19,706 matches
-
au permis să-și strige satisfacția și să se bucure de victorie, după ce a dus atâtea lupte grele. Favoritul său, protejatul său, al său Giovanni, este în sfârșit preot. Acum îl poate dărui cu generozitate Bisericii veroneze, fără a-și imagina că în curând va deveni un dar pentru întreaga Biserică catolică. Acel preot nou sfințit, scund, exterior nesemnificativ, va fi proclamat de papa Paul VI (1963-1978) drept «campionul carității evanghelice» și «gema clerului italian» de Civiltà Cattolica, prestigioasa revistă italiană
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
așa încât să nu trebuiască să am multe rate de plătit». «Pentru care biserică doriți să-l cumpărați?». «Pentru San Benedetto al Monte... ». «Ah, acolo unde este vicar un anume don Calabria. Îl cunosc foarte bine, e un preot bun; îmi imaginez, că și dumneavoastră îl cunoașteți», spune domnul. Da, un pic...». «Preot bun, n-ai ce spune, zelos, plin de caritate; dar...». «Dar...?». Dar când îl vezi, „nol val du schei“ (nu face doi bani). Și apoi, fie vorba între noi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
știe cât de preocupat e don Calabria de sfințirea preoților. Ceea ce nu știa era că, încă din 1946, acest preot bătrân invoca o reformă a Bisericii, și propunea chiar și un Conciliu Ecumenic pentru promovarea acesteia.. Nici nu-și putea imagina că această întâlnire este principiul unui dialog spiritual care îl va ține unit lui don Calabria în perioadele cele mai delicate și furtunoase ale vieții. Lui îi destăinui „simțul falimentului“ pe care îl trăia datorită împotrivirilor pe care le găsea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mântuiesc sufletul, ca să nu ajung în iad“. Și îi spunea deseori lui don Attilio Rossi și lui don Pedrollo: „Cine știe dacă sunt în harul lui Dumnezeu, dacă mă voi mântui!“. Era ispitit să spună înjurături oribile. Îmi spunea rușinat: „Imaginează-ți că l-am îndrăgit mereu pe Domnul, că l-am iubit mereu, închipuie-ți ce lucru oribil ar fi acela de a-l înjura, și ce scandal ar fi!“. Iar ispita era așa de puternică, încât credea că ar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o caută. Să mai răsune încă glasul său pentru a îndemna, mustra, rechema... Iar el să unească rugăciunii sale rugăciunea noastră pentru a dobândi Bisericii de la San Zeno și Bisericii universale o primăvară reînnoită de sfinți». Și nici nu ne imaginăm că mesajul lui ar fi depășit. Nu, nu e depășit! E actual, pentru că e fondat pe Evanghelie și ne este transmis de un mărturisitor al Evangheliei. E un mesaj experimentat, verificat prin viața lui, de-a lui «sfințenie toată Evanghelie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
amintirea unui spectacol impozant însoțit de o foarte mare oboseală: aproape 8 ore de mers la pas și de stat pe loc de la Elysées pînă la Panthéon, cu o singură oprire odihnitoare la Notre Dame, pentru ceremonia religioasă. Se poate imagina cu ușurință mulțimea îngrămădită, cățărată pe scări, pe gardurile de la Tuileries și pe stîlpii lampadarelor încă din noaptea precedentă în așteptarea nesfîrșitului convoi. Atitudinea publicului se resimțea de oboseala și enervarea pe care le provocase această așteptare, așa că pe malul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
caute cum de se afla Germania în posesia unor documente secrete privind apărarea națională, s-a ajuns la stupefianta descoperire că anumite personalități rusești de rang înalt, pînă la Ambasada din Rue de Grenelle practicaseră spionajul în favoarea Germaniei! Să ne imaginăm consternarea și stînjeneala ce trebuie să fi cuprins organele responsabile din Franța la aflarea acestui fapt! Ce lovitură năpraznică, la numai cîțiva ani de la vizita amiralului Avellan la Paris, ce avusese loc imediat după încheierea alianței franco-rusești care îi asigura
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care lega Piața Veneției de Borgo 28 Vaticanului, Roma era un labirint de străduțe întortocheate, fără trotuare. Astăzi, după ce tîrnăcopul și-a făcut treaba, lărgind "căile imperiale", însuși centrul Romei s-a schimbat. Ce turist ar putea acum să-și imagineze că Micul palat al Veneției, cel care își înalță fațada spre piața San Marco, retras, în spatele Marelui Palat al Veneției 29, după ce a fost complet dărîmat, iar pietrele numerotate, a fost reconstruit la o sută de metri mai departe pentru
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mult de un mort pe regiune (!)". Or "acolo" însemna soarele implacabil, tranșee primitive, lupta împotriva trupelor neregulate turcești comandate de aventurierul Enver bei, bașbuzuci sălbatici care îi ucideau pe răniți și-i trimiteau înapoi pe prizonieri îngrozitor de mutilați. Se poate imagina starea sufletească a combatanților martori ai unor asemenea practici crude, mai rele decît moartea ce o aveau de înfruntat, neputincioși, în înghesuiala din tranșee, să se înțeleagă între ei, fiecare vorbind într-un dialect de neînțeles pentru vecin: bolognez alături de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
