27,540 matches
-
recent. Nu erau singuri, bărbatul așteptat sosise. Copiii, care vorbeau și râdeau în neștire, fără a fi luați în seamă, îl țineau fiecare de câte o mână. Musafirul era un bărbat înalt, plinuț, trecut de prima tinerețe, roșu la față, îmbrăcat într-o haină lungă din piele. Pe cap avea o căciulă de astrahan, gri, cu bordură. Ce-ai spune, Gheorghe, dacă frate-tu ar sta aici, la etajul 2, aproape de gară, aproape de centru? Ți-ar fi trecut măcar prin gând
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
jur era cufundat în beznă, doar la ei luminile ardeau în toată casa. În sufragerie, trona masa rabatabilă, de 12 persoane, desfăcută, poate, atunci pentru prima oară, plină cu bucate ca la o nuntă. În capul mesei fu instalat Gheorghe, îmbrăcat cu o cămașă albă, suflecată, descheiată la primii doi nasturi, și 8 purtând încă cravata vișinie, desfăcută pe jumătate, pe care refuzase să o scoată. Părea să fie conștient că nu îi stătea deloc rău. Radia mulțumire și sănătate. Pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
doua oară taximetristul pe care Gheorghe tocmai îl oprise la ieșirea din bloc, la câțiva pași de gară. Copiii se întristară brusc. Visul de a merge la bunica lor la țară cu acea Dacie nouă era amenințat de bărbatul brunet, îmbrăcat într-un cojoc scurt. Dar tristețea lor dură numai câteva secunde, deoarece unchiul Gheorghe deschise portiera și își invită rudele să urce în spate, el așezându se lângă taximetrist. Își scoase pachetul de Kent, aprinse o țigară, de la o brichetă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
informă pe director că este rugat de președintele sindicatului să-l primească. Să intre, probabil se grăbește... are dreptate omul, este ajunul, au și ei casă, păcat că nu mi au aprobat să le dau liber azi... Liderul muncitorilor era îmbrăcat într-un halat cafeniu, descheiat, cu un buzunar mare la piept, plin cu pixuri și creioane. Purta o cămașă trandafirie, o cravată grena, prinsă cu o agrafă aurie. Un om voinic, înalt, bun de muncă, cum l-ar fi descris
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nimeni nu bănuia cum apăruse acolo, probabil ca și Petrache la județeana de partid, cum glumi cineva. Căpitanul avea un pistol mitralieră la piept, un Kalașnikov modernizat, desigur, cum remarcă același șugubăț. Dintr-un colț al ecranului, un bărbat voinic, îmbrăcat într-o ținută de camuflaj ca-n filmele americane, cu barbă albă, înarmat și el până-n dinți, privea fix, fără să-i tresară nici un mușchi de pe față. Nimeni nu-l auzi vorbind, iar Petrache, cum avea să relateze mai târziu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
imensa clădire au dispărut, ori măcar să vadă cât mai multe, așa încât, la un moment dat, se crea impresia că toți doresc să pătrundă în județeana de partid. Reîntors în oraș, Petrache alegase într-un suflet acasă, se bărbierise și își îmbrăcase costumul cu care fusese mire și un cojoc ,,Alain Delon”, cumpărat din Timișoara, de la ,,Depozit”, cu intervenția lui frate-său... În ușă, se oprise ținând căciula în mână, neștiind dacă să o pună sau nu pe cap. „Mai bine o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
un bărbat elegant, într-un costum negru, impecabil, cu o cămașă albă. La gât purta o cravată vișinie. De spătarul scaunului acestuia, în partea dreaptă, era agățat un pistol mitralieră, iar în stânga bărbatului se afla o femeie tânără, tunsă scurt, îmbrăcată în blugi. Bărbatul elegant era Petrache Tălparu. Pe femeia în blugi o chema Mimi și era profesoară de sport, divorțată de vreo doi ani. O lăsase bărbatul, inginer la Combinat, bărbat serios, de perspectivă, după ce o prinsese cu șeful său
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
colț al străzii, dintr-o tanchetă, se trăsese în direcția lor. Căzuse pe caldarâmul rece, apoi nu mai știuse nimic... Zgomotul încuietorii o făcu să tresară, să se strângă involuntar sub plapumă. Ușa se deschise încet și un bărbat tânăr, îmbrăcat în alb, se apropie cu grijă, atent să nu facă zgomot. Când îi văzu ochii mari, albaștri, larg deschiși, se opri pentru o clipă, dădu să se retragă, dar se răzgândi. Bună dimineața, dragă, cum te simți? Am alergat până
