34,839 matches
-
de apă dulce sau fîntîni; loc de Împerechere și cuib scandalos al tuturor păsărilor marine din Pacific, alcov al lupilor-de-mare care-și făceau siesta cu sutele În fiecare golfuleț, pe orice plajă, ba chiar și pe culmile țărmului abrupt, de la Înălțimea cărora se aruncau În mare, În salturi incredibile. Nu era mult, ce-i drept, iar el știa asta, dar măcar acolo, În Hood sau Insula Spaniolă, nu venea nimeni să-i strige În față că e un monstru, un „fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
risc, căci albatroșii uriași ocupau lungile piste centrale, de la țărmul dinspre miazăzi aproape pînă la plajele de la debarcader, spre miazănoapte, În timp ce pelicanii cu albastre luaseră În stăpînire șirurile de stînci dinspre apus, cei cu picioare roșii, păduricile de buruieni de pe Înălțimi, iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă ce păreau tăiați cu cuțitul Își depuneau ouăle conice pescărușii-cu-ochelari, iar bîtlanii și păsăretul cu picioare lungi invadau zonele cu mangrove, Îngăduindu-le cintezoilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îl zări primul, cocoțat cum era În turnul lui de veghe aflat pe culmea abruptă a falezei, și aproape imediat porni În căutarea prizonierului său, care săpa pămîntul, și, trăgîndu-l cu lanțul de gît, Îl obligă să-l urmeze pe Înălțimi, nelăsîndu-l să se depărteze de el nici măcar o clipă. Amîndoi văzură cum nava se Îndrepta direct către insulă, voind pasămite să-i dea tîrcoale, căutînd refugiul sigur al ansei dinspre nord, și se mirară de linia zveltă și velele splendide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cele mai sigure porturi de pe coasta Pacificului, din Valparaíso În Panamá, inclusiv În portul La Paz, fără să menționeze micul detaliu - pe care fără Îndoială el Însuși Îl ignora - că La Paz se afla la aproape patru mii de metri Înălțime, În interior, În plin lanț muntos al Anzilor. Dar acestea nu erau, În fond și la urma urmei, decît mărunțișuri anecdotice, iar spaniola continua să fie, În pofida aspectelor ei picarești, absolut necesară pentru navigatorii de toate naționalitățile. Asta a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a se ascunde În cele din urmă Într-o văgăună adîncă, cu numai cîteva secunde Înainte ca oceanul În toată măreția lui să se lovească de faleza dimpotriva vîntului, ridicînd spre cer un perete de apă de peste două sute de metri Înălțime. Apoi, apa aceasta se prăbuși pe insulă, tîrÎnd și dărîmÎnd sute de păsări care-și luaseră zborul, terorizate de neașteptatele zgîlțîituri ale pămîntului și strivind sub greutatea ei milioane de ouă și sute de puișori, smulși de vii din cuiburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ireală, Îndepărtată și străină scălda totul, Înfricoșător incendiu ce se Întindea, pare-se, la linia orizontului, spre nord-est, și din al cărui centru se Înălțau enorme limbi de foc și bucăți incandescente de jeratic ce păreau să pîrlească stelele din Înălțimi. Pămîntul se cutremură Încă o dată sub picioarele lui și Înțelese, ascultînd o bubuitură Îndepărtată, asemănătoare cu zgomotul pe care-l scot o mie de vase de război care trag deodată cu toate tunurile, că unul dintre nenumărații vulcani din arhipelag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai Înaltă stîncă dinspre capul nord, nu mai avu nici o Îndoială cu privire la descoperirea lui. Își ridică privirea. — Strajă! strigă. Vezi un bărbat pe țărm? Răspunsul Întîrzie cîteva minute, dar În cele din urmă, incitat, marinarul strigă la rîndul lui de la Înălțime: - Îl văd, domnule... Ne face semne... S-ar putea să fie un naufragiat. Aproape imediat, ușa cabinei căpitanului se deschise și acesta Își făcu apariția În prag, Îmbrăcat sumar și cu o față deloc prietenoasă: - Nu se poate dormi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că e vorba despre un nenorocit de naufragiat... Se uită În jur. Unde e domnul Garret...? — O să urce Îndată, domnule, veni răspunsul timid. M-am gîndit că l-aș putea lăsa să mai doarmă puțin... Căpitanul Lazemby Îl studie de la Înălțimea incredibilei lui staturi pe necoptul ofițer trei, așa cum cineva examinează compoziția picioarelor unui scarabeu. — Tinere! Îi atrase el atenția. Dumneata nu te afli aici ca să gîndești, ci ca să primești ordine. O să te coste o lună de salariu. Făcu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mare, marea cea leneșă, avea s-o Înghită, Într-o definitivă