4,962 matches
-
de un secol pentru tălmăcirea textelor religioase în românește, dar și ca urmare a unor inițiative oficiale, ce intenționau calvinizarea ortodocșilor ardeleni, traducerea, începută de ieromonahul muntean Silivestru, a fost coordonată de mitropolitul Simion Ștefan. Tipărirea acestei cărți - Noul Testament sau Împăcarea au leagea noao a lui Is. Hs. Domnului nostru - este un eveniment important în istoria culturii române, datorită valorii lingvistice și literare a textului, dar și conținutului prefețelor. Prima, semnată de Simion Ștefan, demonstrează necesitatea răspândirii învățăturilor evanghelice și, prin
NOUL TESTAMENT DE LA BALGRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288486_a_289815]
-
lingvistice și culturale a românilor și ridicarea pe o treaptă superioară a posibilităților expresive ale limbii, Noul Testament de la Bălgrad a constituit un model pentru generațiile următoare, în primul rând pentru traducătorii și editorii Bibliei de la București (1688). Ediții: Noul Testament sau Împăcarea au leagea noao a lui Is. Hs. Domnului nostru, Bălgrad, 1648; ed. îngr. și pref. Emilian, episcop al Alba Iuliei, introd. Nicolae Neaga, Virgil Cândea, Mircea Păcurariu, Grigorie T. Marcu, Florica Dimitrescu, Eva Mârza și Iacob Mârza, Alba Iulia, 1988
NOUL TESTAMENT DE LA BALGRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288486_a_289815]
-
ipostază pe care a confirmat-o și în anii maturității depline - Priveliștile lumii (1967), Omul bântuit de cuvinte (1980) ș.a. Lirica sa se plasează în linia poeziei moderne a epocii, cu tematică existențială (eul liric explorează motive precum trecerea, dispariția, împăcarea cu eternitatea, dar degustă și savoarea cotidianului, a aparent neînsemnatului), păstrând și elemente tradiționale din poezia ardeleană. I s-a reproșat absența tensiunii lirice, dar i-a fost remarcat timbrul egal al vocii poetice. Mult mai viguroasă este opera lui
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
la fluier și joc pare să fie cu cântec. Trenul risipirilor desenează, în filigran, parabola greierului și furnicii. Lăutarul ne interzice judecarea vieții în categorii finale, lipsite de fluiditate: nici tragedie ascunsă, nici comedie pe față. Totuși, din această îndestulată împăcare cu sine se ivește, calm, mediocritatea. În sfârșit, un neam doar simpatic nu poate aspira la nici o glorie, ci doar la o incomodă bălteală și marginalitate 1. Puțină istorie europeanătc "Puțină istorie europeană" Marginalitatea este soarta țiganilor de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ortodox acuzat de colaboraționism cu fosta Securitate tolerează cu egală bucurie amestecul de ipocrizie avocățească, minciună comunistă și regresie levantină. Așa se face că studierea detaliilor pare indezirabilă, vocea presei libere le repugnă, iar culpa colectivă impune rapid sentimentul fraternității. Împăcarea cu satrapii este proclamată înaintea spovedaniei durerii. Pentru că liderii morali ai suflării creștinești refuză mărturisirea, rănile de pe memoria noastră națională încă sângerează. Oricât de abuziv, agravant și iresponsabil, comportamentul guvernanților poate fi explicat prin apelul la năravurile tranziției. Mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
putem explica nici fenomenul corelativ al mărturisirii întârziate. Transformarea unui om liber într-un turnător supus, incapabil de revoltă ori zvâcniri de luciditate, cere totuși timp. La fel, despovărarea unei conștiințe maculate de amintirea duplicității nu se produce automat, așa cum împăcarea și ușurarea care îi urmează nu survin în chip magic. În România, anotimpul spovedaniilor publice a venit printr-un decalaj specific, care ne reamintește toate diferențele dintre școala de iarnă a comunismului ceaușist și școala de vară a socialismului glasnost
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
