilotul de top al Ford, Ken Miles, a cărui mașină
Ford GT40 () [Corola-website/Science/320701_a_322030]
-
Buterfly (poems), Romanian Book Publishing House, Bucharest, 1981; 59. Radovan Pavlovski, Maya (poems), Romanian Book Publishing House, Bucharest, 1981; 60. Bojin Pavlovski, Western Australia (poems), Romanian Book Publishing House, Bucharest, 1983 (în collaboration with Carolina Ilica); 61. Stevan Tontici, I Curse And Whorship (poems), Romanian Book Publishing House, Bucharest, 1983 (în collaboration with Carolina Ilica); 62. Iovan Strezovski, The Book of Destiny (novel), Romanian Book Publishing House, Bucharest, 1983; 63. Gane Todorovski, Time Of Malediction And Caresses (poems), Romanian Book Publishing
Dumitru M. Ion () [Corola-website/Science/320705_a_322034]