Îmbrățișare, transformînd-o pentru totdeauna Într-o parte a ei. Ar fi fost un final frumos după atîția ani agitați și tulburați. Niña Carmen, născută la trei mii de metri Înălțime, la poalele vulcanului Pichincha, pe coastele abrupte și sălbatice ale orașului Quito, avea să dispară definitiv, Înghițită de nisipul de pe fundul celui mai mare și mai adînc dintre oceane. Sau poate totuși ar pluti? Da, poate că, umflîndu-se, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Thomas. Mâna ei mare zboară spre mine pe bancheta din spate. — Asta, zice, e fiica mea, Bubba-Joan. În unele zile, detest felul cum Brandy ne schimbă viețile fără veste. Uneori, de două ori într-o zi, trebuie să fii la înălțimea unei noi identități. Unui nume nou. Noi relații. Handicapuri. E greu să-mi amintesc drept cine am început călătoria asta. Fără îndoială, ăsta-i genul de stres pe care trebuie că-l simte virusul HIV aflat într-o continuă mutație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
albastră, e de-un albastru deschis Tiffany’s, după părerea mea. Supradoză de albastru-pulbere. Sofonda a zis că trebuie să am o talie de patruzeci de centimetri, zice Brandy. Am zis: „Domnișoară Sofonda, am oase mari. Am un metru optzeci înălțime. Nici vorbă să ajung la o talie de patruzeci de centimetri. Șezând pe cochilia de melc, nu ascult decât cu o ureche. — Sofonda, zice Brandy, Sofonda zice, există un mod, dar trebuie să am încredere în ea. Când o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
alături de mine în mașina lui Manus, înțeleg ce iubesc la ea. Ceea ce iubesc sunt eu însumi. Brandy Alexander arată întru totul așa cum arătam eu înainte de accident. Și de ce nu? E fratele meu, Shane. Eu și cu Shane aveam aproape aceeași înălțime, eram născuți la un an distanță. Aceeași culoare a tenului. Aceleași trăsături. Același păr, numai că părul lui Brandy e într-o stare mai bună. Adăugați la asta liposucția, siliconul, răzuirea traheii, rașchetarea arcadelor, avansarea scalpului, realinierea frunții, rino-conturarea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Pangratty este un pilot de elită". Nu avea de ce să-l contrazică deși nu-l văzuse niciodată zburînd pe Pangratty. Dar toată lumea susținea același lucru, de ce ar fi fost el de altă părere? "Toți piloții sînt niște oameni foarte originali, înălțimea, zborul în sine îi fac să se creadă înzestrați cu puteri neobișnuite. Ori chiar poate sînt. Ce credeți?" Leonard Bîlbîie făcu o figură lungă, flerul său îi spunea că nu trebuie să se angajeze în nici un fel de conversație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
afla în acel moment acolo, în fața lui, unde Balbo și Pangratty zîmbeau și încuviințau ceva ce nu-i ajungea la ureche. Se întoarse ușor iritat, ar fi fost în stare să mustre pe cei care nu-și dădeau seama de înălțimea momentului, Pangratty alături de Balbo alcătuiau cea mai minunată clipă de nesăbuință și noroc. Atunci îl văzu pe Coriolan Popa, subsecretarul de stat de la Ministerul de Război, mărunt, uscățiv, cu ochelari de sîrmă prin care se zăreau ochii negri și neliniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pauză penibilă, nimeni nu urmase îndemnul, însă Coriolan Popa nu era doar un om cu o voință de fier și o putere nemărginită, era și un om de lume, un diplomat. Încuviință în tăcere, grav, apoi își ridică palmele la înălțimea obrazului și le lovi, încet și moale "plaf, plaf". Tinerii ofițeri izbucniră într-un ropot sacadat, încît momentul delicat fu uitat pe dată. Balbo trase aer în piept, nările îi fremătară, oare așa arăta în carlingă, cu mîna pe manșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
August Stoicescu nu stătuse pe treptele magazinului de fierărie ca să primească onorul, cum era de așteptat, ci se găsea chiar în fruntea flăcăilor, care stârneau praful plini de zel. În locul lui stătuse maiorul Stavri, care măsura din ochi distanța și înălțimea la care era ridicată talpa. De la ultima defilare patrularea se întețise și în fiecare seară cei mai mulți dintre locuitori erau adunați în lungul Străzii Mari și înaintea apelului strigau la comandă: "Ura" și "Să trăiți!" După ce a reușit să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a prințului, dar în amintirea tîrgoveților ceea ce se petrecuse cîndva în Vila Katerina, poveștile, soarélele, pasiunea adevărată, toate se amestecau și din ele nu mai rămăsese decît o imagine de o surprinzătoare putere de convingere viața