20,085 matches
-
tu la fel. Vacanța noastră a fost plăcută, reîntoarcerea de asemenea. Am în suflet presimțirea unui an bun. Pentru că cel care a trecut, din toamnă până în toamnă, a fost un an de criză și de chin. Bine că a trecut! Dragă Florino, nestăvilită e dorința noastră de a te revedea! Pierre a devenit de o majestuoasă austeritate, în timp ce noi ne mai amuzăm din când în când pe la Maxim’s, bineînțeles cu insuccesele obișnuite. Salutări frățești, Vally 1 septembrie 1954 Din nou
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fond... Toamna, ca de-obicei - fermecătoare... Multe lucruri de făcut și plăcerea de a le face. O nouă calitate: aceea de a fi în raporturi simple, directe și ușoare cu oamenii. Florino, din Iarăș, prietenilor din București 8 septembrie 1954 Dragii mei, Rândurile voastre m-au bucurat nespus în cumplita mea sin gurătate, dar m-au dezamăgit oarecum, fiindcă mă așteptam la o scrisoare mai lungă și mai amănunțită referitor la șederea voastră la munte. Eu am sosit aici în chip
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mine și am încercat să fac pentru alții, în sensul „de ochii altora“. și am pierdut gustul de a face orice... În după-amiaza aceasta am reușit să mă smulg din dezgustul față de mine însumi și să revin la vechile și dragile mele ocupații de totdeauna. E o izbândă a celor bune din mine asupra celor rele, o izbândă spontană, de la mine putere, iar nu consecința unui act volițional, în numele nu știu cărui principiu sau simț al datoriei. și cu atât mai prețios! 31
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să mă grăbesc, căci îmi este teamă să nu care cumva să pierd acel bun pe care l-am agonisit în ultimele luni acolo, în singurătate... Vreau să fiu singur și aici, în tovărășia doar a celor care îmi sunt dragi și a celor care la rândul lor mă îndrăgesc. În ultimele două seri am ieșit cu Mama la plimbare. Umblam pe străzi îndepărtate și necunoscute, zvârlite pe la margini de București... (Comisioane de la tovarășii de pușcărie, de la Petrică R. de pildă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Carmen cântată cu totul remarcabil: cu impertinență, țigănește, aproape țipat - un țipăt catifelat din adâncurile ființei materiale, de undeva de sub țâțe... 21 septembrie 1955 S-a întors Vally... Don Pedro de Aragón lui Florino de León București, 23 septembrie 1955 Dragă prietene, Nu sosirea neașteptată a unicei Voastre scrisori ne face să Vă răspundem atât de curând, ci dorința de a Vă bucura printr-o veste bună: aceea a reîntoarcerii din sclavia maură a dragului nostru Navarra. Alaltăieri, la orele șase
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
oamenii să fie vii! 7 noiembrie 1955 Nu-mi găsesc locul - acesta este adevărul. și nici rostul. Nu sunt în stare să mai fac nimic din ceea ce cu atâta încredințare făceam până acuma. Ca și cum între mine și țelurile cele mai dragi de odinioară s-ar fi rupt ceva, s-ar fi rupt legătura necesară. Elementele din care până acum câteva zile voiam să construiesc ceva mi se par ridicole și inutile... Dar în același timp ciocănesc undeva în mine neliniștea și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
al Academiei. Drept care articolul său este publicat și într-o culegere de studii mozartiene din Republica Federală Germană. În sfârșit, ține o serie de conferințe, de cele mai multe ori la Dalles... Mihai lui I. Negoïtzesco, par pneumatique București, 2 ianuarie 1957 Dragă Nego, Mă bucur că înscriu pentru prima oară data noului an pe un document adresat ție: mi se pare de bun augur. Aș fi vrut să-ți scriu la Cluj, dar, cum îți anunți o revenire apropiată, mi-e teamă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o clipă de uitare sau de fericire, ai pășit strâmb, sau te-ai bucurat, și pe coadă le-ai călcat? Cine, Doamne?... Liniștit întrucâtva de faptul că pe ambele fronturi nu se stârnea nimic nou, pe la începutul primăverii, atât de dragă inimii sale, Mihai luă hotărârea să-și ia concediul și să dispară pentru un timp din București, cu atât mai mult cu cât strune necunoscute încă începuseră a cânta în sufletul său... „Doamne, Mâna Ta sfântă și plină de taine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
