19,168 matches
-
la Universitatea Köln din Gemania cu profesorul Emanuel Vogel. În Catedra de Chimie Organică a Facultății de Chimie Industrială ( în prezent Facultatea de Chimie Aplicată și Stiinta Materialelor) din cadrul Institutului Politehnic din București ( în prezent Universitatea POLITEHNICA din București) a parcurs toate treptele ierarhiei universitare: asistent titular (1962-1972), șef de lucrări (1972-1980), conferențiar (1980-1990) și profesor (1990- 2005) la Catedra de Chimie Organică. A avut colaborări științifice internaționale în Franța (Centre de Catalyse, Lyon, prof. M. Besson și Universitatea Aix-Marseille, prof.
Mircea Desideriu Banciu () [Corola-website/Science/307086_a_308415]
-
doctor al reputatei universități europene, a bătut cu încredere la porțile Băncii Naționale a României, însă ele au rămas ferecate, si a trebuit să aștepte doi ani ca să se deschidă. Între timp și-a început cariera universitară la Facultatea de Drept, unde a parcurs toate treptele didactice (1934-1952). În anul 1936 s-a înscris la concursul pentru ocuparea unuia dintre cele opt posturi devenite vacante la Bancă Națională a României. În urma acestui examen, din 200 de candidați, a fost admis al doilea, fiind numit
Costin Kirițescu () [Corola-website/Science/307118_a_308447]
-
200 de candidați, a fost admis al doilea, fiind numit impiegat clasa a VIII-a. A fost surprins de această numire, dar ulterior a considerat că o instituție care are opt posturi de impiegat, trebuie să fie foarte serioasă. A parcurs relativ repede treptele ierarhiei bancare și a devenit referent I la Serviciul de studii al Băncii, unde a lucrat până în anul 1952, cănd comuniștii au epurat personalul băncii, desfăcând contractele de muncă a 200 de salariați. A fost învinuit atunci
Costin Kirițescu () [Corola-website/Science/307118_a_308447]
-
le-a absolvit în 1950. Și-a început cariera didactică și științifică ca preparator în recent înființata Catedră de Chimie Fizică, sub conducerea Acad. Prof. Dr. Ilie G. Murgulescu. A urmat o carieră de aproape șase decenii în aceeași catedră, parcurgând pe rând toate treptele ierarhiei didactice, asistent, șef de lucrări (1955), conferențiar (1962), profesor (1968). Pe data de 28 ianuarie 1977 prin adresa Ministerului Educației și Învățământului nr. 84513/1977, a fost numit în funcția de șef al Catedrei de
Victor Sahini () [Corola-website/Science/307124_a_308453]
-
acestor cercetări vor constitui primele date experimentale necesare proiectării și exploatării viitoarelor sisteme de irigație din Câmpia Română. În cadrul ICAR, M. Botzan se bucură de înalte aprecieri pentru activitatea științifică depusă și spiritul organizatoric. Astfel, într-o perioadă relativ scurtă parcurge principalele trepte ierarhice ale cercetării științifice, de la asistent până la șef de secție. În urma reorganizării cercetării științifice în agricultură, Secția de Îmbunatățiri Funciare din cadrul ICAR este transferată la Institutul de Studii și Cercetări Hidrotehnice și redotată. Noua Secție de Irigații și
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
de Anatomie și Histologie Comparată de la Sorbona și la Laboratorul de Histologie al Facultății de Medicină din Paris (1931-1932), apoi la Stațiunea de Cercetări Marine de la Roscoff, la Stațiunea Zoologică Marină de la Agigea și la Stațiunea Zoologică de la Sinaia. A parcurs, rând pe rând, toate gradele universitare până la gradul de profesor universitar. În 1926 a fost preparator în Laboratorul de Morfologie Animală al Universității din Iași, în 1927 asistent, din 1933 șef de lucrări, iar din 1935 conferențiar la Universitatea din
Vasile Gh. Radu () [Corola-website/Science/307149_a_308478]
-
