17,154 matches
-
Carol, Ted Wiggins își strecură mâna în deschizătura dintre coapsele ei înfășurate în blugi. Încremeni pentru o clipă, imaginându-și consecințele gestului său, apoi, cu o mișcare decisă, degetele i se strânseră în jurul chestiei lui Carol... Wiggins plănuise să o împingă puțin în timpul acesta, pentru a putea pretinde că fusese vorba despre un accident - că totul se întâmplase din pricina grabei cu care încerca să ajungă afară, în stradă. Dar cursul ulterior al acțiunii a fost în întregime decis de Carol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cele mai fine țesături persane. Acolo se dezbracă și o dezbracă și pe ea, trecându-și mâinile delicate peste corpul ei catifelat, insistând asupra penisului, a clitorisului, a sfârcurilor și a vaginului. Carol se masturba deja serios. Cu o mână împingea înainte și înapoi pielea penisului, iar pe cealaltă și-o vârâse în vagin. Divanul din fantezia ei își găsise corespondentul în canapeaua din sufragerie. Acolo începuse acel hidalgo să i-o tragă, trecând de la penetrări ușoare și rapide la niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că nu am nici un chef să mă apuc acum să îi dau de cap... Vrei o dușcă? Habar n-am de unde se ivise plosca îmbrăcată în piele din mâna lui. Pe față i se așternuse o grimasă încurajatoare și ipocrită; împinse din nou plosca spre mine, o falsă ofertă, practic o obligație. Am luat-o și am dus-o la buze. Băutura avea gust de ierburi, de clorofilă, și densitatea spermei sau a unei fierturi de cereale. Am încercat să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui Dan. Mâinile ei s-au îndreptat spre gulerul cu capse de metal al lui Dan, iar vocea ei, nazală și lipsită de expresie, a rostit în cele din urmă: — Hai să mergem sus. Trecând pe lângă măsuța joasă de cafea, împins de la spate de Carol pe scara îngustă, Dan a întins mâna după rețeaua de plastic ce conținea cei patru cilindri colorați în roșu și galben, atât de familiari lui. A fost ultima dată când a atins o bere Lamot. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fost penetrat. Nu prea avea cum să nu simtă, scula era atât de mare, fierbinte și dură, iar anusul său, deși lubrifiat în acest scop, era încă rigid și contractat din pricina îndelungatei reprimări și a uzanțelor erotice autoimpuse. Carol se împinse în el, deschizându-i sfincterul și provocându-i o mică ruptură musculară. Dar stai așa! Oprește-te! Cum a fost pentru ea? Ăsta e lucrul cel mai important. La naiba cu el, e doar un element pasiv, un vas gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mulțimea de vase și flacoane de pe masa de toaletă din sticlă, apoi se fixă asupra părului dat cu gel al lui Dan. Unghiile date cu ojă se apropiară pentru a apuca... Dan simți globul rece, acoperit de o materie vâscoasă, împins de niște unghii ascuțite în orificiul său anal. Carol îl încălecase, punându-și pieptul pe spatele său pentru o clipă, apoi se retrăsese lent, sânii ei mângâindu-i șira spinării, după care își ghidă cu delicatețe penisul înăuntrul lui. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
În schimb, toată lumea, ba nu, tot universul, se concentrase în chestia care pulsa, în senzația că ceva se rupe cu zgomot înăuntru, ca verigile risipite ale unui lanț, pregătind erupția spasmodică a fluturelui alb din pupa lui vâscoasă. Termină exploziv, împingându-și pentru ultima dată penisul aproape amorțit în dosul lui Dan, cu pieptul slab și sfârcurile excitate împinse în față ca și când ar fi rupt banda de la linia de sosire într-o competiție atletică, apoi se potoli. Se potoli, privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rupe cu zgomot înăuntru, ca verigile risipite ale unui lanț, pregătind erupția spasmodică a fluturelui alb din pupa lui vâscoasă. Termină exploziv, împingându-și pentru ultima dată penisul aproape amorțit în dosul lui Dan, cu pieptul slab și sfârcurile excitate împinse în față ca și când ar fi rupt banda de la linia de sosire într-o competiție atletică, apoi se potoli. Se potoli, privi în jur și îl văzu pe Dan cu o expresie de agonie în ochi, o privire de căprioară muribundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de supermarket, pentru aerul deprimant al numărului aceluia. Nu, Bull ar fi reușit să înghită asta - dar în timpul liber. Pe Bull nu-l deranja aglomerația. Absolvent al unei școli particulare