27,730 matches
-
de tot, și numai solzul de la șapca mea sclipea în întuneric, ca un licurici. Când am deschis ochii, am observat că eram în poienița unde fuseserăm în dimineața precedentă, și de unde ne transferasem în tărâmul fantastic... Nu știam cum ajunsesem înapoi în poieniță, dacă în seara precedentă eram încă în livadă. Am privit în jur. Adăpostul copiiilor era acolo, în fața mea. M am ridicat și m-am dus să văd dacă și ei ajunseseră înapoi în poieniță. Din adăpost a ieșit
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
tărâmul fantastic... Nu știam cum ajunsesem înapoi în poieniță, dacă în seara precedentă eram încă în livadă. Am privit în jur. Adăpostul copiiilor era acolo, în fața mea. M am ridicat și m-am dus să văd dacă și ei ajunseseră înapoi în poieniță. Din adăpost a ieșit Ghidușa, căscând și întinzându-se. E dimineață! a constatat ea. Am visat niște dinozauri, și unii voiau să mă muște și să mă atace... Erau niște dinozauri de mai multe feluri... M-am bucurat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
dovada era chiar strălucirea solzilor aurii. Acum ne era de-a dreptul evident că totul nu fusese doar un vis, că avusesem dreptate să credem în existența supranaturală a solzilor... Am hotărât să ne întoarcem la Valea Verde. Am alergat înapoi spre crâng, am trecut pe lângă fântâna cu cumpănă, care părea acum o fântână obișnuită și cam pustie... apoi am ajuns la drumul care ducea spre sat. Am mers direct spre clădirea principală, și imediat ce am intrat pe ușă, în holul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
și simplu era felul ei de a se proteja, pentru că altfel, oamenii ar fi avut o cu totul altă purtare față de ea. Ceea ce i-ar fi complicat prezența acolo. Însă chiar dacă acum ar fi încercat, n-avea cum să ia înapoi faptul că participase la acel basm adevărat, și faptul că eu aflasem că ea avea capacitatea de a fi mai mult decât o persoană ca oricare alta: eu știam că este o zeiță a naturii, chiar dacă încerca acum să lase
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
putere... de fapt, mi-am dat eu seama în acel moment, datorită nouă existaseră toate acele lucruri, tot acel tărâm minunat și supranatural... și tot noi făcusem solzii să existe, prin prezența noastră acolo... Am ieșit din sala de ședințe, înapoi în drum. I-am pierdut acum, am auzit-o pe Ghidușa spunând cu dezamăgire. Ba nu i-am pierdut deloc, am liniștit-o eu. Solzii-s ai noștri, îi avem în continuare, doar că nu se mai văd... dar ne
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Cel care a ajuns primul la linie devine conducătorul jocului și povestește altă istorioară. Reguli Nici un elev nu are voie să alerge mai devreme de a pronunța cele patru cuvinte. Jucătorii trebuie să alerge până la linie și să se întoarcă înapoi la loc. În timpul alergării jucătorii nu trebuie să se îmbrâncească sau să-și pună piedici. 19.Portița de scăpare Jucătorii stau în cerc cu picioarele depărtate. Doi din ei sunt în afara cercului. La un moment dat, unul trebuie să prindă
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
20-40 pași, se marchează câte o linie de scăpare. Conducătorul jocului stabilește de la început care este echipa crabilor și care a creveților. Când conducătorul strigă numele unei echipe, de exemplu „crabi”, aceștia fug pentru a prinde pe creveți care aleargă înapoi spre linia de scăpare din spatele lor. Dacă strigă „creveți”, atunci aceștia aleargă să prindă crabii. Jucătorii care sunt prinși înainte de a ajunge la linia de scăpare sunt luați prizonieri de echipa care i-a prins. Jocul continuă, la comanda conducătorului
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
purtat oblic. Trunchiul este alungit și îngust, turtit lateral; coastele slab arcuite caracteristic animalelor de stepă. Pieptul este relativ strâmt și puțin arcuit; crupa potivit de lungă și largă, însă teșită. Linia superioară a corpului este ușor convexă dinainte spre înapoi. Coada la Karakul de Botoșani este caracteristică și anume: lungă, lată, iar la bază are un depozit adipos de mărime și greutate variabilă. Acest depozit, la adultele bine hrănite, poate atinge 8 - 9 kg și reprezintă o consecință a adaptării
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
