19,622 matches
-
vrut să sublinieze încă o dată importanța figurii de ceară sau a marionetei, contrapondere absolut obligatorie la prezența excesiv de carnală a actorului, Maeterlinck a reunit Alladine și Palomides, Interior și Moartea lui Tintagiles sub titlul Trei mici drame pentru marionete. O invitație implicită la a nu uita recurența figurii de ceară în Prințesa Maleine, Intrusa și Orbii, trei piese din perioada debutului. În fața tuturor acestor figuri ale interstițiului se află o spaimă amestecată cu uluirea produsă de săvârșirea unei minuni neașteptate, întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pe podium, lângă domnița Ecaterina, care o primi cu brațele deschise. ― Ne-ai răpit cu totul, draga mea. Ne-ai reamintit momentele de grație care ne delectau pe vremea neasemuitului meu soț și iubit. În timp ce gazda îi prezenta favoritei sale invitații, Iancu își tot iscodea unchiul. ― Dumneata Nicolache, spune-mi repede cine este? ― O femeie, dragul meu nepotache, dacă înțelegi ce vreau să spun. ― Femeie, femeie! Văd și eu bine că este o femeie. Dar vreau amănunte, vreau... ― Eu am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu numai rafinata îmbinare dintre plăcerea gastronomică și cea estetică, dar și tresărirea reconfortantă, însuflețitoare, magică a unui resort interior numit chef de viață. După ce termină și cea de a doua porție de sarmale, Nicolae se invioră subit și strecură invitația Marioritzei, vorbindu-i entuziasmat despre apropiatul spectacol al celebrei cântărețe Nanone. Asta sub insistenta ironie din privirile lui Iancu. Nepotache înțelesese, în sfârșit, cu cine dorea unchiulache să-și împartă bucuria acelui spectacol și pentru cine accepta să renunțe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în pauza dintre două războaie, desigur, încheie Marioritza, adresând un zâmbet circular, plin de subînțelesuri, tuturor celor care o ascultaseră cu furculițele în aer și gurile căscate. Nicolae stătea rezemat de speteaza scaunului și tăcea. Înțelesese că ea îi ignorase invitația. Dar, în momentul următor, întrebarea Marioritzei îl smulse dintr-odată din letargie. ― Nicolae, știi cumva de unde mi-aș putea procura un șoim bun? Ador vânătorile! Dar nu mai apucă să-i răspundă, pentru că auzi vocea calmă, bine timbrată a prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
siguranță, știți mult mai multe amănunte legate de felul în care a fost descoperit de ruși și aș dori să le cunosc. Boier Filipescu era informatorul dumneavoastră cel mai important, nu-i așa? Ca să câștige timp de gândire, Ledoulx acceptă invitația ei. Luă o bomboană de ciocolată și o savură cu prudență, pentru că avea o măsea sensibilă, trăgând cu coada ochiului spre femeia cu care împărțea canapeaua și delicatesele comandate de soția lui la Viena. (O cheltuială enormă!) Faptul că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aștepta dincolo de ea. Fusese o căsătorie aranjată. După un an de doliu pentru Avet, prima lui soție, cineva i-o arătase de departe pe fata lui Hagi Haritium. Aruncase o privire indiferentă. I se păruse că arăta decent și acceptase invitația tatălui ei de a veni într-o vizită. Mersese însoțit de Asvadur Avedian, fratele primei sale soții. ținea să cunoască și părerea acestuia. În timpul mesei o privise de câteva ori pe Mariam. Dar asta nu-i schimbase cu nimic prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vârful fin ascuțit al unuia din imineii lui. Surprinzându-i tresărirea, atât Regele Soare, cât și Dariustimo crezură că era o dovadă de acceptare din partea ei. După risipirea fantasmagoriei, slugile aprinseră toate lumânările din salon. Abia atunci se dezmeticiră și invitații, iar Regele Soare fu asaltat de întrebări. Toți doreau să le arate ce era în spatele draperiei negre. Și, după ce el le îndeplini dorința, poruncind să se tragă acea draperie, văzură, în sfârșit, mașinăria. ― Acesta este un fantascop, dragii mei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mulțumiri, balansându-se înainte și înapoi, ca un balon gata-gata să se desprindă de sol, în timp ce prințul îi cerea slugii o supă venețiană de pește, în nota vizitatorului, tetmagiaur pentru el și vin. Cunoștea deja scopul acestei vizite: o nouă invitație de a participa la deschiderea lojii masonice. ― Știu că sunteți un om extrem de ocupat, Alteță, și regret lucrul acesta. De altfel, nici prietenul meu, pictorul Dante Negro, nu a mai avut plăcerea să vă revadă în ultima vreme pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atât. Descifra un limbaj deosebit de grăitor, un mesaj transmis