eminamente insignifiante, Bull era genul acela de rugbist impasibil, care împinge ritmic și în grămadă, și în linie. În urma meciurilor, se obișnuise să folosească aceleași tactici în barurile aglomerate ca să-și aducă la masă halbele înspumate de bere Pilsner, în care alcoolul sclipea cu lucirea cristalină a zahărului din care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apăruse în scobitura genunchiului ca un obiect străin, ci părea că însuși fizicul lui Bull fusese adaptat, la nivel local, pentru a permite dezvoltarea noului orificiu. Cele două tendoane groase aflate de o parte și de alta a scobiturii fuseseră împinse în afară de ceea ce trebuie că era una dintre muchiile noului os pubian. Era clar că mușchiul gambei se bifurcase pe sub piele pentru a lăsa loc deschizăturii vaginului, iar scobitura însăși se bombase pentru a găzdui labiile și clitorisul care deja se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
strălucire rozalie, pulsatilă, unduioasă, drăgălaș erotică... Alan și-l închipui pe Bull pozând nud în penumbra striată a unei jaluzele - cam cum făcuse Richard Gere în American Gigolo. Era răsucit artistic într-o parte, în ipostaza Discobolului, cu spatele genunchiului împins în afară, către voyeur-ul tăcut. Noul său pubis era găzduit de un buzunar micuț, ca un fel de pantalonași cu un singur crac. De o parte și de alta se zăreau smocuri cârlionțate de păr. Alan abia putea să distingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dragostea pentru soția lui preluase rolul podelei din bufetul de la Euston Station: acela de a contracara pericolul de ejaculatio praecox. Dar oare va putea aplica aceeași metodă, la fel de lin și abil, și pentru deschizătura de la genunchiul lui Bull? Când va împinge lent și priceput în pizda lui Bull, nu a lui Sybil? Gata! Totul fusese dat la iveală! Mizeria nu mai era ascunsă sub covor. Era acolo, umedă, compactă, putrezindă, ca o plăcintă veche cu carne ascunsă într-o șosetă murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull. Introduse un deget în vagin, în căutarea himenului. Un alt deget pipăia protuberanța alunecoasă a clitorisului. Alan era liniștit. Respirația lui Bull devenise profundă și ritmică, fiecare suflare venea din adâncul abdomenului. Alan apucă vârful propriului penis și îi împinse capul înăuntrul lui Bull. Acesta oftă, Alan rămase nemișcat, încordând și relaxând mușchii, permițându-i lui Bull să se deprindă cu senzația înainte să împingă cu putere prima dată. Așa merge treaba, nu? Așa cum spune Raymond Chandler, „primul sărut e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și ritmică, fiecare suflare venea din adâncul abdomenului. Alan apucă vârful propriului penis și îi împinse capul înăuntrul lui Bull. Acesta oftă, Alan rămase nemișcat, încordând și relaxând mușchii, permițându-i lui Bull să se deprindă cu senzația înainte să împingă cu putere prima dată. Așa merge treaba, nu? Așa cum spune Raymond Chandler, „primul sărut e dinamită, al doilea e rutină și apoi îi scoți hainele“. Cam așa fuseseră pentru Alan relațiile din trecut, chiar și aceea de mai lungă durată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fi fost scuza invocată de Alan în numeroase alte contexte - fusese sădit în pieptul delicat al lui Naomi. În cele două ore de pierdere a contactului - de rupere de Nava-Mamă - Alan intrase în zona crepusculară. Naomi plecase înaintea lui. O împinsese pe Cecile în cărucior pe strada curată, cu vile în stil victorian, în drum spre Ten O’Clock Club de la Centrul de Sănătate Grove. Fiecare casă avea propriul abțibild de campanie lipit pe fereastră, însă în acea dimineață Naomi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull ar fi fost îngrozit să vadă organele transsexualului. Dar acum? Ei bine, sacul pubian uscat pe care Ramona i-l pusese în față era floare la ureche în comparație cu noua sa ustensilă. — Po’ să pui mâna, dacă vrei. Ramona își împingea către Bull vaginul fals. Acesta ezita. Nu-i mare lucru, de fapt, să știi. Au tăiat toate vasele de sânge și ce mai era pe-acolo. Și după aia au întors pielea pe dos. Nema clitoris sau ceva de genu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și distorsionat, nu departe de felul în care sunt dispuse organele interne ale piticilor. Cervixul, ovarele, trompele, uterul, își dăduse pe dată seama Bull, în timpul unui acces de crampe a