179,899 matches
-
toate circumstanțele cauzei, precum: În cazul deținuților, noțiunea de prag minim de gravitate dispare, deoarece obligația de protecție este mai mare în cazul acestora. Orice act de violență nejustificată, oricât de mic, împotriva unui deținut determină aplicarea art. 3 din Convenție fără a se lua în considerare pragul minim de gravitate[22]. De remarcat este și faptul că ceea ce este considerat ca maltratare inacceptabilă poate varia de la un caz la altul, efectele psihologice pe care le poate avea un tratament specific
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
Cazul grecesc" (1967)[23]. Depășind pragul minim de gravitate, se intră pe tărâmul relelor tratamente, iar pentru a înțelege ce fel de comportament constituie tortura, este necesară înțelegerea tuturor tipurilor de comportament și implicațiile juridice pentru fiecare. Articolul 3 din Convenție face referire la "tortură", "tratament inuman" și "tratament degradant". Deoarece textul este lapidar și imprecis cu privire la definirea acestor 3 tipuri de tratament, Curtea a fost nevoită să intervină pentru a clarifica aceste noțiuni și a arătat că între acestea nu
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
este un alt exemplu de tratament inuman. Revenind în cele din urmă la tortură, cum precizam mai sus, tortura diferă față de tratamentul degradant și cel inuman prin intensitate, cuprinzându-le și pe acestea. Curtea exprimase punctul de vedere că autorii Convenției au folosit cele 3 noțiuni cu intenția clară de a face diferența între acestea. S-a urmărit în special atașarea unui stigmat special tratamentului inuman intenționat care cauzează suferințe foarte grave și crude[33]. 1.4. Tortura Deși nu există
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
cu intenția clară de a face diferența între acestea. S-a urmărit în special atașarea unui stigmat special tratamentului inuman intenționat care cauzează suferințe foarte grave și crude[33]. 1.4. Tortura Deși nu există o definiție a torturii în Convenție, CEDO a preluat de multe ori o parte a definiției din Convenția ONU pentru prevenirea torturii din 1987. În art. 1 al acesteia se enunță că termenul „tortură“ desemnează "orice act" prin care se provoacă unei persoane, cu "intenție", o
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
în special atașarea unui stigmat special tratamentului inuman intenționat care cauzează suferințe foarte grave și crude[33]. 1.4. Tortura Deși nu există o definiție a torturii în Convenție, CEDO a preluat de multe ori o parte a definiției din Convenția ONU pentru prevenirea torturii din 1987. În art. 1 al acesteia se enunță că termenul „tortură“ desemnează "orice act" prin care se provoacă unei persoane, cu "intenție", o "durere sau suferințe puternice", de natură fizică sau psihică, în special cu
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
mărturii sau de aplicare a unei pedepse intimidante[36]. Actus reus se apreciază de la caz la caz, însă în cauzele deduse judecății Curții, tratamentul aplicat și durata sa sunt similare. Exemple în acest sens sunt: Cu toate că interdicția torturii este absolută, Convenția nestipulând ingerințe în acest sens, pornind de la cauza "Gafgen c. Germaniei" (2010) doctrina a constatat existența unei dileme extrem de interesante. În speță, un copil de 11 ani a fost răpit de Magnus Gafgen și a cerut părinților săi o răscumpărare
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
autorul face confuzie între dreptul la viață ca drept relativ și dreptul de a nu fi torturat, ca drept absolut, în sistemul protecției europene a drepturilor omului. În timp ce există excepții de la asigurarea dreptului la viață (art. 2 alin. 2 din Convenție), art. 3 nu prevede excepții, deci nu se poate deroga de la prevedere, tortura fiind absolut interzisă, indiferent dacă această metodă barbară este utilizată în lupta împotriva terorismului, sau în cadrul unui război. În al doilea rând, din punct de vedere juridic
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
se poate deroga de la prevedere, tortura fiind absolut interzisă, indiferent dacă această metodă barbară este utilizată în lupta împotriva terorismului, sau în cadrul unui război. În al doilea rând, din punct de vedere juridic, acest conflict este tranșat atât de textul Convenției, cât și de jurisprudența Curții, care interzic tortura. În al treilea rând, dilema morală invocată este de fapt o particularizare a fenomenului de confundare a dreptului cu morala. Este bine știut că morala are o sferă mult mai largă decât
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
dreptul pozitiv nu își este suficient sieși, ci acesta trebuie să fie corelat în permanență cu principiile fundamentale ale dreptului, care în majoritatea lor derivă din morală. Deși s-ar putea interpreta această poziție cu una care ar susține revizuirea Convenției din acest punct de vedere, trebuie clarificat că inclusiv CEDO a specificat că textul Convenției este viu, fiind interpretat în lumina actualității, iar plecând de la acest argument se ajunge la concluzia că moral sau nu, tortura este strict interzisă.
