19,941 matches
-
Nu există Însă o Românie atemporală. Punctul meu de vedere este că trăsăturile distincte se explică prin istorie și prin starea actuală a societății românești. România de astăzi nu seamănă prea mult cu România de ieri. Și nici România de mâine nu va mai fi ca România de astăzi. Iată, așadar, În cele ce urmează, nu România În deplinătatea ei, ci, pur și simplu, o interpretare personală, România mea. 1 Privire pe hartă La răscruce de civilizații Prima dificultate pe care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și a României se petrece Într-o vreme când cele două țări par a se contopi În lumea orientală și grecească a Balcanilor.<endnote id="7"/> Anii decisivi: 1821-1866 1821 este anul când evenimentele Încep să se precipite. țările ro mâne sunt teatrul unei duble revoluții. Grecii, care se aflau aici ca la ei acasă, dau, con duși de Alexandru Ipsilanti, fiul unui fost domnitor fanariot, semnalul mișcării de elibera re de sub turci. Din Oltenia pornește o armată de nemulțu miți
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Întrevedea o mare iubire față de Occident sau de valorile occidentale! Privit cu răceală de occidentali, regimul Iliescu pierdea neîncetat teren și În interiorul țării. Stagnarea reformei a putut da unora iluzia că scapă de ce e mai rău (șomajul, nesiguranța zilei de mâine...). Dar rezultatul nu putea fi decât rămânerea În sărăcie. Cei mai mulți români s-au Îndepărtat de Iliescu așa cum se Îndepărtaseră și de Ceaușescu: nu din motive ideologice, ci nemulțumiți din pricina condițiilor de viață precare. S-a adăugat și o mai bună
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
tot mai multe culturi pretind să fie recunoscute și, pe de altă parte, odată cu accelerarea istoriei, celebritățile se Înmulțesc vertiginos. În galeria celebrităților universale se intră tot mai greu, iar cine intră azi nu e sigur că nu va ieși mâine, pentru a face loc altcuiva... Scriitorii pe care românii Îi consideră cei mai reprezentativi nu sunt cunoscuți În lume (chiar dacă sunt traduși, dar ce Înseamnă o traducere? Una e să fii tradus, și alta e să intri În conștiința lumii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Mi-am aruncat din nou chitara peste piept, aproape lovind-o cu griful, dar ea s-a ferit la timp. Superstition de Stevie Wonder vibra acum în toată casa. - Miau, zise Jay, luând un cips năclăite cu brânză. - Ne vedem mâine, murmură Aimee. Am dat din cap, privind-o cum se întoarce la prietena ei care continua să sporovăiască cu vârcolacul. - Hei, am strigat. Distracție plăcută în continuare. Și am continuat să mă uit după ea până ce a devenit clar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
poți, am zis, observând că jumătate din margarita lui dispăruse. Unde-i prietenul tău? - Ashton a luat o pilulă de Zyprexa și-a adormit, spuse Robby fără să clipească. - Ei bine, ar trebui să iei și tu una, amice, fiindcă mâine e zi de școală. - E doar Halloween. Nu se-ntâmplă nimic. - Hei, am zis că-i ora de culcare, golane. Drace, copiii-ți cer atât de multă atenție. - Tati! a strigat din nou Sarah. - Scumpo - trebuie să mergi la culcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sperând că nu mă voi pierde pe traseul care le conecta. Așa că pe 3 noiembrie mi-am spus tot felul de lucruri. Trebuia să fac asta pentru că mă aștepta o nouă zi și dacă voiam să prind și ziua de mâine cu o doză credibilă de sănătate mintală, eram nevoit să uit de noaptea trecută. Să rețin următoarele din opera care se înfiripa: personajul pe care îl creasem, un monstru, evadase din roman. Trebuia să mă conving că nu fusese în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care urma să ne întoarcem. Jayne părea să nu realizeze cât de în serios luam toate acestea. Am plecat la școală cu Range Rover-ul și am călătorit fără să ne vorbim, cu excepția momentului în care Jayne m-a anunțat că mâine seară urma s-o vadă pe dr. Faheida. M-am stăpânit s-o întreb de ce nu mergeam împreună ca de obicei, miercurea, fiindcă asta nu mai conta în vis. La Buckley erau peste tot gărzi de pază. Începeau de la poartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se pleoștiseră, cum se întâmplase deseori de când sosisem aici în iulie. - Nu bat câmpii, am zis. Pur și simplu nu cred că știe care e diferența dintre imaginație și realitate. Calmează-te - asta e tot. - Hai s-o lăsăm pe mâine, bine? - De ce n-am putea avea o conversație privată? am întrebat. Jayne, indiferent care ar fi problemele noastre... - Nu vreau să rămâi aici în seara asta. - Jayne, fiica ta crede că păpușa e vie... (Așa cred și eu.) - Nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vreau să zic. E frumos aici. M-am dus și m-am așezat la birou. - Da, e destul de drăguț. - Faptul că predați aici nu vă ia din timpul pentru scris? - Păi nu predau decât o dată pe săptămână, iar orele de mâine le contramandez și... Mi-am dat seama cât de superficial păream, așa că am început să mă apăr. Vreau să spun că îmi iau munca în serios, deși nu mă solicită prea mult... Vreau să spun că e doar o chestiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din fața garsonierei lui Aimee Light, sfătuindu-mă că „era în interesul tuturor părților interesate“ (am remarcat noua limbă de lemn din Hollywood) dacă puteam ajunge acolo vineri după-amiaza. Cu o voce monotonă de stafie i-am spus că voi telefona mâine ca se confirm dacă voi merge sau nu în timp ce priveam prin parbriz crengile de pini care dansau în întunericul de deasupra mașinii mele. Un alt eșec din partea mea - deși orice scuză pentru a pleca de-acasă era acceptabilă pentru mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
te rog?... - Dar ce altceva...vrei de la mine? am întrebat, revenindu-mi oarecum. - Nu glumești? Chiar vrei una ca asta? - Vreau să încerc, Jayne. Chiar vreau să încerc. Voi... Mi-am șters fața. Voi avea grijă de copii după ce pleci mâine... Jayne începu să vorbească peste mine cu o voce obosită. - Avem o menajeră, o avem pe Marta, copiii sunt plecați toată ziua... - Dar pot avea și eu grijă de ei, vreau să zic, atunci când ajung acasă și... Jayne se ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Jayne mi-a făcut cu mâna de sub plapumă și eu i-am răspuns în același mod, lecuit de ceva („nani-nani“ au fost cuvintele ei), Marta zâmbind surprinsă în timp ce am ieșit cu ea și i-am spus că vom fi „reuniți mâine“, înclinându-mă teatral. (Singura ființă frustrată de la 307 Elsinore Lane era Victor, care dădea târcoale prin grădină, oprindu-se din când în când să latre spre pădurea de dincolo de câmpul învăluit în ceață, fiindcă ceva lăsase în urmă niște urme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în timp ce mă învârteam prin bucătărie, am desfăcut-o și mi-am turnat un pahar mare. Vinul ar fi trebuit să mă ajute să dorm. Îl voi bea în timp ce urmăream o reluare a unui episod din Prietenii tăi, voi ațipi și mâine totul va fi diferit. La 11.15 scriitorul a insistat să schimb canalul ca să urmărim știrile, fiindcă un cal fusese mutilat pe câmpul de lângă Pearce în apropiere de locul unde mă debarasasem de păpușă. Și apoi totul a revenit: pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
necesar, nu numai pentru că are mai mult timp și cunoaște tot materialul ce v-a fost dat, dar această preocupare Îi poate fi un binevenit suport moral. În privința unor lucruri pe care le-am promis, am aranjat ca chiar de mâine să merg cu un coleg care are aparat de fotografiat, la cimitirul Ghencea Militar, pentru a face o fotografie a mormântului lui Oscar Pursch. Am vorbit de asemenea cu D-l Potopin pentru a obține o fotocopie de pe partitura care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
slujba unei mari chemări culturale. Aștept urgent răspunsul Dv. Cu desăvârșită prețuire și stimă. Devotat Prof. Univ. Dr. Dan Smântânescu Tel. 90 - 13.66.27 </citation> <citation author=”SMÂNTÂNESCU Dan” loc=”București” data =”31 dec. 1975”> Mult Stimate Domnule Dimitriu, Mâine intrăm În noul an 1976. Cu emoție Îmi amintesc de amabilele Dv. atenții, auspiciindu-mi-se atâtea rodnice conferințe la Suceava și Fălticeni. Dv. și dl. prof. Bălan m-ați impresionat adânc prin devotamentul pentru tot ce reprezintă cultură și patriotism. De
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
altă parte nu trebuie uitat că nu s-a putut afirma ca poetă originală fiindcă a trăit zilele dureroase pentru literatura noastră, când trebuia să te conformezi unor tipare streine oricărei arte poetice. Asta pentru a nu spune prea mult. Mâine voi da la dactilografiere prefața pe care am scris-o și pe care am să v-o remit În original ca anexă la prezenta scrisoare, probabil de abia În două zile. Deci să nu vă mire discrepanța dintre data mea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