căror origine ar fi putut fi alta decât febra musculară, împingeau înspre exterior, ca într-un demers de anihilare anatomică. Bull se trezi deodată îmbrăcat și în mașină. Știa o farmacie deschisă non-stop în West Hampstead, de unde și-ar fi putut lua un test de sarcină pentru acasă. Se lăsase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a primit o nouă scrisoare de la Huang Gai, în care îl anunța că va veni să capituleze. Împreună cu ofițerii săi superiori, l-au așteptat la capătul navei de comandă. Au văzut că Huang Gai venea conducând zeci de bărci mici. Împinse de vânt, acestea au ajuns într-o clipă în apropierea navelor lui Cao Cao. Huang Gai a făcut un semn cu mâna. Toate bărcile încărcate cu paie, ulei și alte materiale inflamabile au fost cuprinse de flăcări. Purtate de vânt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În fiecare barcă sunt 30-40 de concurenți. Cel mai important rol îl are toboșarul, care impune ritmul cu bătăi de tobă. De obicei, acesta este cel mai respectat om din sat. Mai trebuie un cârmaci și o persoană care să împingă barca cu o prăjină. Echipajul este bine hrănit de comunitate, pe perioada sărbătorii. Înainte de începerea concursului, pe malul apei are loc o ceremonie. Se aduce o masă legată la cele patru picioare cu crengi înverzite, o umbrelă, pânză roșie, bancnote
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Frumusețea și Fericirea. Ani de-a rândul am opus, în ce-am scris și ce-am spus, țoapelor ajunse pe săracii, tot mai mulți, ai acestei țări. Ticăloșia și mitocănia fără margini de care dau dovadă întruna potentații zilei te împing să-i consideri automat pe amărâți buni, frumoși, curați, dacă nu pe dinafară, cel puțin pe dinăuntru. Certezenii mi-au atras atenția că pot să greșesc. Românul sărac poate fi tot atât de urât pe dinăuntru cum e ciocoiul plin de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Constanța, Savu de la Ialomița or să fie pentru că ei este. Aici nu mai e vorba doar de politică, ci de modul cum se selectează modelele în societatea românească. Românii se agață cu disperare de prezent, pe care tind să-l împingă peste viitor, în vreme ce trecutul se cufundă în ceață. În aceste zile se împlinesc 14 ani de când pe trunchiul istoriei românilor s-a lipit cu sânge o creangă. Toate personajele care fac fața politică a României de azi ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
soi de colocvii pe teme morale unde vorbește mai mult el. Un fute-vânt. Altfel, nimic deosebit, oameni normali, cu păcatele lor veniale. Pentru a fi acceptată în comunitate, Grace dă dovadă de o solicitudine, de o toleranță, de o bunătate împinse la extrem. Această femeie este imaginea nu a ideologului, a propagandistului Iisus, ci a creștinului ideal, așa cum îl conturează textele sfinte, tot așa cum comunismul definea „omul nou”. Grace dă impresia că trăiește simetria bilaterală a ființei umane ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
puternic. Și când s-a lăsat noaptea tauru a făcut numai gunoi și s-a culcat cu sora lui mai mare Luminița că credea c-au rămas ei singuri da băiețelu l-a auzit pe vânător și cu vulpea a împins bolovanu de la scorbură și l-a scos când s-a făcut de dimineață pe vânător d-acolo care era obosit și-l ciupiseră furnicile și vulpea i-a dat apă de la robinet până când s-a făcut bine și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nisip, fundul e mâlos și vrea să-mi înghită picioarele, apa e ca noroiul sau ca pământul galben și e peste tot, în stânga, în dreapta, deasupra, o apă care mă strânge, mă ține, îmi apasă obrajii umflați, îmi înmoaie brațele, îmi împinge în jos capul care se zbate să ajungă sus. Și mă sufoc și cred că țip, dar nu țip, pentru că am gura închisă sau am avut-o închisă mai demult, când încă dădeam din mâini și din picioare și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vâlvătăi, scăpărător, ci, tocmai, unul mititel, ca-n preerie, să nu mă încolțească fețele palide ori triburile dușmane după dâra de fum. Resturile covorașului le-am înghesuit la sfârșit în coșul cu rufe murdare, iar cenușa și scrumul le-am împins cu mătura sub patul meu din camera mică. Mama n-a vorbit cu mine cinci zile, nici un cuvințel, cinci zile! b’. în duminica aia am descoperit ce greșeală uriașă este ca, locuind în H 3, să te plimbi pe Valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]