o bogată imaginație, acesta considerase că Țarul bulgarilor, în mediul său oriental, părea unul dintre acei prinți ai Renașterii italiene. Căutase să fie informat asupra faptelor și gesturilor sale prin mijloace corespunzătoare acelor vremuri din istoria Italiei, așa cum și le imaginau romanticii de pe la 1830. În acest fel aduna informații pînă și din bucătăria palatului. Regele începuse prin a-i arăta ministrului francez sentimente de prietenie demonstrativă, făcîndu-i cadou portretul său, în picioare, pictat în ulei, și văzuse în el, mult timp
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pierzînd un mare număr de morți și răniți, victime ale acestei trădări ignobile marcate în frăție de arme. Atentatul a stîrnit indignarea generală. (Savov, în scrierile posterioare războiului din 1914-1918 a aruncat responsabilitatea asupra Regelui Ferdinand care l-ar fi imaginat și ordonat. Cred că Suveranul abdicat a dat, la vremea aceea, o dezmințire formală acestei imputări venite din partea fostului generalisim.). Ne putem imagina, la lumina acestui fapt, pînă unde ajunsese ura dintre cele două națiuni. Sofia dădea impresia unei tabere
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Savov, în scrierile posterioare războiului din 1914-1918 a aruncat responsabilitatea asupra Regelui Ferdinand care l-ar fi imaginat și ordonat. Cred că Suveranul abdicat a dat, la vremea aceea, o dezmințire formală acestei imputări venite din partea fostului generalisim.). Ne putem imagina, la lumina acestui fapt, pînă unde ajunsese ura dintre cele două națiuni. Sofia dădea impresia unei tabere gata să pornească la un nou război. Cu aceeași ocazie, preocuparea de a avea o Românie pasivă redevenea predominantă, iar eu retrăiam primele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
rolul jucat de Mussolini, în 1940, la dezmembrarea României în favoarea Ungariei, în timpul dictatului de la Viena. Își revizuise frumoasa declarație de prietenie din 1928: Nici un deget de pămînt românesc pentru Ungaria... Astfel se putea constata valoarea negativă a acestui tratat italo-român imaginat de Averescu. Cred că guvernul fascist nu mai nutrea iluzii în această privință încă din 1928, și fapt este că nici o clipă nu s-a arătat doritor să pună în practică acele contacte, prevăzute în anexa secretă, dintre Marile State
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
o nouă căsătorie cu o văduvă din înalta finanță, pasionată de muzică, ne-a adus audiții de orgă în unele bazilici, întrucît doamna de Jouvenel cînta cu multă măiestrie din acest instrument. Soțul ei, mereu agitat și adesea capricios, își imagina că poate să stabilească ceva durabil cu fascismul și cum presa încă nu-și începuse seria de insulte ("Tevere" abia debuta în această direcție, fără ca, prin desene injurioase, să "scuipe" asupra Franței... ), Jouvenel își închipuia că Franța ar putea avea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
impuls de a-l domina, impuls pentru care nu contează dacă obiectul este deteriorat sau distrus. Această formă și fază preliminară a iubirii abia dacă se diferențiază de ură în comportamentul său față de obiect" (Freud 1975: 267). Dalí s-a imaginat simbolic drept Marele masturbator (1929), într-un tablou ce se constituie ca un autoportret, sub chipul unei ființe supuse "dorințelor, plăcerilor colerice tenebroase" (Amossy 1995: 95). În primul plan apare un chip uman deformat ce evocă formațiunile stâncoase de pe țărmul
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pictat un peisaj geologic, care fusese inutil revoluționat timp de mii de ani, congelat în "cursul lui normal"". Am înfrumusețat structura moale a acelei mase uriașe de carne cu câteva boabe de fasole fiartă, căci nimeni nu și-ar putea imagina înghițirea acelei cărni inconștiente fără prezența (deși neinspirată) a unei legume păroase și melancolice". (Dalí 2006: 659) Pictura în ulei Tata picioarele lungi ale serii - Speranță! (1940) ne invită să examinăm atitudinea ambivalentă a pictorului spaniol față de război. Realizată în timpul
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
un vas cu pere, două smochine pe masă, un animal mitologic. La această pictură se referea, probabil, Breton când a scris, în "Cele mai recente tendințe în pictura suprarealistă" (1939), că rafinamentul metodei paranoico-critice l-a condus pe Dalí "să imagineze amuzamente la nivelul jocurilor de cuvinte" (apud Ades 1995: 137). În Impresii din Africa (1938), cu impresionante efecte de clarobscur și de perspectivă amintind de baroc, Dalí se pictează așezat în fața pânzei cu o privire sagace, de medium care încearcă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
