4,058 matches
-
tânăr! -Am fost, am fost...dar puneam și osu la treabă....nu ca el....ține-mă Doamne, dacă vrei să mă ai! -Ioane!...Ioane!....scoală mă, că a cântat cocoșu dă trei ceasuri. Și se scula Ion, că nu avea încotro....dar cum se scula...cum începea a-l durea toate cele! Și vai de el, săracul, cum se chinuia toată ziua...numai el știe....cu toate treburile ce i se cuveneau, și pe care trebuia să le ducă la bun
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
Nu se bucurase nici tânără de acest privilegiu, în cei peste treizeci de ani de mariaj, darămite acum... Până la urmă, se liniști și căută să se gândească doar la prezent. Dar și acesta era complicat. Nu știa ce să facă, încotro s-o apuce. Își spuse că mai erau zile în care să afle soluții. Și astfel se hotărî să iasă din casă, să ia o gură de aer... Cât se plimbă pe aleile din preajma blocului, întâlnindu-se cu lume cunoscută
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
Ești glasul mut de la capătul firului, scrisoarea nescrisa dar recitita, umbră unei amintiri de sărut ești eu conjugat la diateza pasivă.... Singurătatea mă cere la fel cum ma cere țărâna; are pofta să nu mă dezlipesc de ea. N-am încotro, mă supun și-o urmez pas cu pas pretutindeni. Fără milă, Singurătatea mă izbește cu putere de zid și mă lasă lata pe dușumele. Nu-mi aruncă nici măcar o privire. E o stratagema de-a ei, mă încearcă să vadă
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
cum o durea pe Caterina Emmerich fiecare celulă când primea coroana de spini și stigmatele. Orbesc, asurzesc, amețesc, mă-ncovoi, e o luptă teribilă. Toate au un sfârșit, veți spune de tot înțelepți, atunci de ce te tot chinui? Pentru că n-am încotro, pentru că altfel n-am stare de respirare... CEZARINA ADAMESCU Referință Bibliografică: BOCET VESEL PE FOND DEPRESIV / TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 304, Anul I, 31 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
tăcerea ce se lăsase și să întrebe dacă mai merg în club. Mihai îi dete un cot în coastă făcându-i semn să tacă dar Robert care era la volan se întoarse spre Nicu și dând din cap întrebă scurt - Încotro? - Acasă, pe mine mă lăsați acasă. Scârțâitul frânei pe asfalt sfâșie liniștea nopți trezind câinii din amorțire. Nicu se dete jos din mașină și închizând ușa bagă capul pe geamul deschis să dea mâna pe rând cu băieții - Aveți grijă
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372696_a_374025]
-
o orchestră locală. Sorin dispăru așa cum a și apărut. Se aruncă sub un val și când fetele sau uitat să-l mai vadă, ieșise la suprafață undeva spre larg la vreo zece metri distanță. Se tot îndepărta numai el știind încotro. - Cristina, ce a fost cu toată această poveste? întrebă nedumerită Ana. De unde îl știi pe tip de te pupai așa pasional cu el în apă ? - De unde să-l cunosc? Acum l-am văzut pentru prima dată ca și tine. - Cum
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
răul abia acum va începe. Ceața a apărut din nou și mai densă decât fusese dimineață. Nu se mai vedea nici la zece metri distanță și am decis că se apropie momentul retragerii către mal. Cât a fost lumină, știam încotro era malul. Dar pe ceață nu mai deosebeam. Poate s-a schimbat curentul, fără să-mi dau seama între timp și eram poziționat altfel față de tărm. Chiar și când ridicam ancora, poziția bărcii se putea schimba și nu mai știam
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
era malul. Dar pe ceață nu mai deosebeam. Poate s-a schimbat curentul, fără să-mi dau seama între timp și eram poziționat altfel față de tărm. Chiar și când ridicam ancora, poziția bărcii se putea schimba și nu mai știam încotro trebuia s-o iau. Am mai pescuit cam o oră, după care am pregătit plecarea spre mal. Mi-am recuperat voltele, am montat ramele și am tras ușor parâma în barcă. La capătul ancorei, când am ajuns chiar deasupra ei
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
în lipsa lui Gheorghe-al meu care e la pădure.. Ar fi bine să faci și tu la fel, te-ajută ăsta micu'... Nu știu ce-a mai răspuns mama, ea a luat hotărârea să stea pe loc, să mai vadă încotro bate vântul, până atunci să ne urcăm pe casă și să aruncăm apă cu căldările și donițele, să îmbibăm țolăraia ca să salvăm șița, care ar fi ars prima, era chiar o provocare pentru o întețeală a incendiului, că stătea să