la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, obținând licența în matematici și la Institutul Politehnic Timișoara obținând diploma de inginer electromecanic. A obținut titlul de doctor inginer în 1971. Și-a început cariera didactică în anul 1944 ca asistent suplinitor și a parcurs întreaga ierarhie universitară in cadrul la Universității Politehnica Timișoara. În 1951 a devenit profesor de Mecanică Teoretică la Facultatea de Mecanică și de Construcții. Între anii 1952 - 1956 a fost prodecan al Facultății de Construcții, între 1957-1962 și 1963-1976 a
Gheorghe Silaș () [Corola-website/Science/307151_a_308480]
-
periodic ireproșabil” și să o ducă la nivelul „celor mai bune publicații străine similare”. Odată ce Călugăreanu a plecat la Cluj, revista a rămas în grija "Societății Studenților în Științe", care i-a mai asigurat apariția câteva luni, până în ianuarie 1920. Parcurgând această revistă, rămâi plăcut impresionat de varietatea articolelor și notelor publicate. În general, revista se caracterizează printr-un nivel științific ridicat, adecvat pentru întreținerea și dezvoltarea culturii generale a intelectualilor. Întregul cuprins este consacrat problemelor științifice; nu s-au publicat
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
S-a înscris imediat la doctorat, sub conducerea reputatului academician, și a obținut titlul de doctor în anul 1956. Din comisia de doctorat, înafara conducătorului științific, au mai făcut parte profesorii Miron Nicolescu, Adolf Haimovici și Dumitru V. Ionescu. A parcurs pe rând gradele profesionale universitare, iar în anul 1968 a devenit profesor universitar titular. În decursul activității didactice a condus seminarii și a predat cursuri de aritmetică și teoria numerelor, analiză numerică și teoria aproximării, probabilități și statistică, analiză matematică
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
fost decernat Premiul Nobel pentru Pace în anul 1985. A fost absolvent al Facultății de Medicină din Cluj, doctor în științe medicale (din 1957) și doctor docent (din 1968). A activat succesiv la catedrele de fiziopatologie, medicină legală și morfopatologie, parcurgând toate etapele ierarhice, de la preparator până la profesor șef de catedră. A fost directorul Institutului Medico-Legal Mina Minovici și director al Institutului Victor Babeș, membru titular și vicepreședinte al Academiei de Științe Medicale. A reprezentat România la Organizația Mondială a Sănătății
Ioan Moraru () [Corola-website/Science/307192_a_308521]
-
Până la vârsta de 20 de ani, eu n-am avut niciodată hainele mele. Le purtam pe cele rămase de la frații mei mai mari.”. În 1950 absolvă facultatea de matematică cu diplomă de merit. După acest eveniment se dedică învățământului universitar, parcurgând, rând pe rând toate treptele didactice, fiind asistent universitar din 1950 (un an la Politehnica bucureșteană, pe lângă profesorul Nicolae Ciorănescu, dar și la facultatea pe care a absolvit-o, la cursurile profesorului Miron Nicolescu), lector universitar din 1955, conferențiar universitar
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
(n. 4 august 1928, Ploiești) este un matematician român, cu contribuții în domeniul analizei funcționale, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A fost exponent al școlii române de calcul al probabilităților, al cărui creator a fost Octav Onicescu. A parcurs studiile secundare la București. În 1950 este licențiat în matematică. în perioada 1950 - 1953, este lector la Catedra de Matematici Aplicate. În 1955 își susține examenul de doctorat. În perioada 1955 - 1956 a predat la Facultatea de Matematică-Fizică un curs
Romulus Cristescu () [Corola-website/Science/307212_a_308541]
-