plajă, și în pânza cubistă de lângă taur. Ea face posibilă transsubstanțierea hibridă a celor două spectre într-o singură imagine, cea a "toreadorului halucinogenic". Zeița continuă astfel să trăiască în toreador, fără să își piardă identitatea și frumusețea. Salvador Dalí imaginează o lume guvernată de o ordine misterioasă, de o simetrie ubicuă, pe care doar "metoda paranoico-critică" le-ar putea pune, cu adevărat, în lumină. Numai ea îi permite să surprindă cele mai ascunse impulsiuni ale ființei sale, cărora încearcă să
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
documentarist al emisiunii „Replay“, difuzată zilnic pe TVR 2. Este coautor al volumului Larousse. Enciclopedia fotbalului (2002). În aprilie 2007 a fost distins cu premiul secțiunii „Editorial presă scrisă“, în cadrul Galei Premiilor Clubului Român de Presă. Buză Cei care-și imaginează - și nu-s puțini, din păcate - că ziaristul de sport e unul care numără cornerele și contabilizează șuturile la poartă ar trebui să-l cunoască pe Alin Buzărin. Pentru că și-ar schimba părerea cît ai zice pește, deoarece autorul prezentei
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
pretențioși, Balșoi Teatr și Galeria Tretiakov. Ca variantă de divertisment facil, Circul de Stat. Sau clădirea Universității „Lomonosov“, care seamănă izbitor cu Casa Scînteii (de fapt, măgăoaia noastră e copiată după a lor). Te uiți la înălțimea turnului principal, îți imaginezi că la doi pași sînt terasele cu fitze ale Herăstrăului și imediat nu te mai macină gîndul însingurării pe meleag străin. La vreo două ceasuri de zbor depărtare de Moscova sau la o noapte de mers cu trenul, fostul petrolist
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
fetelor. „Femininul“ nu e deloc vizibil, se joacă departe de interes, n-ai nici o șansă să ajungi, din patron de club, primar, senator sau deputat. Plus că trebuie să sari și peste pîrleazul ideii de nonsens al femeii-fotbalist. Și-o imaginează cineva pe cea de lîngă el centrînd, băgînd alunecări sau sărind la cap? Povestea reportajului merită spusă. După mai multe antrenamente, echipa pleacă la Tîrgu Mureș pentru un meci de campionat. Cu un microbuz închiriat, din acelea care înspăimîntă șoselele
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
optimismul, să sper că România va putea organiza o asemenea întrecere nu în 2012, ci în 2222, după amiaza, pe la cinci și-un sfert. Mircea Sandu e și el aproximativ la fel de sceptic, numai că speră în sprijin de la clasa politică. Imaginați-vă cum baronii locali, vătafii Moldovei și ai altor provincii istorice, se vor înghesui să aducă sigla UEFA pe propria prispă. Vor investi cu frenezie, vor mai lua de la sănătate și de la cultură, stadioanele vor răsări precum ciupercile după ploaie
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
gândirii creștine reflectate fidel de oíkonomía bizantină (gestiunea umanității convertite și a distribuirii imaginii sacre), precum și de imaginarul medieval în ansamblu: finalitatea tuturor lucrurilor trebuie să fie regăsirea unității primare, condiția perfecțiunii originare. Acțiunea de a imagina, imaginația și implicit imaginarul pot fi socotite modalități de recuperare a stării de beatitudine (la creștini, în urma obținerii iertării păcatului adamic), dar și o formă care exprimă această tendință, condiționată de doliu și de penitență (voi reveni)13. Pentru moment
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a, cu analogia sau diagrama Liniei se introduce o altă noțiune: eikăsia, pe care am putea-o înțelege ca pe o imaginație icastică (redă perceptibilul), diferită de imaginația iconică, ce redă divinul (non-perceptibilul non-fantezist). Socrate îi propune interlocutorului să-și imagineze o linie divizată în două: primul segment reprezintă lucrurile vizibile, iar celălalt, pe cele inteligibile. Din fiecare jumătate, se obțin câte două sferturi: primul aparține imaginilor-umbre, reflexelor și oricărei realități care le este similară; al doilea, ființelor care ne înconjoară
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de către filosof, singurul care poate răspunde de planul de organizare a vieții lumii pe care o guvernează (592a10). Platon solicită din nou un efort imaginativ din partea interlocutorului său, iar Glaucon răspunde cooperant la finalul Cărții a IX-a: "Să ne imaginăm că ar fi așa" (592b6). Am ales acest dialog, Politeía, tocmai pentru a putea înainta o observație, consider, relevantă și pentru imaginarul medieval, cu o posibilă extensie pentru întreaga premodernitate europeană: gândirea politicului este o temă centrală și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]