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
avea multe prietene evreice și românce. Între băieți, prietenul cel mai bun, de care-i plăcea, fusese un elev român. Învăța bine și era în clasa a șasea de liceu. Mai avea doi ani și-l termina. Acum, nu știa încotro s-o ia. Îi era sete și foame. Trebuia să bea apă și să mănânce ceva. De unde și ce? Pe cine să întrebe și cui să-i ceară bani, că nu avea măcar un leu să-și cumpere un covrig
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
cartea, și din toate am rămas cu aceeași concluzie: aceea că Dumnezeu - Bunul și Sfântul - ne trimite câte un mesager ori mai mulți, prin care ne atrage atenția, printr-un semnal de alarmă, că nu este bine ce facem sau încotro ne îndreptăm, aceste personae constituindu-se în întruchiparea providenței Lui în mințile și sufletele noastre. Și, deci, în această ordine de idei, vom susține, odată cu Părintele său și al nostru duhovnicesc - Iustin Pârvu - că “personalitatea și activitatea omului de cultură
DAN PURIC – O ÎNTRUCHIPARE A PROVIDENŢEI DIVINE ÎN MINŢILE ŞI SUFLETELE OAMENILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372138_a_373467]
-
milenare agrare, pastorale, care definesc poporul român. Unitatea ,,în cuget și simțiri" îi va ridica mai sus față de cum erau. Au fost robiți într-adevăr de o perioadă neagră și când s-au văzut eliberați au apucat-o fiecare care încotro, uitând de tot și de toate, chiar și de ei înșiși. Au văzut doar prezentul, doar ce era palpabil, amăgitor, hiperbolizat, lăsând în paragină: casele, pământurile, munca părinților lor. Au uitat să se gândească la strămoși, la părinți, la viitor
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
pe apele-Ți line,Sufletu-mi râde, că-i tânăr și viu.11 octombrie 2014... XXIX. PÂNZA NEVĂZUTĂ A SPERANȚEI, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014. Până unde se întinde pânza nevăzută a speranței Încotro-și îndreaptă firele țesute cu neîntinare? Întrebări la care nimeni nu găsește un răspuns ferice Și cu toate-acestea, sufletul se-mbracă-n binecuvântare. Până când mai ticăie al inimii ceasornic ne-nțeles? Încotro-și trimite sunetele alungindu-se în aer? Un
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Până unde se întinde pânza nevăzută a speranței Încotro-și îndreaptă firele țesute cu neîntinare? Întrebări la care nimeni nu găsește un răspuns ferice Și cu toate-acestea, sufletul se-mbracă-n binecuvântare. Până când mai ticăie al inimii ceasornic ne-nțeles? Încotro-și trimite sunetele alungindu-se în aer? Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ard Și când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier. Cum să te înalți din tina ancestrală înspre albe stele? Încotro să îți
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
ne-nțeles? Încotro-și trimite sunetele alungindu-se în aer? Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ard Și când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier. Cum să te înalți din tina ancestrală înspre albe stele? Încotro să îți găsești culcuș de pocăință și iubire? Mintea, cosmosul ființei tale,-ncearcă să ascundă vidul Ce s-a-ncolăcit, precum un șarpe, -nvăluindu-te-n orbire. Suflet, inimă și minte-ncing o horă-n valea armoniei, Plină de iluzii, de idei și de-
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Citește mai mult Până unde se întinde pânza nevăzută a speranțeiîncotro-și îndreaptă firele țesute cu neîntinare?Întrebări la care nimeni nu găsește un răspuns fericeși cu toate-acestea, sufletul se-mbracă-n binecuvântare. Până când mai ticăie al inimii ceasornic ne-nțeles? Încotro-și trimite sunetele alungindu-se în aer?Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ardși când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier.Cum să te înalți din tina ancestrală înspre albe stele? Încotro să îți găsești
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
ceasornic ne-nțeles? Încotro-și trimite sunetele alungindu-se în aer?Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ardși când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier.Cum să te înalți din tina ancestrală înspre albe stele? Încotro să îți găsești culcuș de pocăință și iubire? Mintea, cosmosul ființei tale,-ncearcă să ascundă vidulCe s-a-ncolăcit, precum un șarpe, -nvăluindu-te-n orbire.Suflet, inimă și minte-ncing o horă-n valea armoniei,Plină de iluzii, de idei și de-al
