18,899 matches
-
Center” Iași / 2010 - Diplomă și Medalia Aniversara - “20 de ani de la înființarea Centrului Internațional de Cultură și Arte “George Apostu” Bacău. 2013 - Catalog Salonul Artelor „Temeiuri - Muzică Elementelor Primordiale” ediția a IV-a, Sala Brâncuși Palatul Parlamentului București, 8-31 mai, tipărit la Aktis Tipografie - Ambalaje (ISBN 978-973-618-367-6) / 2013 - Catalog Expoziția Internațională Concurs de artă plastică contemporană „Saloanele Moldovei” Bacău-Chișinau ediția a XXIII-a, Tipografia Bons Offices Chișinău 2013 (ISBN 978-9975-80-740-1) / 2012 - Cartea “Dicționarul sculptorilor din România secolele XIX-XX”, Vol.II, Lit.
Ionela Lăzureanu () [Corola-website/Science/314247_a_315576]
-
Philipp Rupprecht (n. 1900) care a lucrat pentru ziar din 1925, sub pseudonimul "Fips", a creat imaginea stereotipizată a evreului cupid, avid de bani, de regulă nebărbierit, cu un nas mare și coroiat. Din 1927, în antetul ziarului a fost tipărit citatul ""Die Juden sind unser Unglück"" (Evreii sunt nenorocirea noastră), frază rostită în 1879 de istoricul Heinrich von Treitschke (1834-1896), acesta arătând clar intențiile agresive și defăimătoare ale editorului. Pe lângă propaganda antisemită virulentă, "Der Stürmer" publica pornografie, propagandă anticatolică, anticapitalistă
Der Stürmer () [Corola-website/Science/314265_a_315594]
-
a atras numeroase polemici nuvela „Hirbet Hiz'e”, care evocă împrejurarile evacuării unui sat arab de către armata israeliană în cursul luptelor din războiul de independență al Israelului din 1948 - 1949, iar articolele polemice care se referă la aceasta au fost tipărite într-o culegere. După 1964 nuvela „Hirbet Hiz'e” a fost inclusă în programa de învățământ în școlile din Israel și ulterior și în programa de bacalaureat. La sfârșitul anilor cincizeci a apărut și romanul său de mari dimensiuni, „Zilele
S. Izhar () [Corola-website/Science/314260_a_315589]
-
Anschluss, a existat și o a treia ediție, publicată la Viena. Până în 1933, a apărut și suplimentul săptămânal "„Der SA-Mann”". "Völkischer Beobachter" și-a încetat activitatea în aprilie 1945, cu câteva zile înainte de capitularea Germaniei naziste. Ultimul număr a fost tipărit la 10 aprilie 1945, dar nu a mai fost distribuit.
Völkischer Beobachter () [Corola-website/Science/314287_a_315616]
-
mărime, după ortodocși (85,9%), romano-catolici (4,6%) și reformați (3,2%). În SUA primele biserici penticostale române se pare că au fost înființate pe la 1921-1922, în Michigan și Ohio. O biserică a existat și în Detroit, unde a fost tipărită o carte de cântări în limba română. Pavel Budeanu (1886-1958) a fost ordinat ca lucrător (pastor) penticostal în 1923; el locuia în Akron, Ohio. Acești penticostali români erau în cea mai mare parte emigranți originari din fostul Imperiu Austro-Ungar. Deși
Uniunea Penticostală din România () [Corola-website/Science/314325_a_315654]
-
răspuns în mod direct, însă decizia sa a fost prezentată în paragraful 5 al Hotărârii Nr. 5734 / 29 Ianuarie 1925: Această decizie oficială a fost publicată în ziare și a fost răspândită în toată România. A fost primul document oficial tipărit despre penticostalii din România și care, contrar scopului său, a ajutat mult ca penticostalismul să fie propagat, în sensul că a făcut ca mulți oameni să fie interesați în a cunoaște această doctrină, iar Gh. Bradin a primit în Pauliș
Uniunea Penticostală din România () [Corola-website/Science/314325_a_315654]
-
2009 a revistei "Wired" s-a scris că Brown a sugerat că viitorul roman va cuprinde statuia CIA, Kryptos, localizată în Langley, Virginia. Anunțată inițial pentru 2006, data publicării romanului a fost amânată de mai multe ori. Cartea va fi tipărită pe 15 septembrie 2009, cu un număr inițial de copii de 6,5 milioane de exemplare, cel mai mare număr pentru primul set de publicare în istoria editurii "Random House". Editorul american a lui Brown, Sonny Mehta, a descris-o
Simbolul pierdut () [Corola-website/Science/314386_a_315715]
-
că biserica satului „s-au făcutu Bogdan Ioan cu feciorii Bodan Luca și Bogdan Costu și Bogdan ...” Construcția respectivă a rămas cu bârnele aparente până în 1835 când, timp de 27 de zile, cum spune o altă însemnare dintr-o Cazanie tipărită la Râmnic, a fost tencuită atât în interior cât și în exterior. Nu se știe dacă biserica a fost sau nu pictată înainte vreme. Fără să facă vreo trimitere bibliografică, Ștefan Lupșa spune că biserica a fost construită pe cheltuiala
Biserica de lemn din Belejeni () [Corola-website/Science/313324_a_314653]
-
unei cărți de telefon. Aceste reviste au adesea sute de pagini și o duzină de povești individuale de către autori multipli. Ele sunt printate pe hârtie ieftină de ziar și sunt considerate dispensabile. Un "tankōbon" conține capitolele unei singure serii, fiind tipărite în format paperback pe hârtie de calitate mai bună. În Engleză, deși traducerile "tankōbon" sunt vândute ca "romane grafice" sau "trade paperback", termenul "tankoubon" sau "tankobon" este folosit de comunitățile online. Populația Japoniei folosește frecvent pentru serii manga "tankōbon" termenul
Tankōbon () [Corola-website/Science/313354_a_314683]
-
