8,533 matches
-
1527 din 07 martie 2015 Toate Articolele Autorului Iubirea ta mă ține noaptea trează Și-mi învelește trupul cu fiori Dar vraja-n zori de zi, se disipează Și-mi șterge anotimpul de culori. M-agăț de zmeie ce-mi înclină gândul Înspre-ntomnări și temeri ruginii... Când altor mări de dor le vine rândul Să se reverse-n valuri argintii Peste cuprinsul ne-mblânzit de sete Alunec pe pojghițe de cuvânt Ce vor în orice pas să te repete, Calc apăsat și
DOR, DOR, DOR de AURA POPA în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350064_a_351393]
-
tarâna parcă arde, Mă preling într-un izvor Ca să scap de al meu dor. Aud clopotul tăcerii Prevestind ziua Învierii Mă botez în duh și apă Doar lumina ne mai scapă. Văd o flacără plăpândă, Clipa asta-i muribundă Mă înclin că toți poeții Când din cer ne vin profeții. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Trecător / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1470, Anul V, 09 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate
TRECĂTOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350104_a_351433]
-
mai e mult până acasă! „Acasă” suna atât de emoționant în vocea lui vibrantă. Scoase bagajele, încuie mașina și o conduse spre micul ponton de care era legată o lotcă. Pășind în spațiul îngust, Mona își pierdu echilibrul. Ambarcațiunea se înclină amenințător, gata să se răstoarne. Dumnezeule! Era atât de aproape de suprafața apei încât avea impresia că la fiecare zvâcnire a vâslelor se putea întoarce cu fundul în sus. Ea își ținu respirația, de parcă asta ar fi ajutat-o să nu
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
această oră? Mă pun în pat! - Nu ai auzit de pijama? - Eu așa dorm! Fără haine. Mi-e cald și hainele mă deranjează în timpul somnului. - Vrei să dormi aici? Cu mine? - Așa doarme orice soț! Alături de soția lui! Salteaua se înclină primejdios pe partea pe care trupul imens al bărbatului se întinse fără nici o jenă, strălucind în lumina misterioasă a stelelor, care curgea prin luminator. Ce să spună? Ce să facă? Știa ce aștepta el de la ea. Normal! - Vrei să ne
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
se făcură și acestea țăndări. Nenorocitul rămase fără degete și fără urechi, urlând și blestemând clipa în care l-a înfruntat. Toată lumea se îngrozi. Toți ascunseră marfa, își puseră mănuși, își îndesară căciulile peste urechi, își acoperiră fața și se înclinară în fața fiorosului vrăjitor. Acesta râse în hohote, mai atinse cu nuielușa de abur câteva oale de smântână și pe biata vânzătoare, iar piața se umplu de vuietul țăndărilor. Și smântâna și vânzătoarea se prefăcură în cioburi, de parcă cineva aruncase cu
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
În ultimul timp, cu toții am putut observa că superficialitatea s-a insinuat pe mai toată orizontala și chiar pe verticala societății umane" sau "câștigăm eficiență, dar pierdem esențe, evităm profunzimi" (p.35). În opinia lui Mircea Băduț (și aici suntem înclinați să-i dăm dreptate), orice formă de progres înseamnă, invariabil, o formă de regres, civilizația tinzând, dacă nu să anuleze, să acapareze farmecul și "romantismul" unor acțiuni ce țin de sfera naturalului și a firescului, gen rătăcirea pe străduțe întortocheate
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
fie o zi minunată! Hai să mergem la plimbare! Sunt sigur c-o să-ți placă. Hai! ... El îi leagănă mâinile. Ea își crispă fața ca și cum ar fi mușcat dintr-o măr pădureț. - Mă duc să pregătesc micul dejun. El se înclină să-i atingă obrazul cu buzele umede. Ea își simte inima ca un zbieret fluid preschimbat în piatră. - Ceai sau cafea? El îi mângâie părul rebel. Ea se face la față ca alabastrul. - Cereale? El călătorește cu brațul pe după umerii
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
lumea. Promitea mai multe amănunte când ne vom vedea în țară, încheia el. Sora lui, Viviana, avusese mai mult noroc. Se împrietenise cu un român din Tel Aviv cu care purta o corespondență de mai lungă durată și care, a înclinat balanța soartei în favoarea lor. Într-una din scrisori, sărim peste amănuntele de ordin sentimental, curente la tinerii îndrăgostiți, Viviana îi trimisese iubitului ei un fir de păr! Întâmplarea face ca scrisoarea să fie verificată de băieții cu ochi albaștri care
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