context specific, binele nu se poate dispensa de o atentă propedeutică. Copleșit de culpă, penitentul nu mărturisește nimic, doar simple formalități, în fața unei audiențe inchizitoriale. Ar fi poate momentul să înțelegem că, dacă dosarele moarte sunt desecretizate, sufletele vii caută împăcarea cu sine, prin ceilalți. Poți judeca integral o viață pariind pe verdictul fatalității? Mai există gesturi, precum confesiunea cu voce tare, care pot să dezlege - dacă nu chiar să dizolve - rădăcinile întunericului? Putem oare izola monografia păcatelor unui fost delator
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o dimensiune vizibilă, in forma Crucis. Numai prefațându-și discursul public cu un asemenea gest de smerenie colectivă și individuală Biserica va putea avea un adevărat ascendent față de liderii societății românești, predicând prin pacea lăuntrică atât perfecțiunea morală, cât și împăcarea cu semenii. Epistola unui păstortc "Epistola unui păstor" Tuturor celor pe care i-am trădat, smintit, dezamăgit: le cer iertare. Mă lepăd abia acum, la sfârșitul vieții, de vechile legături cu îngerii căzuți ai Securității. Semnând un angajament în tinerețe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-o nuntă. Nunta e metafora centrală în scrierile profeților din Vechiul Testament și o figură recurentă în scrierile pauline. În lumina acestei corespondențe între monoteism și monogamie, monahismul apare ca un parcurs al reintegrării omului în starea de pace și împăcare cu Dumnezeu. La capătul unei vieți de înfrânare și pocăință, fiecare monah reface experiența unității eshatologice a umanității. Fără recunoașterea abisului despărțirii noastre de Dumnezeu este imposibil de ajuns la această stare de har. Rănit în profunzimile sale de căderea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
principiului ipostatic în om. Aceasta implică integrarea ființei noastre în liturghia cosmică a Bisericii. Sensul vieții umane se descoperă numai în relația constitutivă de iubire față de aproapele și departele - iar aceasta se petrece într-o dimensiune temporală cu extensie eshatologică. Împăcarea omului cu Dumnezeu este un act de reconciliere a omului cu sine și de restaurare a trupului Bisericii. Mărturisirea, în tradiția ortodoxă, este condiționată de acceptarea Crezului ortodox, care exprimă iconomia mântuirii noastre în Iisus Hristos. Mărturisirea reînnoiește promisiunile făcute
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
științei. El contesta posibilitatea cercetării filosofice centrate pe probleme, a dialogului, a cooperării și interacțiunii critice între gânditori care aparțin unor epoci și comunități culturale distincte. Pentru el nu exista filosofie, ci doar filosofare, altfel spus căutarea unei formule de împăcare cu existența potrivită structurii personalității fiecărui gânditor 96. Pe cu totul alt plan se va desfășura confruntarea lui Lucian Blaga cu filosofia lui Kant. NOTE 1. Vezi George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, București, 1982
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în sprijinul victimelor violenței domestice nu pot oferi deocamdată protecție împotriva victimizării ulterioare (Semenescu et al., 1998). Legea stipulează că, pentru demararea unor investigații, trebuie să existe o plângere prealabilă din partea victimei; în orice etapă a procesului (inclusiv în timpul anchetei), împăcarea părților determină încetarea cazului. Deoarece nu există nici un mijloc de protecție pentru femeile care depun plângeri împotriva soților violenți, acestea sunt expuse unor presiuni continue din partea soților, inclusiv prin recurgerea la violență, pentru a nu depune plângere sau pentru a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