privitorului. Nu șalul în sine, cât mai ales unduirea molatecă a acelui șal în jurul Marioritzei o tulbura. Descifra tandrețea unei îmbrățișări, dar și așteptarea. Speranța, dar și reținerea melancolică. O subtilă invitație, în fond. Dacă o adresase pictorului, de ce îl părăsise? Plecarea ei semăna mai mult cu o fugă. De ce fugise Marioritza? Sau... de cine? Privirile lui Mariam reveneau mereu asupra cerceilor și asupra șalului. Șalul, mai ales, părea să fie piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nu, în nici un caz ziua asta n-ar mai fi mirosit a zi bună dacă... Nu se grăbea. Babic călărea tăcut alături de el. Se îndreptau spre marginea orașului, spre un loc indicat de D’Autrey. Acceptase, în cele din urmă, invitația acestuia, mai mult din curiozitate. Dorea să se convingă dacă loja avea într-adevăr posibilități și intenții serioase legate de înlăturarea lui Napoleon, dușmanul lor comun. Dar, mergând spre adunarea masonică, se gândea mai ales la evoluția ultimelor negocieri. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trei pentru trei din cele patru laturi ale careului din jurul altarului. Și ceremonia continuă în acest fel. Venerabilul enunța o formulă repetată de Supraveghetori și întărită de ceilalți masoni prin monotonul așa să fie. Prințul începea să regrete că acceptase invitația de a asista la ceremonia aceea deosebit de plictisitoare. Totul semăna cu o clovnerie de doi bani, cu o maimuțăreală fără sens. Doar aiureli. Ca și pijamalele acelea caraghioase sau șorțulețele cu ciucurei, ca să nu mai pomenească de umblatul lor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să-l invite în casele lor. Erau dornici să afle amănunte despre ultimele evenimente și despre schimbările intervenite. În general, Manuc suporta greu popularitatea de care se bucura. Dar nu-i putea refuza chiar pe toți. De aceea, acceptase câteva invitații, deși știa că se va alege doar cu gustul fad al frivolității și al timpului pierdut. Într-un fel, se iluziona că nu părăsise Bucureștiul. Tânjea după peisajul bucureștean, după senzația de oraș deschis pe care i-o dădea capitala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
râs, recunoscut imediat în restaurantul hanului... Marioritza lua masa împreună cu Nicolae și Stimo. Se ridicase de la masa lui, se îndreptase spre separeul lor, străbătuse acel spațiu ca un tunel cu două capete: el și ea. Nimeni altcineva. De ce lansase atunci invitația de a merge la atelierul lui Matteo? De ce se abținuse să spună că cele două cupe fuseseră comandate pentru el și Mariam, pentru aniversarea căsătoriei lor? Și, ca și cum ar fi știut deja asta, Marioritza îi adresase un zâmbet enigmatic, jubilație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru nave, porturi, locomotive, vagoane, mărfare, șine, gări... Da, vor veni și astea! Acum, se felicita pentru stocurile de fier acumulate la moșia sa din împrejurimile Moscovei. Le cumpărase la un preț extrem de convenabil. Intuiția lui nu greșise. Scrisoarea Marioritzei, invitația ei, de fapt, îi oferise ocazia nesperată de a acumula toate acele informații. Și, pe tot acest drum, în toate căutările lui fusese însoțit, susținut, încurajat de... Dante Negro. ― Dante Negro! șopti prințul, fulgerat de un zâmbet ivit dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că te cheamă Horace sau Humphrey sau așa ceva. Foarte bine, să nu ne dezamăgești. Pregătește-ți cuvântarea. Îți garantez că va fi o mulțime de lume. Aproape toți sunt morți de plictiseală și de descurajare, așa că se vor lupta pentru invitații. Sună-mă și vom stabili data exactă. — Nu neglija să subliniezi importanța acestui conclav istoric, spuse Ignatius. Nu vrem nici o persoană nestatornică în nucleul grupului nostru. — S-ar putea să apară și câțiva costumați printre ei. Asta-i minunat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vulgar, mai bine pleacă. — Nu voi pleca. Nimeni nu mă poate împiedica. Pace! Pace! Pace! — Vai de capul meu! Văd că ai luat-o chiar în serios. Ignatius îl lăsă pe Dorian și străbătu grăbit camera. Croindu-și drum printre invitații eleganți, opri patefonul. Când se întoarse, oaspeții îl întâmpinară cu o versiune fără vlagă a unui strigăt de război apaș. „Bestie.“ „Nebunule.“ „Asta ne-a promis nouă Dorian?“ „Fantastică Lena.“ „Ce costum! Grotesc! Și cercelul! Vai de lume!