care mi-a spus - „sunt prietenul d-lui Dimitriu, am să vă vizitez Împreună cu el, la Fălticeni” . Am spus, „vă rog, cu multă plăcere”. Dar Încă este rece, faci bine că pe asemene vreme, nu te deplasezi. Pe aici, nimica, mâine sunt invitat, vorbește prof. Homescu , la Casa de Cultură. De la liceu am primit o adresă care mi-a făcut plăcere. Le-a plăcut materialul pe care l-am dat (plin de frumusețe și lirism) (...). Am mai lucrat puțin. Nădăjduiesc că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
portughez s-au aflat toată ziua la aeroport pentru a-i lua în primire pe viitorii pasageri ai Trenului Literar, care sosesc încontinuu. Unii au venit mai devreme cu o zi, alții, ultimii probabil, vor ateriza în cursul zilei de mâine. VASILE GÂRNEȚ: La „Alfa Lisboa Hotel” voi locui la etajul 19, o clădire modernă, de tip american - beton și sticlă, lipsită de ornamentație -, situată în partea nouă a orașului, lângă o stație de metrou. Încă de la recepție, ne întâmpină Lascha
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îmi spune. Aș vrea să cumpăr și eu ceva - atâtea tentații! -, însă prețurile sunt destul de mari, 15$ un CD, și las pentru a doua zi decizia finală („omul este un animal care amână”). Asta de fapt însemnând că renunț, pentru că mâine, dacă voi mai trece pe aici, prețurile vor fi aceleași... VITALIE CIOBANU: Vechiul centru al Lisabonei pare un loc izolat, departe de traseele zgomotoase ale lumii contemporane. Oameni puțini pe străzi, trafic scăzut. Ai senzația că traversezi un oraș aciuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fi să te retragi undeva, într-un bar sau în camera de hotel, să zapezi în neștire telecomanda până trece arșița. Dar cum să te lași învins de căldură când stai doar două zile aici, dintre care una, cea de mâine, o vei petrece în Muzeul Prado? E un adevărat sacrilegiu să-ți irosești timpul. Așa că umblu să văd, să contabilizez imaginile aproape lichefiate de căldură ale Madridului. Mai întâi merg să văd Plaza Mayor, care pare să fie un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai înecat la mal, ba dimpotrivă, ne-am salvat în final. Emoții și multă bucurie. Îmi pare rău că Andrei Bodiu e cazat într-un alt hotel, într-un alt capăt al orașului, și nu putem sărbători evenimentul. Vom comenta mâine victoria cu „fanii” din Trenul Literaturii. În special cu ucrainenii, care „țin” cu România dintr-o solidaritate a vecinilor, mai ales că selecționata lor nu participă la turneul final. Ies cu Vitalie să bem câteva beri... Nemții sunt dărâmați, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bară la scorul de 0:0, dar găsesc puterea să ne felicite pentru victoria României. Bietul Eric Ribeck, antrenorul Germaniei, este făcut cu ou și cu oțet. Este înjurat în engleză, să înțelegem și noi. Cu ce titluri va consemna mâine presa germană acest dezastru al selecționatei de fotbal?... VITALIE CIOBANU: Caleidoscop etnic la Hanovra. Kurzi, în corturi, și copii amestecați de-a valma - o tabără ca la țigani, cu muzică de-a lor răsunând din niște casetofoane încleiate cu abțibilduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se fac «comenzile», se întocmesc «listele de plată» pentru asasini. Petersburgul este un teritoriu unde acestea sunt puse în practică.“ 4 iulie, marți VASILE GÂRNEȚ: Zi de muzeu. De fapt, e ultima zi când mai putem intra la Ermitaj, pentru că mâine luăm trenul spre Moscova. Eu și Vitalie ne oferim să fim „ghizi” pentru Nicolae Prelipceanu și Adrian Popescu. Mergem pe jos, de-a lungul bulevardului Nevski. Trecem pe la Catedrala Învierea Domnului (Spas na krovi), o bijuterie arhitecturală în „stil rusesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost contactat pentru o întâlnire cu scriitorii de la Literatur Express acum șase luni. Dar avea deja programul fool. Acum e la Madrid, invitat de Regele Juan Carlos, la o reuniune internațională.” „Pe ce temă?” „Dezbat destinul cultural al Europei de mâine.“ „Și noi ce facem de circa 40 de zile? Nu tot despre asta am perorat până la sațietate, chiar la Madrid?!” „Au rămas, probabil, niște lucruri nelămurite după plecarea voastră!”, râde Danuta, dar replica ei nu mă înveselește. Mi-e sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]