risipi, dacă vrei ca ființa ta să-ți rămână. ce să fac , doamne, cu ființa mea, am întrebat netoata de mine, și mi-am tocat glasul mărunt, de parcă ar fi fost praf pentru adormirea gândacilor. când să mi-l iau înapoi, glasul mi se topise, mai rămăsese din el doar ecoul jelaniilor celor zadarnic executați, atât de mic, de neauzit, că se putea închide într-un expir. vrei tu? vrei tu să fii lintiță pe apă iar eu să te port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ne-am adunat toati satili la un loc și înaintea Vornicii am hotărât, cu primire de obștie tuturor, ca mai bine să ne învoim și să disbracăm toate goanele dintre noi”, și anume, decide ca muntele Mușa să fie dat înapoi poienarilor, luându-l de la nerejeni, și „să rămâie fieștecare hotar în stăpânirea veche ce au urmat până acum, după cuprinderea usăbitelor țidule ce avem la mână fiișticari trup de moșie, întrebuințându-ne și la pădure, precum și din vechi au trăit
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
intelectualului. Și când te gândești că, în mod inevitabil, va veni o vreme în care toți vor fi intelectuali... * Efortul filozofării, oriunde această obsesie și-ar manifesta subtilitatea și maniile, este o investiție în neant. Dispariția speciei gânditoare ar trimite înapoi în inexistență toată marea de filozofii din care încercăm să alcătuim o memorie a trecerii noastre pe aici. Adevărurile noastre nu se impun în fața naturii, ne confirmă transpirațiile spirituale și atât. Cât mai avem de filozofat ca specie, o vom
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
malignă se instalează în ființă refuzând să își exercite comerțul cu lumea. Viața rămâne închisă în trup ca o bătrână sleită care vegetează cu privirea în gol; alături, bătăile pendulei o împiedică să mai iasă din casă, cuprinsă de lehamite. Înapoi, în trecut, o lume așteaptă să fie iarăși consumată: această furie care ți-a mai rămas. În tine, un imaginar mort, o substanță putredă, pentru care ființa nu se mai obosește. Imaginația, ea privește numai înainte, în acest cuvânt mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sau mai îndepărtate, ca grad de rudenie. Printre ele s-ar putea afla și unele de gradul zero (ca valoare umană). Timp Nu stă în puterea nimănui să accelereze, să încetinească sau să oprească scurgerea timpului. Nici să-l dea înapoi. Distincție Una este să dorești, alta e să vrei și cu totul altceva e să poți. Pierdere Plecarea celor mai talentați tineri din țară ca să muncească pentru bogații lumii este o pierdere imensă pentru România care a investit bani mulți
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
premisa minoră (subiectul-insul, primitorul de autoritate); concluzia (transferul, adică primirea subiectului în domeniul propriu-zis al autorității, sau excluderea lui). Aici, de menționat: fiul cel mare nu se simțea, la casa tatălui, „acasă”, mai ales după ce-cum a fost primit înapoi fratele său. Aceste aforisme cu marca, inconfundabilul autorului lor depășesc statutul de sentințe ale unei Judecăți de Apoi cu completul de judecată funcționând aici și acum. Ele trec dincolo de justițiara autoritate vizând domeniul propriu-zis juridic, dreptatea juridică, legea scrisă a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
zilnic între fălci/ și limba-ți, nelipită încă/ de cerul gurii tale-acum/ când ți-amintești că,-n jale-adâncă/ acolo plânsăm cât șezum" (Psalmul 136). Cu o sintagmă pe jumătate alterată politic, Șerban Foarță construiește, începând cu această Carte a psalmilor, înapoi și-nainte, o spectaculoasă mare epopee personală. În care își încheagă sensul toate volumele sale, de la Texte pentru Phoenix (1976) până la fragedul și intens informatizatul Mr. Clippit & Comp (2007). Miza intimă și miza literară fac schimb de posturi, dramatismul rugii
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
periculoșii dușmani de clasă, Nichita Stănescu modulează - cu concesiile de rigoare - un joc secund, mai pur: o lirică romantică în fond și neomodernistă în realizare. Poetul "șaizecist", un excepțional versificator, recuperează și reinterpretează modalități lirice anterioare, din interbelic și mult înapoi, până la preromantici. Ion Barbu, dar și Eminescu; Eminescu, dar și Văcăreștii. El restituie astfel poeziei de după al doilea război mondial tradiția sa, amputată sau pusă la index. O conectează cu modelele ei, reînscriind-o într-o linie de evoluție firească
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
Kafka se întunecă, volumul își pierde muzicalitatea, iar scrisul său se fracturează, apar din ce în ce mai multe cuvinte șterse, din ce în ce mai multe disonanțe. Corpul i se tot îngreuiază, iar porumbelul trimis de noul Noe ca să găsească un petic de pământ trebuie să zboare înapoi pe arca întunecată. Doctorul Kafka răsfoiește o carte chinezească, în care înțeleptul răspunde discipolului ce îl îndemna să moară mai repede: ŤȘi totuși voi muri. Îmi rostesc cântecul de încheiere. Căci un cântec e mai lung, altul e mai scurt