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
cu principiile fundamentale ale dreptului, care în majoritatea lor derivă din morală. Deși s-ar putea interpreta această poziție cu una care ar susține revizuirea Convenției din acest punct de vedere, trebuie clarificat că inclusiv CEDO a specificat că textul Convenției este viu, fiind interpretat în lumina actualității, iar plecând de la acest argument se ajunge la concluzia că moral sau nu, tortura este strict interzisă.
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
drept spațial al Federației Astronautice Internaționale, cu sediul la Paris, care număra 320 de membri din 42 de state. În anul 1969, profesorul Marțian I. Niciu a participat la lucrările Subcomitetului juridic al Comitetului ONU pentru dreptul spațial pentru elaborarea Convenției internaționale privind răspunderea statelor pentru daunele provocate de obiectele spațiale. Activitatea științifică a profesorului Marțian I. Niciu s-a concretizat în publicarea a numeroase articole și studii de drept internațional public și de drept spațial în țară și în străinătate
Marțian I. Niciu () [Corola-website/Science/337301_a_338630]
-
ale acestui act la data de 14 iunie 1985. Alegerea acestui loc este simbolică întrucât este vorba despre un punct de frontieră triplă între Luxemburg (prin urmare, mai pe larg, Benelux), Germania și Franța (pe malul râului Mosela). Dacă prima Convenție de la Schengen datează din 1985, Spațiul Schengen a fost instituționalizat la scară europeană prin Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 1997. Spațiul Schengen cuprinde în prezent (decembrie 2016) 26 de state membre. Tratatul de la Lisabona, semnat la 13 decembrie 2007
Convenția de la Schengen () [Corola-website/Science/337312_a_338641]
-
care datează din 1985, va fi semnată în 1990; aceasta va intra în aplicare în 1995. În timp ce erau minoritare în acordul din 1985, articolele privitoare la cooperarea polițienească, imigrație și azil sunt de acum majoritare (100 din 142 de articole). Convenția consacră noțiunea de « vamă volantă », permițând controale vamale în orice punct al teritoriului, fie că ar fi vorba de controlul mărfurilor ori al permiselor de ședere (Vd., de exemplu, art. 67 din Codul vamal francez.) Noțiunea de « frontieră » evoluează, ieșind
Convenția de la Schengen () [Corola-website/Science/337312_a_338641]
-
teritoriului, fie că ar fi vorba de controlul mărfurilor ori al permiselor de ședere (Vd., de exemplu, art. 67 din Codul vamal francez.) Noțiunea de « frontieră » evoluează, ieșind din strictul înțeles geografic pentru a deveni mobilă, fluctuantă, supusă percepției vameșilor. Convenția de aplicare a Acordului Schengen a fost ratificată de Germania, țările Beneluxului (Belgia, Țările de Jos și Luxemburg), Franța (19 iunie 1990), Italia (27 noiembrie 1990), Spania și Portugalia (25 iunie 1995), dar Franța a cerut o perioadă probatorie de
Convenția de la Schengen () [Corola-website/Science/337312_a_338641]
-
Belgia și Luxemburgul, dată fiind toleranța neerlandeză față de anumite droguri. Pentru acest lucru i s-au făcut reproșuri / mustrări din partea partenerilor săi, iar în 1996, grupul Schengen a hotărât precizarea domeniului de aplicare al clauzei de salvgardare (art. 2.2). Convenția a fost semnată de Grecia (6 noiembrie 1992) și de Austria (28 aprilie 1995), apoi de Danemarca, Finlanda, Suedia, (cât și de Norvegia și Islanda ținându-se cont și pentru a se prezerva tratatul existent de liberă circulație între țările
Convenția de la Schengen () [Corola-website/Science/337312_a_338641]
-
aprilie 1995), apoi de Danemarca, Finlanda, Suedia, (cât și de Norvegia și Islanda ținându-se cont și pentru a se prezerva tratatul existent de liberă circulație între țările nordice) la 19 decembrie 1996. Norvegia și Islanda, de altfel semnatare ale Convenției de la Dublin, au semnat un acord de cooperare cu Statele Schengen în același timp cu semnarea acordului de către Danemarca, Finlanda și Suedia: aceste ultime trei state, membre ale Uniunii Europene, dispuneau deja de un regim de liberă circulație în care
Convenția de la Schengen () [Corola-website/Science/337312_a_338641]
-
cu semnarea acordului de către Danemarca, Finlanda și Suedia: aceste ultime trei state, membre ale Uniunii Europene, dispuneau deja de un regim de liberă circulație în care erau incluse și Norvegia și Islanda, denumit Uniunea Nordică a Pașapoartelor. Italia a aplicat Convenția din 1 iulie 1997, Austria și Grecia au aplicat-o din 1 decembrie 1997, totuși, ridicarea totală a controalelor persoanelor la frontierele aeriene și maritime nu a intervenit în Grecia decât la 26 martie 2000, în timp ce Italia le ridicase la
Convenția de la Schengen () [Corola-website/Science/337312_a_338641]
-