sunt în general mai scumpe și conțin trăsături mai speciale precum coperți unice create special pentru această ediție, hârtie specială pentru copertă, hârtie de calitate superioară pentru conținut, o învelitoare de protecție, și așa mai departe. Aizōban sunt în general tipărite în numar limitat, de aceea valoarea acestora crește fiind colecționate de fani. În general numai cele mai populare serii manga (precum "Dragon Ball") sunt lansate în acest format. Formatul aizōban a invadat piața americană, cu titluri ca Fruits Basket și
Tankōbon () [Corola-website/Science/313354_a_314683]
-
ca Fruits Basket și Rurouni Kenshin care au fost reprintate în format aizōban. O ediție este un volum tipic japonez de dimensiunea unui roman. Acestea sunt mai mici (în jur de 16 cm înălțime) și mai groase decât un tankōbon, tipărite pe hârtie de calitate mai bună, și în general au o copertă nouă realizată special pentru aceasta (în cazul seriilor manga). Dacă publicarea se face sub forma "wideban", ediția bunkoban va avea acelaș număr de volume. Termenul este abreviat ca
Tankōbon () [Corola-website/Science/313354_a_314683]
-
și în general adună o serie într-un număr mai mic de volume decât ediția originală "tankōbon". De exemplu, "Maison Ikkoku" a fost publicat original în 15 volume "tankōbon", dar a fost republicat ca 10 volume "wideban". Seria Trigun, original tipărită în 3 cârți, a fost retipărită ca două voume wideban în S.U.A. VIZ Media publică "wideban" ca ediții "VIZBIG".
Tankōbon () [Corola-website/Science/313354_a_314683]
-
Militare, colonel Valentin Neacșu<br> Colecție - Viorel Cosma<br> Din "Memoriul de Activitate" depus la Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România Legendă: B.U.C.M.R. - Biblioteca Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania<br> B.S.M.M. - Biblioteca Serviciului Muzicilor Militare<br> T. - Tipărit la Editura Militară <br> M. - Manuscris
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
este o revistă săptămânală românească. Pe 22 octombrie 1911 apare primul număr al revistei - asa“literară, artistică, socială” - tipărită în atelierele Socec și având redacția și administrația în București, pe str. Parfumului nr. 3. Publicația este săptămânală, având ziua de apariție sâmbăta. Director fondator este Constantin Banu. Cele două articole-program din primul număr, “Un vis...”, de Ion Gheorghe Duca
Flacăra () [Corola-website/Science/313438_a_314767]
-
Este prima revistă ilustrată din România de după cel de-al Doilea Război Mondial. Flacăra redevine săptămânal la 1 ianuarie 1958. Între anii 1952-1973 apare cu subtitlul “Revistă ilustrată social-politică și literară artistică”. În 1976 revine pe hârtie de ziar, fiind tipărită la două culori, în format tabloid. Flacăra nu are cum să scape de tarele presei din perioada comunistă, cu toate acestea, de multe ori, paginile revistei reușesc să găzduiască jurnalism adevărat sau literatură de cea mai bună calitate. Cenzurată, hăcuită
Flacăra () [Corola-website/Science/313438_a_314767]
-
tranșante, revista este boicotată de către autoritățile din acel timp: publicația nu mai ajunge în provincie, pachetele de reviste fiind aruncate din tren, redacția nu mai primește hârtia de la Letea (de pildă, Almanahul Flacăra, care trebuia să apară în 1991, este tipărit în 1992), i se impune să-și reducă numărul de pagini de la 24 la 16). Orice încercare de aservire este, însă, refuzată iar revista, ca și întregul trust, își continuă până azi independența, fiind singurul trust de presă important cu
Flacăra () [Corola-website/Science/313438_a_314767]
-
șef al Revistei, care este, din anul 2000 până în prezent, jurnalista Liliana Petruș. Noul format se relansează în cadrul unui spectacol de modă (Doina Levintza) și muzică (Johnny Răducanu) desfășurat la Atheneul Român sub denumirea “Flacăra în haine noi”. Revista este tipărită în cele mai bune condiții grafice ale momentului, devenind singura revistă ilustrată de interes general din țară. Flacăra devine membru BRAT și este una dintre puținele publicații auditate la primul val SNA. Semnează, printre alții, Nicolae Manolescu, Alexandru Ștefănescu, Emil
Flacăra () [Corola-website/Science/313438_a_314767]
-
pentru centre care găzduiesc numeroase wikipedii, ca Wikimedia, care în decembrie 2007 avea circa 750 de wikipedii. Totuși, MediaWiki nu are utilități native pentru gestionarea acestor centre. În afară de lipsa susmenționată privind WYSIWYG, documentația se găsește numai online (nu există manuale tipărite). Instalarea și utilizarea softului MediaWiki nu este intuitivă pentru utilizatorii fără experiență în domeniul computerelor. Sintaxa "de facto" MediaWiki este cea a interpretorului () și nu este definită o sintaxă formală. Deoarece nu există o formalizare, de ex. în (EBNF), există
MediaWiki () [Corola-website/Science/313436_a_314765]
-
din fantome ale marinarilor, sortită să rătăcească la nesfârșit prin apele din apropiere, fără a ajunge vreodată la țărm. Adamastor este un personaj inspirat de mitologia greacă inventat de poetul portughez Luís de Camões în poemul său epic "Os Lusíadas" (tipărit în 1572), ca simbol al forțelor naturii pe care navigatorii portughezi a trebuit să le învingă în timpul descoperirilor lor, în special al pericolelor pe care le-au înfruntat marinarii portughezi în încercarea de a ocoli Capul Furtunilor.