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
tăcerea ce se lăsase și să întrebe dacă mai merg în club. Mihai îi dete un cot în coastă făcându-i semn să tacă dar Robert care era la volan se întoarse spre Nicu și dând din cap întrebă scurt - Încotro? - Acasă, pe mine mă lăsați acasă. Scârțâitul frânei pe asfalt sfâșie liniștea nopți trezind câinii din amorțire. Nicu se dete jos din mașină și închizând ușa bagă capul pe geamul deschis să dea mâna pe rând cu băieții - Aveți grijă
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
tăcerea ce se lăsase și să întrebe dacă mai merg în club. Mihai îi dete un cot în coastă făcându-i semn să tacă dar Robert care era la volan se întoarse spre Nicu și dând din cap întrebă scurt- Încotro? - Acasă, pe mine mă lăsați acasă.Scârțâitul frânei pe asfalt sfâșie liniștea nopți trezind câinii din amorțire.Nicu se dete jos din mașină și închizând ușa bagă capul pe geamul deschis să dea mâna pe rând cu băieții- Aveți grijă
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Dar poate alții ne dau descrieri mai exacte ! Ies amețit total de explicații. Undeva în depărtare,muntele alb,strălucitor, se ridică semeț deasupra tuturor.Există pe pământ și oameni realiști și oameni visători. In timp ce realiștii știu cu exactitate încotro să se îndrepte, cei visători au ajuns demult acolo. Iar eu sunt fleașca peste tot. De la atâtea piruete ! Dan Gheorghilas Referință Bibliografica: LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ / Dan Gheorghilaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1617, Anul V, 05 iunie 2015
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
face fericite. Omul este ca o piesă pe o tablă de șah. Trebuie să fie așezat acolo unde ești sigur că va fi o mutare câștigătoare. - Asta o simți când dai cu capul de pragul de sus și nu știi încotro s-o mai iei. O luptă contra cronometru. Timpul nu te așteaptă să experimentezi. Dacă nu ai prins momentul, ai ratat ocazia de a fi fericită toată viața. Viața nu-i ca o piesă de teatru pentru care ca să aibă
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374631_a_375960]
-
imens? Dacă vorba ta e rece Și mă doare rostul ei, Cum să te învăț a trece Prin tărâmul dragostei? Dacă inima ți-e stâncă Iar privirea asfințit, Într-o lacrimă adâncă: De ce, oare, te-am iubit? TINEREȚE Oh, viață, încotro mă duci În trenul tău fără oprire? Tu, tinerețe, unde fugi Vrei să rămâi o amintire? Fii tânăr suflete al meu Și-nalță-te prin nemurire, Să fie viața mea ecou În vremurile de iubire! Oh, viață, încotro mă-ndrepți
POEME NECUPRINSE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374705_a_376034]
-
Oh, viață, încotro mă duci În trenul tău fără oprire? Tu, tinerețe, unde fugi Vrei să rămâi o amintire? Fii tânăr suflete al meu Și-nalță-te prin nemurire, Să fie viața mea ecou În vremurile de iubire! Oh, viață, încotro mă-ndrepți De timpul simt că mă presează? Tu, tinerețe, unde-alergi Și inima mi te urmează? Fii tânăr suflete al meu Trăiește doar pentru-o iubire Să fie viața mea muzeu Iar arta sa - o fericire! Tu , viață, dă-mi
POEME NECUPRINSE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374705_a_376034]
-
lirice sunt presărate peste tot: „Atunci când timpul pleacă/ Sufletul este cel care te adapă”; „Lumina nu se pierde nici în întuneric”; „De vrei să rămâi în Lumină/ Atunci nu răni, nu lovi...”; ș.a. dar și invocații interogative de genul: „Doamne, încotro să mă duc de la Tine? / Căci nu este loc unde să mă simt atât de bine” ș.a. Nicu Doftoreanu, un alt semnatar al Antologiei, în care invocațiile, rugăciunile, chemările de tip sapiențial sunt frecvente și pot fi rostite ca și
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT – O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374676_a_376005]
-
adevărat pescuitor de suflete din apa tulbure a infernului cotidian. După ce a părăsit în anul 1968 sistemul, satisfacția lui imensă s-a axat întotdeauna pe ajutorarea benevolă a tuturor celor care veneau să-i ceară sfatul și să-l întrebe încotro să o ia. Îl hrănea mult sufletește să facă așa ceva pentru că era un pacifist din născare și avea o veritabilă stofă de misionar în acest sens. Era dedicat cu toată ființa sa binelui privit ca principiu de viață și nu
UN PROCUROR IUBIT… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374691_a_376020]