a ființei. Când creează forme, artistul visează Forma, principiu spiritual, iar lucrarea lui se situează în miezul și în prelungirea Creației. Într-o atare perspectivă, arta apare ca o mistică de tip special, fruct al lucidității intensificatoare până la extaz. Totuși, împăcarea contrariilor într-o viziune senină, echilibrul visat nu par posibile. Poetul nu află dreapta cumpănă între extreme, astfel că elogiul limitei, măsură și formă impusă „oarbelor energii”, alternează cu spaima de limitare. Definirea poetului, ca „un senzitiv al modului doric
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
de a fi. Năzuința spre tinerețe fără bătrânețe a muritorilor, ca și tentația întrupării la nemuritori nu sunt, astfel, decât expresia aceluiași irezistibil „vis de neființă”. Nu se optează pentru soluția revoltei în perpetuitate, ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin integrarea în macrocosm. Proiectat în pură idealitate, atenuat de feericul înscenării dramatice, tragicul, în Deliana, are, ca în Miorița, seninătatea zâmbetului deasupra prăpastiei. Durerea nu exclude conștiința frumuseții lumii, magia înfricoșată pe care o exercită în tocmelile
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
1987), unde sunt transpuse din nou scene din viața minerilor transilvăneni. SCRIERI: Mina din vale, București, 1953; Nopțile tăcerii, București, 1957; Dialog în parc, București, 1959; Neamurile, București, 1961; Concert sub nuci, București, 1964; O sută de pași, București, 1964; Împăcarea, Cluj, 1966; Cale de trei cântece, București, 1967; Paranteze, București, 1967; Moisei, București, 1969; Al șaselea simț, București, 1972; Copacul cu o mie de ramuri, București, 1974; Poarta de mesteacăn, București, 1976; Sania cu patru roți, București, 1980; Patimi, București
BUSECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285961_a_287290]
-
solidă, și stârnind de aceea critici, remarcile filosofului surprind adesea particularități reale și le situează într-o perspectivă net superioară tuturor aserțiunilor precedente de acest ordin. Morfologul culturii semnalează o reprezentare spațială „ondulată”, o predispoziție de „retragere din istorie”, o împăcare cu destinul, văzut ca succesiune a unor „suișuri” și „coborâșuri”, ca năzuință formativă geometrizantă, temperată. Spațiul mioritic aduce și alte observații originale, referitoare la ortodoxie, influențe spirituale străine, ornamentică etc. Geneza metaforei și sensul culturii îi dă prilej lui B.
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
trimite la reprezentări colective persistente, de unde senzația că relevă o natură veritabilă, profundă, esențială, a lucrurilor, și nu simpla lor aparență. Arta poetică e una a făuririi de „viziuni”. Lirica dobândește în consecință o factură foarte personală, rezultată dintr-o împăcare a spiritului reflexiv, chinuit mereu de otrava îndoielii, cu o sensibilitate genuină, care-și păstrează intactă naivitatea copilărească; singularitatea, împinsă până la bizarerie, izbutește astfel să împrumute aspectul anonim al creației populare și nota ei națională atât de pregnantă. Din aliajul
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
și cea mai cuprinzătoare și înaltă construcție rațională, ce a fost impusă vreodată iraționalului. VLADIMIR STREINU Tragedia de cunoaștere experimentată de poezia d-lui Blaga i-a lăsat o aspirație spre moarte, care-l însoțește chiar și în aparenta lui împăcare cu lumea. Metafizica sa își clădește un univers legendar, în absolutul unei candori originare, din cenușa marilor îndoieli care s-au lăsat pe fundul sufletului. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Poemele luminii, Sibiu, 1919; Pietre pentru templul meu, Sibiu, 1919; Pașii profetului
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