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
și mama autoarei), intitulat " Un jurnal necunoscut al Corneliei Brediceanu", în cuprinsul căruia pertinența informației, îmbinîndu-se cu un stil de subtilă concizie, reușește să redea atmosfera începutului secolului XX. "În plin război mondial, a călătorit singură pînă în Elveția și înapoi. În afară de școală, ea a practicat acolo intens canotajul, pe lacul Leman. Cu colegele a făcut excursii în munți pe ghețari. Aveau și o viață socială, atît cît permiteau regulamentul școlii și Ťbunele maniereť. De exemplu, apăruse tangoul, ca dans de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
unor destine distruse care recuperează din frînturi normalitatea, așa cum și morții descoperiți în gropile comune sunt recunoscuți după mici detalii. Adevărul, chiar cel foarte dureros pentru mamă și fiică, reprezintă catharsisul necesar, fără de care ești condamnat să privești pentru totdeauna înapoi cu mînie. Trofeul Mării Negre pentru regie o fost întrucîtva o surpriză pentru mine, nu una neplăcută, fiind decernat regizorului Jamshed Usmonov cu filmul Pentru a ajunge în Rai trebuie mai întîi să mori (To Go to Heaven First You Have
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
Mai întâi, această parte a autobiografiei este o poveste a copilăriei, cu toate acele aventuri triste ale unei inocențe contrariate, contrazise, corupte de experiențele maturizării. Memoria privilegiază locul de privire al calidorului (pridvorul casei). Amintirea se întoarce în repetate rânduri înapoi în timp, pentru o regenerare a spiritului și reconstruiește întregul univers al copilăriei. Întâietatea și suveranitatea le dețin, desigur, părinții, mama și tatăl, zeii vârstei infantile. Spațiul se deschide dinspre locul casei - pe măsura cuceririlor copilului - spre școală, spre sat
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
și dispărând cu manuscrisul meu. Nimeni din hotel nu știa unde. Va trebui să urc în camionul următor, să găsesc locul și să caut. Până atunci trebuia să fac ceva, să omor timpul pe care, vai, nu-l puteam da înapoi ca să-mi recuperez manuscrisul. Mai întâi am vomitat, apoi m-am dus să lucrez sub motor. În timp ce smulgeam șuruburile înțepenite, vedeam cele cinci "tomuri" aruncate pe un drum desfundat, cu foile semănate prin praf, printre cotoare de varză și alte
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
se mișca. La început am crezut că o să scrie. Dar degetele lui au dat drumul creionașului rămas cuminte de-a lungul carnetului, pe cearșaful galben. Brațul s-a îndoit și s-a izbit de al meu. Am vrut să dau înapoi ca să nu-i stânjenesc mișcarea. Dar mâna lui s-a rotit și degetele i s-au strâns pe încheietura mâinii mele și acolo au rămas. Niciodată vreo arsură n-a fost atât de voluptoasă. Era o strânsoare de gladiator, de
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
vînat devin vînători într-o cursă senzațională care se termină cu eliminarea lui Mike, transformat la sfîrșit într-un sac de box, iar filmul se termină brusc, fără concluzie. Filmul nu se îndepărtează de la convențiile genului, dar să derulăm puțin înapoi. Prezența lui Robert Frost într-o intrigă de film horror este asumat șocantă și amuzantă în același timp, relevînd una din strategiile pop art-ului, de a transforma profunzimea în superficialitate și invers, transgresînd frontiera unor convenții aparent solide. Însă, este
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
pe cont propriu, în "scena balconului", pe 18 decembrie 2006. Am văzut atunci un grup de oameni, conduși de bărbatul Vadim și de femeia Buruiană, capabili de violențele maxime. Ura animalică din privirea lor, hotărârea de a nu se da înapoi din fața nici unei violențe arătau că oamenii din această categorie nu știu de glumă. Pentru a nu lăsa nici un dubiu, am să citez, cu scuzele de rigoare pentru josnicia limbajului, câteva pasaje din scrisoarea de amenințare adresată lui Vladimir Tismăneanu: "Dacă
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
inconsistent. Imaginea cumplitului despot și a acoliților săi se destramă, ei fiind numai umbre palide pe lângă orbitoarea Poezie și cel care o scrie. Teroarea se șterge, dispare cu totul atunci când ochiul Autorului se vede deasupra "lumii de papir". Să dăm înapoi filmul: "Stranie melanholie a palaturilor goale!/ Pă plafoane îngerașii dau la nimfe rotocoale./ Fâlfâie aripe-n ceruri vaste-adânci, ca în Tiepolo;/ Pă un pedestal e Dafne implorată de Apolo,/ Amândoi dă peatră albă ce lucește străveziu./ La un geam ce schinteiază
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]