de gânduri peste frunți, Ar face să-nflorească prunii. Coboară-ți vocea în viori, În inimile dezlipite; Obraz lovit de-atâtea flori Și sufletele ghemuite. Pe pasul tău să calc speranța În mii de cioburi neletale, S-o spargem, să-nclinăm balanța Unei iubiri accidentale. Mâna ta poartă numai lacrimi Și gânduri coapte în amurg, Din care mușc cu poftă pătimi, Apoi în mine toate curg. Oprește ceasul nopții reci, Și muta acul drept în față. Putem să alergăm pe veci
RUGĂMINTE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361957_a_363286]
-
Un râu de gânduri peste frunți,Ar face să-nflorească prunii.Coboară-ți vocea în viori,În inimile dezlipite;Obraz lovit de-atâtea floriși sufletele ghemuite.Pe pasul tău să calc speranțaîn mii de cioburi neletale,S-o spargem, să-nclinăm balanțaUnei iubiri accidentale.Mâna ta poartă numai lacrimiși gânduri coapte în amurg,Din care mușc cu poftă pătimi,Apoi în mine toate curg.Oprește ceasul nopții reci,Si muta acul drept în față.Putem să alergăm pe veciSau să ne-
RUGĂMINTE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361957_a_363286]
-
cânt sfânt ce mă-nsoțeste tainic și mă păzește, trimițându-mi parcă, rodul rugăciunilor sale, împletit cu rugile mele fierbinți, atunci, când simt că sunt mai singură ca oricând, și când nu mai am putere să merg mai departe. Atunci, mă înclin în fața chipului ce-mi apare-n față, și o privesc cu drag, ca pe o icoană sfântă, și-i mulțumesc din suflet, că m-a învățat să fiu Om! Fie ca imensa mea dragoste față de Dumnezeu, ce mi-a fost
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
e lumină și l-am pierdut din vedere. Azi așa, mâine așa, până când și-a zis că ori nu sunt în stare de nimic, ori s-au dat și ei de partea lui și își râd împreună de el. Personal înclin să cred că se întâlnește cu alți ciraci de la lăcătușerie și beau sau dorm prin vreun cotlon ascuns. Ori joacă bâza cum auzise el într-o ședință lărgită unde fusese și el invitat dar i se atrăsese atenția să nu
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362019_a_363348]
-
cazurile pentru care sunteți solicitată? Anca IACOB: Nu accept toate cazurile, sunt situații când o anumită relație profesională pur și simplu nu poate sau nu ar trebui să existe, iar eu încerc să evit asemenea lucruri. Octavian CURPAȘ: Ce anume înclină balanța atunci când acceptați un caz și din ce motiv refuzați alte cazuri? Anca IACOB: Ori de câte ori accept un caz, factorul cheie este comunicarea între mine și client, iar dacă pe altele le refuz, de vină sunt fie conflictul de interese, fie
INTERVIU CU AVOCATA AMERICANĂ, ANCA IACOB de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362001_a_363330]
-
nemilos viitorul, cel puțin apropiat, a lui Zisu, cu urmări pentru restul vieții. Dintre Jeni și Mona, sorții o favorizează pe Mona. Apoi îi prevestesc o catastrofă în privința examenului de intrare la liceu. Conflictul interior este mare, spre ce să încline? Osoasele nu-l mint niciodată, este o convingere fermă, de nestrămutat, dar evidența realității nu-l lasă să accepte că nu poate intra la liceu când alții mult mai slabi se vor bucura de reușită. A vrut autorul să ne
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365785_a_367114]
-
viață, cântecele fetelor mari, tristețea toamnelor înnegurate, dulceața primăverilor și a toamnelor, iernile fabuloase, scăldatul în Cerna, cumințenia și răbdarea veșnică, înțeleaptă și îndurerată a vieții de țăran, toate acestea... m-au format ca scriitor. Se cuvine aici să mă înclin în fața părinților meu, a moșilor și strămoșilor, să le mulțumesc din adâncul ființei mele și să mă rog pentru ei, așa cum fac de mulți ani, Tatălui ceresc, spunându-i: binecuvântează-i Dumnezeul meu, în numele Domnului nostru Iisus Christos, căci fără
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
mult voi putea zăbovi; roua corolelor mă va trezi într-un murmur ușor să scriu pe-o petală de dor ultima cantilenă neterminată, de iubire... POETUL... El - și numai El - este zeul la care - cu smerenie- ar trebui să ne-nclinăm pentru că El ne poate dărui corabia cu vise care poate pluti pe miresme de albi trandafiri... VIAȚA MEA... Un vis și-un dor viata mea - toată, așteptare în fior, resemnare niciodată, doar speranță și iubire de care mereu se agață
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
din 04 mai 2014 Toate Articolele Autorului Mai cânta o vioară pe cerul nopții mele dintr-o orchestră-ntreagă atât a mai rămas, o singură vioară mai cânta azi la stele înfiorând tăcerea c-un cântec pătimaș. Iar zarea se înclină în unduiri de vânt frunzele pulsează aplauze neîncetate se rostogolesc iluzii neprinse în cuvânt la cântecul viorii, cu note fermecate. Din depărtarea udă pulsații de lumină s-aprind ca niște felinare prăfuite și-mbracă-n umbre stranii valea plină de