omului, acolo, sus, la înălțimea care domina așezarea era cu totul altceva decît viața celui care se tîra pe lutul galben, alături de butucii șerpuitori ai viței de vie. Acolo, sus, se trăia cu adevărat, fericirea era fericire, nefericirea nefericire, iubirea era profundă, iar ura mistuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lângă groapa care se făcea tot mai adâncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fântână sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În adâncitura gropii, fărâmița țărâna Între degete. Când coșciugul fu gata - din patru scânduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și‑l Înfășură la gâtul lui Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ridice spre el, le vedea doar sprâncenele dese de sub fruntea Îngustă, ca și pleoapele Întredeschise de sub gene; apoi gâturile țepene și dezgolite, iar pe scăfârliile acelora care‑l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfângea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetându‑se să‑i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s‑ar fi Întrezărit albeața, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în fața ochilor. Miti Matái povestește că i-a trebuit aproape un an că să se întoarcă din marea în care se solidifica apă și că în drumul său a descoperit o insulă apărată de războinici de piatră, de peste zece metri înălțime. —Aș da orice ca să aud povestirea acelei călătorii, suspina Tapú Tetuanúi. —Miti Matái nu vorbește niciodată despre ea, îi aminti Chimé din Farepíti. Tatăl meu, care-a navigat împreună cu el, mi-a spus ca povestește totuși câteodată, dar numai după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care se sparg de recif fără să se zdruncine măcar. Dar ceea ce se construia acuma nu era o piroga mică și compactă de pescuit, ci un imens catamaran, ale cărui carene aveau treizeci de metri lungime, doi lățime și trei înălțime fiecare, ceea ce, daca ne gândim la lungimea scândurilor din care erau făcute, presupunea sute de cusături și mii de găuri. Tot acest edificiu era întărit prin interior cu grinzi de aito, un lemn extrem de rezistent, care, în plus, era considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să rămână supuși ai insulei Bora Bora, iar inima lor avea să aparțină în continuare Primei Insule Născute. Deja femeile deparazitaseră cu mare grijă toate animalele care urmau să fie îmbarcate, folosindu-se de seva unui arbust care creștea pe înălțimile insulei, iar membrii expediției se supuseseră și ei ritualului obligatoriu, căci știau, din experiența, că nu există nimic mai supărător în timpul unei lungi traversări decât atacurile puricilor, ploșnițelor sau păduchilor. Muștele și țânțarii aveau să fie îndepărtați de primele adieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi dacă am împărți insula Mallorca în două mii opt sute de bucăți și le-am răspândi la întâmplare printr-o mare de trei ori mai întinsă decât Mediterana, însă dacă luăm în considerare că majoritatea acestor insulițe nu depășesc în general înălțimea unui palmier, e de înțeles că se putea traversa întreaga Micronezie fără să se zărească pământul nici măcar o singură dată. De fapt, în cursul călătoriei sale în jurul lumii, Fernando Magellan a traversat Micronezia și nu a întâlnit decât o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici un folos, inclusiv trei seturi de vele din pânză rezistență, cu tot cu vergi, care, fără îndoială, îi atrăgeau cel mai mult atenția lui Miti Matái. Acel sistem flexibil, cu greutate redusă și ușor de manevrat le permitea să mărească destul de mult înălțimea catargelor și să prindă mai mult vânt decât ar fi putut visa vreodată orice Navigator-Căpitan din Bora Bora. Marara deveni atunci navă cea mai rapidă care traversase vreodată Micronezia și, după ce se asigurară că nu aveau la bord șobolani, păduchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
neștiința, decât de lovitură. Și ce poate să-mpiedice înaintarea unui nor în largul mării? —O insulă, admise Tapú Tetuanúi, cu tonul celui care își recunoaște profundă neștiința. Nu orice insula, ci o insulă de cel puțin opt sute de metri înălțime. Îl privi încă o dată. Ce concluzie tragi de-aici? Concluzie? repeta. Ce concluzie pot să trag? Cu privire la tipul de insula. Ce fel de insula trebuie să fie? — O insulă de cel puțin opt sute de metri înălțime. — Asta deja spusesem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]