“ „Era tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tâmpito! Surâse apoi spre mulțime. Veniți, oameni buni, ca să vă bucurați de băutura făcută de barmanul nostru expert, după pofta inimilor voastre. Oamenii își întindeau gâturile ca să se uite la grămada albă ce respira zgomotos și nu luau seama la invitație. Lana Lee era pe punctul de a se duce și a da cu piciorul în grămadă ca să o readucă în simțiri și s-o alunge din rigola ei, când omul cu pălărie tare îi spuse politicos: — Aș vrea să folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asta-i cea mai bună hotărâre pe care ai luat-o-n viața ta! Uite ce: chem eu Caritasu’, chiar acu’. Tu vii încoace. Îl chem și pe Claude. O să fie bucuros când i-oi spune. Ehei! Ai să trimiți invitații la nuntă peste vro săptămână. Ș-ai să ai și tu câte o mică proprietate ’nainte să treacă anu’, fetițo. Și pensia de la căile ferate! Doamna Reilly era de acord cu tot ce auzea, dar întrebă cu o ușoară ezitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șase, mai avem șaptezeci și opt. Watson mormăi. — Lasă. Logan Îi zîmbi. Dacă ești foarte, foarte cuminte, Îți fac cinste cu o halbă când terminăm. Asta păru s-o-nveselească un pic și Logan era pe punctul de a plusa cu o invitație la cină, când Își văzu reflexia În geamul de la mașină. Era prea Întuneric să poată desluși prea multe detalii la clădirea din spatele lui, dar ferestrele străluceau ca ochii de pisică În oglinda Întunecată a sticlei. Toate. Se Întoarse și privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scaunele stacojii inconfortabile și-și lăsă capul pe spate, sprijinindu-l de sticlă. Jackie avea să fie bine. Și avea s-o vadă În după-amiaza aceea, Înarmat cu un morman de struguri, o cutie de bomboane de ciocolată și o invitație la cină. Cine știe, poate acesta era Începutul pentru ceva bun? Zâmbind, se Întinse pe locul său, căscând fericit, când un bărbat masiv pătrunse prin ușile din față, scuturându-și zăpada de pe haină. Omul era trecut de cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
domnișoară de familie bună n-a fost mai duios jelită și n-a avut o Înmormîntare mai cu pompă decît tine“. ENCICLOPEDIA MORȚILOR (O viață de om) Lui M. Anul trecut, după cum știți, am făcut o călătorie În Suedia, la invitația Institutului de cercetări teatrale. O oarecare doamnă Johanson, Cristina Johanson, mi-a fost călăuză și mentor. Am văzut cinci-șase spectacole, dintre care cel mai interesant de reținut a fost succesul lui Așteptîndu-l pe Godot de Beckett, prezentat În fața pușcăriașilor. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Cu gleznele Îndurerate și, În ciuda străduințelor sale, nesigure, patina cutezător pe ringul Lorelei În fiecare după-amiază, Întrebându-se peste cât timp va fi capabil să țină În mână o crosă de hochei fără să i se Încurce inexplicabil printre patine. Invitația la petrecerea domnișoarei Myra St. Claire și-a petrecut dimineața În buzunarul vestonului, unde a stat În contact fizic intens cu o bucățică prăfuită de biscuit cu unt de arahide. După-amiaza Amory a scos-o la lumină cu un oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oftat și, după puțină gândire și o ciornă preliminară scrisă pe spatele manualului Limba latină - anul Întâi, de Collar și Daniell, a compus un răspuns: „Dragă domnișoară St. Claire, A fost pentru mine o adevărată Încântare să primesc azi dimineață invitația dumneavoastră pentru serata de joia viitoare, seara. Sunt fermecat și Încântat să vă prezint complimentele mele joia viitoare, seara. Preasupus, Amory Blaine“ Așadar, joi a Înaintat meditativ pe trotuarele alunecoase, curățate de zăpadă cu lopata, și a ajuns În dreptul reședinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
evacueze din birou, ceea ce nu face decât să dovedească energia rară a umorului studențesc, pus sub o conducere eficientă. Pe urmă Burne mai stârnise o dată vâlvă, În aceeași toamnă. O anumită Phyllis Styles, amatoare de competiții inter-colegii, nu-și primise invitația anuală la meciul Harvard - Princeton. Jesse Ferrenby o dusese cu câteva săptămâni Înainte la o partidă cu miză mai mică, apelând la serviciile lui Burne, cu speranța de a ruina misoginia acestuia. — Vii la meciul cu Harvard? Întrebase Burne indiscret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fiind calme sau delicat de artificiale păreau să-i promită un refugiu. A scris o povestire cinică, În care descria Înmormântarea tatălui său, și a expediat-o unei reviste, primind În schimb un cec de șaizeci de dolari și o invitație să mai trimită și altele, scrise În același ton. Asta i-a gâdilat orgoliul, fără să-l Îndemne la vreun efort suplimentar. Citea enorm. A fost contrariat și deprimat de Portretul artistului În tinerețe, interesat peste măsură de Joan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]