activitatea literară a desfășurat și o intensă activitate politică. A fost ales ca deputat în Marea Adunare Națională. A încetat din viață la data de 24 aprilie 1977 în orașul Cluj. Romanul "Nepoții oltenilor" (1941) este o evocare a drumului parcurs de doi tineri, porniți împreună în viață, unul dintre ei devenind luptător comunist, iar celălalt eșuând în rândurile mișcării fasciste. În culegerea de schițe și povestiri " Dincolo de strada fericirii", ca și nuvela " Toate drepturile rezervate", întâlnim aceeași lume muncitorească cunoscută
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
gâtul și capul lung, buza superioară despicată și ochii au gene protectoare lungi. Orificiile nărilor se pot închide, iar stomacul cămilelor este ca și la celelalte rumegătoare compartimentat în prestomace. Cămila este adaptată la viața de deșert când trebuie să parcurgă fără hrană sau apă distanțe mari. Pentru aceasta cămila poate să acumuleze ca rezervă o cantitate mare de hrană și apă. In cocoașă ea poate să acumuleze hrană sub formă de grăsime, cu care poate să reziste fără a se
Cămilă () [Corola-website/Science/308505_a_309834]
-
japoneză și aceeași viziune asupra relațiilor interumane interacționează cu scopuri josnice și cu mârșăvii. Un membru yakuza, asemeni unui samurai, nu trebuie să dea greș în fața stăpânului său sau să îl desconsidere, indiferent de situația în care se află. Valorile parcurse însă nu se limitează în a invada doar aceste două tipuri de grupuri, ci se resimt în gândirea întregii populații japoneze tadiționale și chiar moderne. În ceea ce privește bine-cunoscutul obicei al membrilor yakuza de a-și tatua corpul, și acesta este tot
Yakuza () [Corola-website/Science/308552_a_309881]
-
stabilesc în cadrul relațiilor umane. Modelul comunitar Familia este expresia relaționărilor personale și sociale mai ample decât cele individuale, nu se sprijină în primul rând pe înțelegeri contractuale și acorduri. Teoreticienii comunitarieni arată că nici o persoană nu devine autonomă fără a parcurge mai întâi o perioadă îndelungată de dependență. Personalitățile individuale sunt modelate de apartenența la anumite comunități etnice, regionale și religioase ale căror valori pot fi diferite de cele ale societății predominante. Jean Elshtain susține că: familia constituie precondiția oricărei forme
Familie () [Corola-website/Science/308591_a_309920]
-
Mama sa, Laurence Reinhardt, zisă "Négros", era dansatoare. Nu se cunoaște originea apelativului "Django", care în limba Romani înseamnă "mă trezesc". Acești țigani nomazi Sinti, cărora francezii le spun "Manouches", (din sanscrită Manushya, Manu = bărbat), trăiau în caravane cu care parcurgeau Europa în lung și în lat, închiși în micile lor comunități, complet refractari la civilizație, majoritatea analfabeți și cu concepții de viață medievale. Se ocupau mai ales cu muzica, circul și cu diverse meșteșuguri artizanale. O parte din membrii familiei
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
procesul de alcătuire a planurilor editoriale conform cu dinamica cererilor. Mai jos sunt redate câteva informații din catalogul AER „Piața cărții în România. Statistici 2001/ Cine sunt cei care nu citesc cărți?”: Indiferent de domeniul de activitate al unei edituri, etapele parcurse în procesul de publicare a unei cărți sunt mereu aceleași. Producția a suferit doar rafinări și sofisticări de-a lungul anilor pe măsură ce au apărut inovații tehnologice. Organizarea unei edituri depinde de mărimea acesteia fiind diferită de la o editură la alta
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