UN CÂNTEC DE VIOARĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365959_a_367288]
-
ești fărâma de lumină din scoica blândă-n care perla te animă cu viața ei mereu fragilă plină de jocul umbrelor pe-un fir sidef de vină dar ce spun eu aici? în scoică-i vină? și vinovat nisipul se înclină în fața rodului rotund strălucitor minunea lumii într-un colț curat de dor 17 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: în scoică-i vină / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1113, Anul IV, 17 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
ÎN SCOICĂ-I VINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365963_a_367292]
-
corabie încărcată Cu bucurii, iubiri, necazuri și dureri. Mereu se luptă în vâltoarea ei tumultă Să ajungă la liman din cele patru zări. Venirea ei pe lume, de Dumnezeu știută, Își poartă-ncărcătura cu tot ce-i hărăzit Și se înclină-n valuri mereu neobosită, Durere, fericire și lacrimi mereu a împărțit. Ținută-n mâini de Cel de Sus și ocrotită, Se scurge-n picături în fiecare zi cu dor, E greu și bine și nu întotdeauna fericită, Inima ei timona
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
grănicerului care a trăit coșmarul vieții lui dar și momentul lui de glorie. Civilii prinși cât și fostul grănicer, cum și pe unde or fi trăind acum?!.... Grănicerul Bert se întreabă cum ar fi reacționat într-o astfel de situație. Înclină să creadă că ar fi fost recunoscător, că s-ar fi grăbit să se despoaie și să se bâldâbâcească după primul încărcător pentru a avea timp să se spele, să scape de mirosul fricii. Dar... cine știe ?!.... - Scoală soldat ! Scoală
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
WC-ului își fac mendrele doi poponari. Refuzase să creadă, așteptându-se la o farsă, dar cetățeanul insistase și îl condusese la locul faptei unde dăduse de Bădilă care nu apucase încă să-și schimbe hainele civile. Ascultase justificările acestuia, înclina să-l creadă dar avea nevoie de o certitudine și-l trimisese pe cel care reclamase să-i cheme. Soldatul Bert îi spune totul pe șleau, că sunt în întârziere deoarece au trecut pe acasă. Camaradul lor, sosit la gară
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
de profesorul examinator. Avea de ales între a se repede să intre în sală înaintea profesorului și a se opri, politicos, pentru a-i da prioritate acestuia. În loc să dea buzna, chiar și cu riscul de a-l doborâ, s-a înclinat ușor, în semn de respect și a așteptat intrarea lui în sală. Ceea ce a urmat l-a făcut să înțeleagă faptul că a ales varianta nepotrivită. Fără ca măcar să-i solicite vreo explicație, fără ca măcar să catadicsească a-l privi, rămas cu spatele la
XXV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365392_a_366721]
-
ce s-a predat la curs. Nu poate să-i refuze. Îl provoca pe lector cu o întrebare năroadă. Urmărște apoi expunerea; un șuvoi de cuvinte și de idei, până ce prinde o discordanță și i se adresează, sigur pe el : „Înclin să cred că aveți dreptate, numai că, ceva mai devreme ați susținut contrariul ! ”. Redă cele spuse anterior, pentru ca ciclul să se repete. Totuși, încearcă să poarte o discuție serioasă : „Nu credeți că lupta ideologică poate avea consecințe nedorite pentru noi
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
poate nevoit fiind să urce, ajungând la o ferestră la nivelul etajului trei. Nu mai poate continua, ar trebui să se întoarcă dar întrevede o altă cale. Se află pe partea opusă fostei fațade a blocului, în interior. Pereții sunt înclinați spre stradă, nu mult, iar cei de deasupra nu mai există, sunt prăbușiți spre partea cealaltă. Pe exterior există o crăpătură configurând ceva asemănător unui mic pervaz. Trece de partea cealaltă deplasându-se apoi, cu mare grijă, până la următoarea fereastră
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
ceva probleme personale de rezolvat prin oraș și au fixat ora și locul de întâlnire. Cum a coborât din molotov, pe aici ți-e drumul: direct la Agenție, s-o întâlnească pe Săndica. Făcând comparație între cele două femei, balanța înclina desigur în partea Ramonei, o femeie la fel de înaltă și zveltă, ca și Săndica, însă aceasta avea trăsături fine, angelice - de o frumusețe exotică. Ramona era o brunetă cu părul lung și negru ca pana corbului, ce-i cădea pe umerii
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]