la 26 martie 2000, în timp ce Italia le ridicase la 26 octombrie 1997, iar Austria la 1 decembrie 1997. Tratatul de la Amsterdam (1997) prevede încorporarea Acordului Schengen în celelalte tratate ale Uniunii Europene. Irlanda și Regatul Unit nu au semnat, totuși, Convenția de la Schengen, dar au semnat Convenția de la Dublin cu privire la dreptul de azil. Într-adevăr, dificultățile au survenit când a fost vorba despre frontierele Gibraltarului și cooperarea cu Spania. De o parte, problemele relative la libertatea circulației între Insulele Britanice (inclusiv
Convenția de la Schengen () [Corola-website/Science/337312_a_338641]
-
le ridicase la 26 octombrie 1997, iar Austria la 1 decembrie 1997. Tratatul de la Amsterdam (1997) prevede încorporarea Acordului Schengen în celelalte tratate ale Uniunii Europene. Irlanda și Regatul Unit nu au semnat, totuși, Convenția de la Schengen, dar au semnat Convenția de la Dublin cu privire la dreptul de azil. Într-adevăr, dificultățile au survenit când a fost vorba despre frontierele Gibraltarului și cooperarea cu Spania. De o parte, problemele relative la libertatea circulației între Insulele Britanice (inclusiv Irlanda și Insulele Anglo-Normande) sunt în
Convenția de la Schengen () [Corola-website/Science/337312_a_338641]
-
al II-lea aflînd despre intențiile reale ale Imperiului Rus, la 20 decembrie 1827, declară în fața poporului său că Rusia a organizat răscoala grecească și este vinovată de toate greutățile prin care trece Imperiul Otoman. Tot el a specificat că Convenția de la Akkerman, din 17 octombrie 1826, a constituit un răgaz pentru Poartă, iar de acum încolo prevederile ei sunt nule. Toți musulmanii erau chemați să se pregătească de djihad - războiul sfînt contra necredincioșilor. Cu toate că nu se specifica împotriva cui urma
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
cererea sa, pentru studiu, revenind pe teritoriul francez la 14 ianuarie 1893. Indiciile actuale conduc spre teoria că vizita sa a fost de fapt destinată realizării unei evaluări discrete a capacității operaționale a noului aliat, cu care Franța semnase o convenție militară la 17 august 1892. Promovat după întoarcerea sa din 1893 căpitan, a servit în Regimentul 150 Infanterie și a fost apoi repartizat Statului Major General al armatei până în noiembrie 1898, mai întâi ca redactor și, apoi din 1896 ca
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
de la Paris persistau în ideea de a obține un acord cu Guvernul României, la Moghilev se contura o soluție alternativă reprezentată de desprinderea Bulgariei de Puterile Centrale, în schimbul unor compensații teritoriale substanțiale în Tracia și Macedonia. Un nou proiect de convenție militară cu România - bazat pe această idee a fost transmis la începutul lunii august 1916 de Janin lui Joffre, dar Joffre nu a fost de acord cu această viziune, susținută și apărată de Janin. După intrarea în război a României
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
venirea sezonului rece, portul Arhanghelsk urma să fie închis din cauza ghețurilor și aceasta ar fi urmat să crească dificultățile aprovizionării Regatului României cu cele minim 300 de tone zilnice de materiale de război și muniții, asumate de către membrii Antantei prin convenția militară. În toamna anului 1916 astfel, generalul Joffre l-a delegat pe generalul Janin să obțină de la conducerea STAVKA odată cu deschiderea căii ferate de la Kola, rezervarea unui număr de vagoane zilnic pentru aprovizionarea României. Pe fondul îngrijorării existente determinate de
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
numele de mijloc din David în Dembit în onoarea unchiului. După pildă acestuia a devenit și el un activist sionist. Unchiul era un om cu o educație rafinată, meloman și iubitor de lectură, care în 1860 a fost delegat la convenția Partidului Republican la care Abraham Lincoln a fost ales candidat la președinție. Brandeis a fost un elev eminent, care la 14 ani a absolvit liceul de băieți din Louisville cu cele mai bune rezultate. La 16 ani, în timpul studiilor la
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
în special pentru modalitatea de promovare a unor magistrați la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pretinsa protejare a unor colegi și pentru noua sa candidatură la CSM. Lupașcu a fost lider de proiect al țării candidate pentru implementarea Convenției de twinning dintre România și Germania, având ca obiectiv: „Consolidarea funcționării sistemului judiciar” din România și a organului său reprezentativ - Consiliul Superior al Magistraturii”, a participat la numeroase reuniuni interne și internaționale privind autoritatea judecătorească, iar numele său a apărut
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]