drum de transhumanță ce lega Transilvania de Oltenia. Având în vedere învățămintele din Primul Război Mondial, regele Carol al II-lea a dorit să aibă la dispoziție un drum strategic, pentru artileria montană, trasă de cai, care să poată fi parcurs de trupele care se mișcau între Valahia și Transilvania. Pentru stabilirea traseului drumului, primul-ministru Gheorghe Tătărăscu a plecat pe munte de la Novaci la Lotru, însotit de 20 de călăreți din Novaci, conduși de învățătorul Ion D. Giurgiulan. În urma acestei acțiuni
Transalpina () [Corola-website/Science/308660_a_309989]
-
refacere decise de rege au avut loc în perioada 1934-1939. La inaugurarea drumului, în anul 1939, a participat și regele Carol al II-lea, însoțit de viitorul rege Mihai I, precum și primul-ministru Gheorghe Tătărescu și soția sa Arethia. Aceștia au parcurs întregul traseu al drumului la bordul unei mașini de teren, la volan aflându-se chiar regele Carol al II-lea. După inaugurare, drumul a fost cunoscut sub denumirea de "Drumul Regal" sau "Drumul Regelui", care a înlocuit denumirea populară de
Transalpina () [Corola-website/Science/308660_a_309989]
-
1903 cand Ciukovski a lucrat la Londra, Jabotinski a luat parte la nunta acestuia cu Maria Goldfeld. În timpul șederii în Occident, Jabotinski a făcut studii juridice la Berna, și apoi la Roma. În primul său drum spre Elveția, Jabotinski a parcurs teritoriile Galiției și Ungariei, unde a intrat pentru prima dată în contact cu lumea și mizeriile târgușoarelor, cartierelor și ghetourilor evreiești. Ajuns la Berna, s-a antrenat în viața mișcărilor studențești, în rândul cărora a cunoscut și numeroși studenți evrei
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
demers între fantezie și rigoare aritmetică și geometrica". Începând din 1971 a predat la Universitatea Națională de Muzică din București la clasa de compoziție, orchestrație și forme muzicale. A început cariera didactica pe post de asistență universitară, în perioada 1971-1990, parcurgând ulterior toate treptele didactice: lector (1990-1993), conferențiar (1993-1997) și profesor universitar (din 1997). Întreaga ei creație componistica a fost publicată de editură franceză on-line www.free-scores.com.
Liana Alexandra () [Corola-website/Science/308764_a_310093]
-
moschei, și 12 școli. Până către secolul al XIX-lea, orașul a prosperat încontinuu, fiind renumit în această perioadă pentru țesături, croitorii, produsele meșteșugărești din cupru și piele, precum și pentru produse agricole ca grâu, in, lână și brânză. Episodic era parcurs de turmele de oi ale mocanilor ardeleni care coborau toamna către "valea fără iarnă", la nord de Varna, anume valea râului Batova, și reveneau primăvara. La începutul secolului XIX, populația orașului număra 12.000 locuitori, în mare parte refugiați din
Dobrici () [Corola-website/Science/308041_a_309370]
-
organizat de oameni bogați și corupți în care echipe formate din demoni și, uneori, din oameni, luptă până la moarte pentru șansa de a li se îndeplini absolut orice dorință. Echipa Urameshi, alcătuită din Yusuke, Kuwabara, Kurama, Hiei și Genkai deghizată, parcurge etapele competiției, înfruntând în finală echipa Toguro și câștigând turneul. Aceștia află că patronul echipei Toguro, Sakyo, dorea să câștige pentru a crea o gaură uriașă dintre lumea oamenilor către „Ținutul demonilor”, o a treia lume ocupată de nenumărați demoni
YuYu Hakusho () [Corola-website/Science/308034_a_309363]
-
a organizat o întrecere de baraj desfășurată în ultima zi a Jocurilor Olimpice de la Berlin. La data de 16 august 1936, cei doi concurenții aflați la egalitate - germanul Kurt Hasse cu calul Tora și românul Henri Rang cu calul Delfis - au parcurs un nou traseu. Românul Henri Rang s-a clasat pe locul al II-lea, aducând României prima medalie olimpică de argint. Regretatul profesor Camil Morțun, primul trimis special al unul ziar român la o ediție a Jocurilor Olimpice, relata pentru Gazeta
Henri Rang () [Corola-website/Science/308079_a_309408]