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fără el. De documente nu i-a păsat, nu prea erau cine știe ce, doar lucrase și el la ele, dar de diplomat... Noaptea, trase la unchiul Vasile. Bătrânii nu se culcaseră. Își făcură cruce când îl văzură, atât de târziu și îmbrăcat de parcă ar fi fost mire. Mare minune dumnezeiască! De unde vii, Petrăchel tată, la ora asta? Eu și mătușă-ta ne pregăteam de culcare, mai vorbeam de una, de alta, când soneria... de două ori ai sunat, nu? Baba spune că
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
masă pestriță de oameni avea, evident, ceva în comun: toți aveau privirile aprinse și aproape toți discutau politică... La un moment dat, cei de la mesele de lângă ușă tăcură ca la o comandă. Privirile li se îndreptară spre un domn elegant, îmbrăcat în negru din cap până în picioare, având o cămașă de un alb imaculat, o cravată vișinie asortată perfect cu batista de la butonieră. Înalt, voinic, proaspăt bărbierit, cu un păr negru grizonat pe la tâmple. Domnul se opri, păru puțin dezorientat, dar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a se urca în jeep, se mulțumise să o înjure de mamă, apoi să-i tragă o palmă peste fundul rotund, acoperit, parcă din economie, cu o fustă scurtă și strâmtă. E fusta pentru coroane, Gheorghe, îi explicase fratelui. A îmbrăcat-o la o ceremonie, când s-au depus coroane, parcă de... În fine, am uitat, parcă de Ziua națională. Din partea deputaților, ea și Vlad, unul slab, înalt și urât, de prin Maramureș, băiatul fostului prim-secretar al județenei de partid
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pe Petrache. Acesta răspunse imediat. Acum ce veți face, Petrache? A sunat Anghel... Cum, tu nu știi nimic?! Dar miile de dolari, banii de buzunar, cum spunea Anghel... Alo! Alo!! A închis porcul! Și tu ce stai ca un tâmpit, îmbracă-te imediat și hai să vedem ce mai putem face! Epilog Peronul, luminat ici-colo, era aproape pustiu. Băncile erau goale, acoperite cu un strat subțire de zăpadă cenușie. Doar câțiva călători, împrăștiați de-a lungul căii ferate, parcă pentru a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cărți, așezate cu grijă. Ieși încet. Din bucătărie se auzeau copiii, care întrebau ori se întrebau unde se va așeza masa, ce vor mânca. Intră în baie și se opri în fața oglinzii. Un bărbat neras, slab, cu cearcăne la ochi, îmbrăcat într-un costum negru, șifonat, cu o cămașă albă, murdară la guler, îl privea trist, cu amărăciune. Era Petrache Tălparu. În sfârșit, se întorsese acasă. -Sfârșit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
doar o chestiune de timp până să afle. Să afle că n-o să-l mai părăsesc niciodată. Va fi cel mai trăit timp din lume. Nu contează cât, doar al nostru. Mare noroc, cum zicea și domnul cu mâini reci, îmbrăcat în culoarea mireselor. Grăbesc pasul. Anda Docea Roxana Roxana e colega mea de bancă. E cam grăsuță, are pistrui și sâni mari. În timpul orei, îmi pasează bilețele cu te iubesc. Scrie de trei ori te iubesc - o dată cu litere mici de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ci imprevizibil, derutant. La poliție, am stat până târziu. Când mi-am privit ceasul, nu-mi venea să cred. Era deja miezul nopții. Metroul, aproape gol. La stânga, la dreapta, nimeni. Revedeam, în flash-uri, secvențe din filme americane cu gangsteri. Îmbrăcați în haine de piele negre, strânse în talie și lungi până-n pământ. Pistolul rece la tâmplă. Nu aveam prea mulți bani în buzunar. Cu siguranță aș fi fost lichidat pe loc. Vârful turnului mă urmărea neîncetat. Și cutia albă a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
făcut semn băiatului de la sunet să dea drumul la muzică. În sală s-a lăsat liniș tea, îi auzeam respirația saca dată în microfon. Era mai fermecătoare ca oricând. Nu era cine știe ce talent, dar umplea tot teatrul cu prezența ei. Îmbrăcată într-o rochie albastră, simplă, strânsă în talie, cu părul castaniu, des pletit, și buzele rujate cu roșu, te făcea să uiți că vocea nu prea o ajută. A ieșit de pe scenă în aplauzele mulțimii, iar eu am știut că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în aceste câteva fracțiuni de secundă în care m-aș putea salva cumva. Aș vrea să nu mă gândesc, dar nu am cum să n-o fac pentru că nu văd vreo scăpare. Din oraș, muntele pare un deal cărunt. Turiști