Capul Bunei Speranțe () [Corola-website/Science/313786_a_315115]
-
unu. avangardă literară a fost o revistă literară avangardista condusă de Șasa Până și Moldov, tipărită la București și Dorohoi între aprilie 1928 și decembrie 1932, care împletea elemente de dadaism și suprarealism. Inițial, publicația urma să fie numită "doi" la al doilea număr, "trei" la al treilea număr etc., dar numele său a rămas până în
Unu () [Corola-website/Science/313885_a_315214]
-
și decembrie 1932, care împletea elemente de dadaism și suprarealism. Inițial, publicația urma să fie numită "doi" la al doilea număr, "trei" la al treilea număr etc., dar numele său a rămas până în 1932 unu. Primele 10 numere au fost tipărite la Dorohoi, celelalte la București. La începuturi, tirajul cuprindea 100 de exemplare, pentru că la ultimele numere să se ajungă la 500 de exemplare. Numărul 18 al revistei n-a fost niciodată publicat, iar numărul 51 a fost distribuită în sub
Unu () [Corola-website/Science/313885_a_315214]
-
dispozițiile propriile cunoștințe în domeniul educației mediatice. Ideea este ca educația mediatică să devină o parte a curriculei oficiale. Istoria educației mediatice în Rusia se întinde până în anii '20. Prima încercare de a preda educația mediatică (având ca resurse materiale tipărite și filmate cu un puternic mesaj comunist) a avut loc în anii '20, dar a fost împiedicată de politica lui Stalin. La sfârșitul anilor '50 - începutul anilor '60 a avut loc o resuscitare a educației mediatice în școli secundare, universități
Educație mediatică () [Corola-website/Science/313884_a_315213]
-
locuitorii din Transilvania, cei mai numeroși și oropsiți, sunt supranumiți "daci". El descrie traiul acestora, portul și obiceiurile lor. În 1569 Christian Schesaeus a venit la Mediaș, tot în calitate de pastor, și și-a continuat creația literară. Abia în 1571 a tipărit la Wittenberg, "edițio princeps", a epopeii sale, pentru care a fost laureat de voievodul Transilvaniei Ștefan Bathory. În 1580 lucra la Biertan, nu departe de Mediaș. La 30 iulie 1585 Christian Schesaeus a murit bolnav de ciumă. Osemintele sale au
Christian Schesaeus () [Corola-website/Science/313910_a_315239]
-
2002, p.;20-23. - „Valea Popii zguduită de o oribilă crimă”" (împreună cu Vasile Lăpăduși) - în „Poliția română“ nr.7, anul XIV, p.;12. - „Cele 7 întrebări fundamentale ale investigării criminalistice a omorului“", colocviu internațional, 6-7 octombrie 2002, București. Lucrarea a fost tipărită în volumul "„Realități și perspective în Criminalistică”", București, 2003. - „Crima din Valea Popii“" - în Criminalistica, anul V, nr.2, martie 2003, - „Moartea dramatică a unei taximetriste“" (împreună cu Gheorghe Cheregi) - în Criminalistica, anul V, nr.4, iulie 2003, p.;6-8. - „Răzbunare
Lazăr Cârjan () [Corola-website/Science/313918_a_315247]
-
tastatură) și cea inferioară (spre rotorul de intrare) ale acelei litere. Mufa de la celălalt capăt al cablului era introdusă în intrarea altei litere, schimbând conexiunile între ele. Un accesoriu utilizat de Enigma M4 a fost „Schreibmax”, o mică imprimantă care tipărea cele 26 de litere pe o mică bandă de hârtie. Aceasta a eliminat necesitatea ca un al doilea operator să citească lămpile și să noteze literele textului cifrat. Schreibmax era pus peste mașina Enigma și era conectat la panoul de
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]