diligentă! și eu, și franțuzitul de Florino cunoșteam cuvântul „diligență“. Dar „a fi diligent“?! Nici eu, nici el nu folosisem niciodată cuvântul acesta și nu-i cunoșteam sensul exact... Bineînțeles, era un neologism, din cele care îi erau atât de dragi lui Mihai și care îl caracterizau. Dar ce însemna de fapt? Am luat Micul Larousse: Diligent-diligente: „Qui agit avec zèle et promptitude.“ O recomandare mai bună pentru Alice nici că se putea, dar, sigur, nu eram noi - eu sau Florino
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lucruri va aparține trecutului. În așteptarea scrisorii tale, rămân ca de obicei al vostru afectuos, Aragón În liniștea precară a Alicei apăru însă în chip fatal un moment deosebit de greu: primul Crăciun fără Mihai, fără Buțu. Sărbătoarea lui cea mai dragă... Sărbătoarea cea mai dragă a întregii familii... Dar ce rost mai aveau acum cozonacii, mâncărurile deosebite sau bradul împodobit? Afară poate de simbolul veșnicei viețuiri, sau a împărțirii la cei săraci a pomenilor de bogdaproste... Nu știu însă dacă în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
În așteptarea scrisorii tale, rămân ca de obicei al vostru afectuos, Aragón În liniștea precară a Alicei apăru însă în chip fatal un moment deosebit de greu: primul Crăciun fără Mihai, fără Buțu. Sărbătoarea lui cea mai dragă... Sărbătoarea cea mai dragă a întregii familii... Dar ce rost mai aveau acum cozonacii, mâncărurile deosebite sau bradul împodobit? Afară poate de simbolul veșnicei viețuiri, sau a împărțirii la cei săraci a pomenilor de bogdaproste... Nu știu însă dacă în acea Sărbătoare a Sărbătorilor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lui Goethe și Schiller. Pe care le debitam mecanic, prostește, cu mintea aiurea, mereu cu accentul pe ultima silabă. Ca și cum am fi avut în cap ritmul bătutului de covoare. „Copile, tu tremuri, ți-e frică... Ce ai?/ Nu vezi, tată dragă, pe-al ielelor crai?“ sau „Scăpatu-m-ai, Zeus, din mâini de tâlhar,/ Trecutu-m-ai peste al apei hotar./ De setea acum mă doboară,/ Prietenul meu o să moară!“. Încă mai rău era cu poeziile rimate dedicate Partidului: „Cu pieptul plin de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și ea ca vai de lume și are priviri ascuțite ca vârful de ac și ochii adânciți de foame și zgâiți la fel ca mama. și de câte ori mă uit la poza asta îmi zic: oricât ți-ar fi pisicile de dragi, cum de împarte cineva stors de ultima picătură de vlagă puțina lui mâncare cu o pisică?! Să fie și-aici părul cauza - părul pe care pisica-l avea, iar mama nu? Blana pisicească e zbârlită, perii-s pieziși și lungi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu mai are ce face cu mine de vreme ce eu însămi nu mă mai cunosc. N-am înțeles pe-atunci de ce mă mustra un prieten de-al meu care lucra la spitalul de nebuni. Credeam că mă ceartă pentru că-i eram dragă, însă el o făcea, și pe bună dreptate, pentru că habar n-aveam ce vorbesc. Într-o bună zi m-a luat cu el la ospiciul aflat undeva pe câmpurile din afara orașului. Era instrumentist de muzică rock și-și câștiga acum
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
victorie cu prețul suferinței de-a fi crescut, alături de alți cinci frați, departe tatăl întemnițat fără vină pentru mulți ani, și de-a fi pierdut, într-un interval foarte scurt de timp ("Timpul" n-a avut deloc răbdare) cele mai dragi ființe: un bunic de nouăzeci și doi de ani, topit realmente de foame, surioara cea mai iubită răpusă de meningită și, în aceeași zi, bunica moartă într-un accident stupid, fugind după nepotul înnebunit de durere. Cu o justificată indignare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
după-amiază târzie de toamnă, mama Dumnezeu s-o ierte! ne-a chemat pe cei patru frați mai mari în camera din stânga a holului care între timp devenise bifuncțională obținând statutul de "magazie plus cămară de alimente", și ne-a zis: Dragii mei copii, priviți aici: acesta este stocul de combustibil pe care îl mai avem: tizic, tulpini de floarea-soarelui și de bumbac. Nu avem bani să ne cumpărăm nici lemne și nici cărbuni. Din păcate, ceea ce avem aici adunat nu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Eu n-aș avea cum să vă ajut și aș muri de dorul vostru... Fiți cuminți, și să ne rugăm fierbinte lui Dumnezeu să se întoarcă tatăl vostru de la închisoare, unde stă absolut nevinovat de șase ani de zile. Haideți, dragii mei, mergeți și pregătiți-vă lecțiile pentru mâine. Și a venit și toamna, ducându-ne într-un cortegiu de frunze moarte spre aceleași