1956 conține mai multe portrete: M. Sadoveanu, M. Eminescu, Szabó Pál, József Attila, Leonid Pervomaischi, A.P. Cehov, cât și fragmente din operele lor, selecția vizând texte propagandistice. În 1960, partea literară include scrieri de Titus Popovici (Setea), Ilie Iovănaș (Ceainicul împăcării), G. Topîrceanu (Un iepure), Szabó Pál (Întâmplare de la sat), Gárdonyi Géza (Fulg de nea), G. Coșbuc (Iarna pe uliță). Merită semnalată prezentarea vieții și activității lui Veress Endre, făcută de Dankó Imre. În 1962, se publică un colaj interesant, Din
CALENDARUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286026_a_287355]
-
și frunze uscate. Totul părea acolo frumos și vechi: foșnetul stins al pădurii, satul de maici, cu căsuțe și pridvor țărănesc, liniștea de dinainte, vecerniei și stratul de tufănele din dreptul chiliilor, un mic rai floral, ca o pregustare a împăcării cu cele cerești. Săracă și retrasă tăcut la adăpostul unor tei bătrâni, mănăstirea nu are ziduri protectoare și nici porți falnice de stejar [...] Pășind prin livada mohorâtă a mănăstirii, am ajuns în dreptul a trei cruci înfrățite, pe care scria cu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Eram la Vaideeni, la câțiva kilometri de Horezu. Stătea pe un trunchi de lemn și păzea o văcuță neagră, frumoasă, pe nume Marcela. Ei bine, femeia aceasta în vârstă avea o privire, o înfățișare, o prezență care emanau bunătate și împăcare. Ochii erau senini, fața întinsă și surâzătoare, mâinile muncite. M-am așezat lângă ea, pe lemnul acela, și am întrebat-o dacă are lucruri vechi prin casă, icoane, mobile, cămăși de la bunica. „Sigur că am” mi-a răspuns. „Și vase
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
héraut) pentru această Întreprindere: Maria Magdalena. Ea va avea chipul Bisericii pe care-l visează Grigore: o Biserică pașnică Întreținând o relație de iubire cu Cristos, după chipul Mariei Magdalena. Cine, mai bine decât fosta păcătoasă, poate simboliza iertarea și Împăcarea, după vremurile tulburi În care fiecare și-a trecut vecinul prin tăișul săbiei?” Dincolo de explicația social-politică, ingenioasă, dar care nu poate epuiza sensul acestui coup de force al marelui papă, merită să ne Întrebăm dacă imaginea respectivă nu aștepta, cumva
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mulțumindu-se mai degrabă să-și reia acuzațiile Împotriva viziunii prea raționaliste, chiar maniheiste, a Occidentului În general și a catolicilor În special. Criticile de fond strălucesc prin absență. Totuși, la sfârșitul textului, Stăniloae propune un număr de elemente În vederea Împăcării celor două părți, palamită și antipalamită, și se declară destul de mulțumit de interesul pozitiv pe care catolicii Încep să-l arate pentru opera lui Palamas. PASAJ RETRAS Teologia catolică, scrie el, ar fi credincioasă ei Înșiși recunoscând că ființa divină
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
celelalte religii, cât și spre curentele pe care, până atunci, le tratase cu un radicalism neîngăduitor: mă refer În primul rând la ateism și la marxism. Fără compromisuri dogmatice, dar renunțând la morga autosuficienței pedagogice, magisteriul catolic Încearcă o nouă Împăcare cu „veacul acesta”, gest ale cărui consecințe Încă nu s-au epuizat. Vatican II nu trebuie să rămână o poveste cantonată În spațiul catolic. Așa cum voi Încerca să arăt la sfârșit, efectele sale pozitive se pot Întinde și asupra ortodoxiei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a interesat și interesează că document al unei perioade istorice, dar și al unei experiențe-limită. Relatarea nuda, lipsită de ornamente, e compensata de darul înnăscut al povestirii. Departe de a fi o acumulare de atrocități, narațiunea impresionează prin calm, seninătate, împăcare cu viața și, nu în ultimul rând, prin umor și (auto)ironie. Precum la înaintași, concepția etică se relevă și în recursul nepremeditat la proverbul, zicală ori perifraza populară. Portretistul completează pe narator, astfel încât memorialul oglindește o lume diversă, cu
BANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]