1,788 matches
-
de ani, în 683. L-a așezat pe tron pe fiul ei, Zhong Zong , apoi l-a exilat, l-a adus pe cel de al doilea fiu, Rui Zong. Ambițioasa asociată la domnia imperială a devenit împărăteasă de facto, fiind încoronată într-o procesiune fastuoasă, în anul 690. Perioada domniei împărătesei Wu Zetian / Împărat măreț și sfânt a fost prosperă din punct de vedere economic prin înfloritorul comerț de mărfuri. A fost o perioadă prolifică din punct de vedere cultural la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se spune, nu era străină Ecaterina, cu concursul fraților Orlov. Petru a fost obligat să abdice, a fost închis într-o fortăreață, unde a murit, probabil, otrăvit sau strangulat. Tronul a fost ocupat de Ecaterina, devenită Ecaterina a II-a, încoronată în 1762, la Moscova, în uralele armatei și ale poporului. Tânăra țarină continua să citească mult, să se instruiască și, în scurt timp, și-a dovedit calitățile diplomatice și eficiența reformatoare în țara care o adoptase. Călătorea prin Rusia, făcându
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mai tânăr decât ea cu nouă ani. A reușit să-l facă gelos pe general, plecat în campania din Egipt, și care i-a reproșat de multe ori infidelitatea. În 1804 Bonaparte a devenit împărat și împreună cu Joséphine au fost încoronați. Căsnicia lor a atins niveluri critice. Bonaparte s-a îndepărtat tot mai mult de împărăteasă, era tot mai dezamăgit de viața ei amoroasă, a înșelat-o la rândul lui cu mai multe frumuseți, printre care fermecătoarea nobilă poloneză, Maria Walewska
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mistere ale patimii, care erau un fel de operă cu mașinării, dacă îi credem pe istorici, au o origine mai îndepărtată. Chiar înaintea cruciadelor, pe perioada săptămânii sfinte, în timpul serviciului divin, era reprezentată patima Mântuitorului, în loc să fie cântată. Un personaj încoronat cu spini, cu papură în mână, cu corpul însângerat, repeta propriile cuvinte ale lui Iisus. Era târât în fața marelui preot Caiafa, în fața lui Pilat, în fața lui Irod. Erau copiate cu fidelitate toate ultragiile pe care le îndurase omul-Dumnezeu, sărutul trădătorului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de 6 martie este zi de sărbătoare (feriae) prin ordinul senatului (Fasti Praenestini): „pentru că În această zi Împăratul Cezar Augustus a devenit pontifex maximus sub consulatul lui Quirinius și al lui Valgius; din această cauză, duumvirii oferă sacrificii, poporul se Încoronează și sărbătorește”. Încoronarea și Întreruperea lucrului reprezintă și un mijloc de control: „21 aprilie: Întemeierea Romei, zi festivă, Încoronare generală” (Fasti Caeretani). Cetățeanul roman care se găsește În capitală (urbs), Într-o cetate italică (municipium) sau Într-o colonie (colonia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bun, singurul alt simbol public al României, Regele Carol II, va face tot posibilul în deceniul 1930-1940 să creeze impresia exact opusă. Poate că nu este nici o exagerare în a afirma că regele Carol a fost cel mai corupt cap încoronat din Europa secolului al XX-lea. Nici un alt rege nu a abuzat cu atîta lipsă de scrupule de devotamentul sincer al poporului său cum a făcut-o el. Celălalt păcat capital al țării, violența, era răspunsul Legiunii la corupția lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Încredere ai lui Franco, ceea ce Îi explică succesul și rapiditatea. În prima fază a ieșirii Spaniei din era franchistă, forțele tradiționale ale schimbării democratice În Spania - liberalii, socialiștii, comuniștii, sindicatele - au jucat un rol secundar. Juan Carlos a fost Încoronat la două zile după moartea dictatorului. La Început, el l-a păstrat În funcție pe prim-ministrul franchist Carlos Arias Navarro alături de colegii săi de cabinet, vrând să asigure armata și pe ceilalți că nu va exista o ruptură brutală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ștefan Popescu, deambulând nu către o poiană, ci către "templu antic". Printre primii care se ocupă de arta decorativă este și G.D. Mirea, realizând panourile din sala de onoare a consiliului Băncii Naționale, Prometeu aducând focul din cer și Mercur încoronând munca, picturile simbolist-alegorice înfățișând Muzica și Dansul, pictate pe plafonul din salonul de recepție al Casei Vernescu, actualmente Cazinou, cele patru panouri din scafă, Forța, Justiția, Temperanța și Adevărul, alte două plafoane pictate din palatul Cantacuzino, Primăvara și Muzica (Preludiul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
temă predilectă la Brâncuși, fiind abandonată de Paciurea, care adoptă o direcție mai pronunțat simbolistă, deși un punct de intersecție există acolo unde ambii sculptori compun o expresivitate generată mai degrabă de suferință, în Supliciul (1907) la Brâncuși sau Christ încoronat cu spini (1907-1908) la Paciurea. Jean Jacquet remarca în cazul lui Paciurea că "în opera lui e mai multă literatură"328, cum am văzut, literaturitatea constituind și un mod de a revendica în registru peiorativ sensibilitatea simbolistă. Ne aflăm într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sexul, dar îl și conotează morbid. Arta și moartea sunt legate nu printr-o meditație filozofică, inspirațională, cu fervoarea penitenței, spirituală, ci senzualist. Arta devine obiectul unui scenariu al seducției pe care moartea, sub aspectul venust al acestei nimfete, o încoronează. Din alegoriile medievale ale Frumuseții și Morții, sau a motivului miroir de la mort, sau a "craniului oglindit", sensibilitatea decadentă reține și cultivă dimensiunea senzual-morbidă și nu lecția morală pe care o oferă contemplatio morosa. Avem pusă în scenă o fascinație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
regalității (1881), s-au repercutat și asupra memoriei naționale. Pe lângă axele centrale ale originii, continuității, unității, independenței și spiritualității, care au asigurat structura de rezistență în bazele căreia s-a construit imaginea oficială a trecutului colectiv, memoria națională a fost încoronată cu o suprastructură monarhică. Paradoxal, precipitată de gravitatea evenimentelor politice care continuau să se succeadă cu repeziciune, memoria istorică devine tot mai contemporană. Figura simbolică în jurul căreia se strânge discursul istoric devine Carol I, iar categoria politică în jurul căreia se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
10 mai, cu cele trei semnificații monarhice ale sale: i) 10 mai 1866 întronarea lui Carol I ca domn al României; ii) 10 mai 1877 Carol proclamă "independența absolută a României"; iii) 10 mai 1881 proclamarea Regatului României, Carol fiind încoronat primul rege al României. Prin instituirea datei de 10 mai ca centru temporal în calendarul comemorativ al statului, memoria națională este programată simbolic în funcție de "legea concentrării" identificată de M. Halbwachs ca principiu regulativ al memoriei colective. Într-un studiu de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
încât să merite titulatura de revoluție mnemonică. 3.3. Între naționalism critic și fanatism naționalistic (1918-1947) 3.3.1. Cadrul politic La 1922, în nou construita Catedrală a Încoronării de la Alba-Iulia, regele Ferdinand I ("Întregitorul") și regina Maria au fost încoronați ca suverani ai României Mari. Unitatea statal-națională, aspirația mitică ce a obsedat imaginarul politic românesc, era astfel înfăptuită. Euforia colectivă a primit un recul odată cu agravarea crizei economice din 1929-1933, care a afectat creșterea economică și industrializarea în curs de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]