fundamentale întrebări, cărora nu le-a găsit răspuns nici înfocatul pictor, subjugat de farmecele trupeșelor tahitiene atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Greu de spus... În camera noastră, cei doi frați mai mici tremurau de frig. Focul se stinsese iar Țuki nu s-a priceput să-l aprindă din nou. La vederea mamei au început să plângă de frig și de foame. Dragii mei copii, dragii mei copii, imediat vă voi pregăti ceva la toți. A aprins focul și a încropit o gustare. Săraca mamă! Se zbătea și se zbuciuma, suferind alături de noi toate privațiunile prin care treceam. Ne-am culcat. ...Vântul icnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
În camera noastră, cei doi frați mai mici tremurau de frig. Focul se stinsese iar Țuki nu s-a priceput să-l aprindă din nou. La vederea mamei au început să plângă de frig și de foame. Dragii mei copii, dragii mei copii, imediat vă voi pregăti ceva la toți. A aprins focul și a încropit o gustare. Săraca mamă! Se zbătea și se zbuciuma, suferind alături de noi toate privațiunile prin care treceam. Ne-am culcat. ...Vântul icnește. Geme și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
eu cu Sandu pe cealaltă. Dormeam picioare la picioare. Acum, când scriu aceste rânduri, fratele meu la spatele căruia m-am încălzit noapte de noapte șase ani de zile a plecat de aproape un an "pe drumul fără întoarcere." Sandu dragă, unde ești? Prin ce stele rătăcești? Sau ai adormit stingher Uitat într-un colț de cer? Spune-mi frate-al meu și mie În a câta galaxie Te-ai oprit, sălaș să ai La conacul tău din Rai? Stai în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a luat lampa de jos și s-a întors în camera unde stăteam cu toții ziua și noaptea. Noi încă mai dormeam sub păturile suprapuse, înghesuiți unii într-alții pentru a ne fi mai cald. Copii! Copii, treziți-vă! Avem treabă, dragii mei! Sus! Hai, curaj! Așa! Mama, te rog frumos puțină apă. Imediat, Răduțu dragă, imediat... Crivățul necheza cu aceeași intensitate, urmându-și galopada lui bezmetică sub cerul plumburiu din care cădeau cantități uriașe de zăpadă, răsucite și spulberate cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ziua și noaptea. Noi încă mai dormeam sub păturile suprapuse, înghesuiți unii într-alții pentru a ne fi mai cald. Copii! Copii, treziți-vă! Avem treabă, dragii mei! Sus! Hai, curaj! Așa! Mama, te rog frumos puțină apă. Imediat, Răduțu dragă, imediat... Crivățul necheza cu aceeași intensitate, urmându-și galopada lui bezmetică sub cerul plumburiu din care cădeau cantități uriașe de zăpadă, răsucite și spulberate cu o forță teribilă de vântul tăios. Dragii mei, avem nevoie de apă, dar lucrurile sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mama, te rog frumos puțină apă. Imediat, Răduțu dragă, imediat... Crivățul necheza cu aceeași intensitate, urmându-și galopada lui bezmetică sub cerul plumburiu din care cădeau cantități uriașe de zăpadă, răsucite și spulberate cu o forță teribilă de vântul tăios. Dragii mei, avem nevoie de apă, dar lucrurile sunt puțin mai complicate; mai întâi să vedem cum putem să ieșim din casă. Da' de ce mama? De ce? Abia atunci, la lumina lămpii, am observat geamurile complet astupate de zăpadă, iar fără lampă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de tulburarea noastră își pierduse pentru moment tăria de care dădea mereu dovadă, și plângea înăbușit, împreună cu noi, soarta nefericită a copiilor ei. Dar momentul de slăbiciune a fost depășit iar mama a trecut din nou pe baricadă. Liniștiți-vă, dragii mei. Voi sunteți copii puternici; noi am depășit împreună și alte momente grele. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom reuși. Ca întotdeauna în situații deosebite, mama îl consulta pe fratele nostru mai mare. Mircea, te rog du-te aruncă și tu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
procesului respiratoriu putea fi urmărită privind la jetul de aburi eliminați natural în timpul expirației. Mircea, te rog închide ușa. Da, mama. Mama ne-a cuprins pe toți într-o privire circulară, adresându-ne o întrebare de mare dificultate: Ce facem, dragii mei? Cum procedăm? Mama, acum ne-am convins că zăpada a acoperit casa în întregime, cu horn cu tot. Numai așa se explică de ce camera noastră s-a umplut de fum. Da, Mircea, ai dreptate. Ne uitam la fratele nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]