îmbrăcați în salopete de schi cochete mă privesc ca pe un ciudat. Tremur tot. Îmi tremură genunchii. Îmi tremură bărbia. Îmi clănțăne dinții. Efectul adrenalinei s-a stins și mă simt extenuat. În gară, mă așez mecanic la una din casele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de la contabilitate. S-a întors după două săptămâni, dar cămașa nu i-am mai călcat-o niciodată. Din ea am păs trat doar un nasture. Culmea e că n-am nici unul de la cămașa în carouri albas tre cu care era îmbrăcat când s-a întors, a uitat-o mai târziu la un hotel din Olănești. Mângâia ușor nasturii cu buricele degetelor și s-a oprit la unii transparenți. — Ăștia sunt de la pijamaua pe care o purta când a murit. M-am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
scurge agale pe mâinile cadavrului. Dau la o parte cearșaful și, în cea mai urâtă morgă din lume, văd limpede trupul înțepenit al celui pe care până odinioară îl strigam tată. Are urme de sânge pe gât, e murdar și îmbrăcat cu niște haine jerpelite, fără o cizmă și cu o șosetă ruptă. Developez în viteză imagini cu șobolani de diferite mărimi, prin ochii lui de mort - care nu mai respiră, și nu mai clipește, și nu mai miroase, și nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Epoca marilor descoperiri Aveam cinci ani când am descoperit-o pe Natalia. Mi-am dorit să o salvez de la prima vedere. Spre deosebire de volubilele și indistinct brunetele mele colege de grădiniță, Natalia tăcea cu o gravitate blondă care friza suferința. Venea îmbrăcată în rochițe drăguțe și își ocupa maiestuos locul la periferia jocurilor noastre, observându-ne din spatele cearcănelor ei, ce trădau fie o maturitate precoce, fie prezența viermilor intestinali. În anul în care Natalia a respirat și a mișunat grațios în preajma mea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
muncă, am cumpărat o cutie frigorifică. O țineam sub pat. I-am pus și un nume. Nu știu dacă era motan sau mâță, dar eu i-am zis Gunther. Am umblat împreună o lună întreagă. Îmi lăsasem și barbă, mă îmbrăcam prost, aveam figură de om umil. Speram să nu fie copii, mă rugam să nu îmi iau vreun pumn, îmi plăceau mâinile mele fără cătușe. Cred că după moarte o să ajung în Iadul Pisicilor, unde o să fiu gherănit și mușcat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mâinile mele fără cătușe. Cred că după moarte o să ajung în Iadul Pisicilor, unde o să fiu gherănit și mușcat pe vecie de diavoli-pisici. Într-o dimineață, de pe poarta unei case a ieșit în fugă o fetiță de vreo zece ani, îmbrăcată într-o rochiță roșie. S-a oprit, l-a privit pe Gunther, dar Gunther nu a mai putut-o privi, îi căzuse ochiul. Țipătul ei încă mă mai bântuie. Tatăl ei mi-a dat cei mai mulți bani, fix o sută douăzeci
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
oglindă și îmi pipăi urechile. Aud. Încep să fredonez I want to break free. Vocea mea e frumoasă fiindcă o aud. Ies din baie. God knows I want to break free. Afară e înnorat, dar nici un strop de ploaie. Mă îmbrac în cele mai frumoase haine și mă pregătesc. Azi e ultima zi importantă din viața mea. Ies din casă. Închid ușa și las cheile în cutia poștală. O iau spre periferie pe bicicletă. Nu e nici cald, nici frig. E
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de mișcările lui convulsive. O vreme a fost liniște. Apoi s-a ridicat, și-a tras pantalonii, a smuls cuțitul din pământul unde îl înfipsese, aproape de tâmpla mea stângă, mi-a aruncat hainele pe mine și mi-a zis, calm: — Îmbracă-te și hai în mașină. Nu te las aici. Rucsacul meu era în mașina lui. M-am îmbrăcat fără să zic nimic, în timp ce el îmi urmărea fiecare mișcare. Și iarăși tăcere. Muzica nu mai cânta. După tot ce se întâmplase
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
smuls cuțitul din pământul unde îl înfipsese, aproape de tâmpla mea stângă, mi-a aruncat hainele pe mine și mi-a zis, calm: — Îmbracă-te și hai în mașină. Nu te las aici. Rucsacul meu era în mașina lui. M-am îmbrăcat fără să zic nimic, în timp ce el îmi urmărea fiecare mișcare. Și iarăși tăcere. Muzica nu mai cânta. După tot ce se întâmplase ar fi fost chiar penibil să mai ascult și muzică. Dar liniștea asta mă enerva. În ciuda faptului că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]