2,617 matches
-
știu că e delicios, dar nu trebuie să faci nimic prostesc! Vei regreta pentru prima oara în viața ta asta!!! Îmi tot spuneam. Dar dacă iau doar o guriță, doar așa, pentru gust. Îmi apropiam colții de gâtul ei. Am încremenit. Pe gât avea două găuri mici din care se scurgeau câteva picături de sânge. Asta nu poate însemna decât un singur lucru, un alt vampir!!! Domnișoară, sunteți bine? În fața mea era un tânăr cam de aceeași vârstă ca mine, 20-25
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stat acolo și m-am rugat ca „celebrul” criminal să atace după un plan, să aibă o teorie, aceeași teorie cu a mea. Ce faci, micuțule vampir? M-am întors. În fața mea era un vampir, criminalul. Pur și simplu am încremenit. Era foarte bătrân. Nu vrei să vorbești cu mine, Rose? Am închis ochii, am strâns țepușa în mână și m-am repezit cu toată forța la el. Din cauza impactului, a zburat în cealaltă parte a străzii. Cu o viteză inimaginabilă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din clasa vecină, acel “râvnit” băiat al școlii. S-shen... Ești puțin surprinsă să mă vezi aici, cu tine, așa i? spuse dezvelindu-și dinții și continuând: Nu sunt aici pentru tine, scumpo! Am răsuflat ușurată, însă după următoarele cuvinte am încremenit: Însă ne vom vedea des. Și se ridică pur și simplu, parcă niciodată nu ne-am fi bătut cu frunze. A început să meargă, pe urmă s-a întors și s-a uitat la mine, care eram întinsă pe jos
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de lângă trupul secat al Rahelei și o înmormântase repede și fără pompă la marginea drumului, cu doar câteva pietricele deasupra, care să amintească de marea dragoste a vieții lui. Poate că aș fi stat la mormântului Rahelei cu Inna, care încremenise acolo și poate am fi adunat împreună pietre frumoase ca să împodobim un altar ridicat în memoria unicei ei fiice. Inna le-a învățat pe femeile din vale să spună numele Rahelei și să înfășoare o sfoară roșie în jurul stâlpului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
luat-o înainte, s-o anunț că au venit colegii tatei, aducând cu siguranță o scrisoare sau un cadou, mama, care tocmai bea apă din cana cu toartă lungă cu care obișnuiam să umplem mașina de cafea, văzându-ne, a încremenit cu cana în mână și s-a făcut palidă, strângându-și buzele ca atunci când se înfuria tare de tot, întocmai așa, și atunci a lăsat cana în jos și a întrebat cu glas strident ce caută ei la noi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
negru, iar pe față și pe frunte își pictase dungi negre, arăta într-adevăr foarte fioros, mi s-a și pus un nod în gât, mă gândeam c-ar trebui să cobor, dar nu mă puteam mișca, îmi simțeam mâna încremenită pe ultima stinghie a scării, ei, și atunci cineva s-a răstit la mine să nu mă opresc, să continui să urc, era Romulus Frunză, fratele mai mic al lui Remus, stătea și el acolo, pe banca din postul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în el decât mingea, și nici sângele nu poate fi decât sânge de porumbel, apoi l-am văzut pe Puiu sărind din lan, și atunci i-am strigat că avem mingea, o am în mână, și să alergăm, dar Puiu încremenise la marginea lanului, holbându-se la postul de observație, ajungând lângă el m-am uitat și eu și l-am văzut pe Romulus, cu o goarnă în mână, aplecat peste marginea miradorului, și pe Remus Frunză coborând în goană scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe jos. Dintr-odată, o neliniște surdă Îi strînse pîntecele ca În niște gheare. Instinctul Îi spunea să fie atentă, să plece departe, fără să Întoarcă deloc capul. Nu-i dădu ascultare, apucă vălul de muselină Într-o mînă și Încremeni, cuprinsă de spaimă. O pată de sînge se lățea pe suprafața vălului. Uitînd de orice urmă de stăpînire de sine, dădu drumul vălului cu stropi purpurii de sînge, care se deschise În cădere cu grația unei corole de floare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lacrimile cu ale ei, dar Jeanne o respinsese de Îndată ce pricepuse că Marie nu avea de gînd să revină asupra deciziei de a trimite trupul lui Gildas la Brest, iar de atunci nu mai renunțase la expresia de duritate care Îi Încremenise pe față. O mască, Într-adevăr. Casa pescarului, unde se adunaseră cu toții, părăsind hotelul al cărui aspect Împodobit făcea să se simtă Încă și mai tare absența nunții, dădea spre port și scăpase neatinsă de valul de zugrăvire În culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asta? Surprins de bruschețea Întrebării, scriitorul izbucni În rîs. - Hotărît lucru, În orice Împrejurare rămîi ireproșabil de profesionistă! Îi explică atunci că se Întorcea de la familia Kersaint, că seara fusese destul de plicticoasă, că procurorul din Brest și soția sa stătuseră Încremeniți pe scaune, că se simțise invitat să facă pe animatorul serii și că se achitase cu mult curaj de această funcție. Stăteau alături, sprijiniți În coate pe balustrada pasarelei, În vreme ce o briză ușoară se juca cu pletele Mariei. În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Yves avea să fie inculpat și condamnat pentru uciderea lui Gildas. Cu atît mai mult cu cît nu mai sînt la fel de sigur că el l-a ucis. Fir-ar să fie! Descumpănită, Îi urmări privirea ochilor ieșiți din orbite și Încremeni la rîndul ei. Pe geamul exterior, două mîini ca niște lopeți alunecau mînjind sticla mată cu dîre sîngerii. Un chip care se strîmba se lipi de geam. Pierric. Mașina 4x4 a jandarmeriei era parcată În fața fabricii de faianță. Abia cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În sîngele lui! Lucas Îi luă faxul din mînă și Îi preciză Mariei că era vorba de un derivat morfinic Înscris pe tabela A, un calmant puternic, capabil să altereze starea de conștiență. Polițistul Își dădu seama că chipul Mariei Încremenise. - Cunoști pe cineva aici care folosește Mésadrol? Cu reticență, dădu din cap. - Vara trecută, am văzut o rețetă de Mésadrol pe bufet acasă la părinții mei... Mama a luat-o, zicea că e vorba de un comision pe care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vezi! Ajunsese la tumulus și Începu să scotocească. - Nu te atinge de el! - Uită-te, au fost mișcate din loc niște pietre! MÎnia ei scăzu brusc. Fără să știe de ce, un val irezistibil de spaimă o cuprinse, tot corpul Îi Încremeni, iar respirația i se blocă văzîndu-l că dă la o parte pietrele de pe tumulus. - Nu face asta! Din cîțiva pași mari venise alături, el se Întoarse, mirat de țipătul pe care Îl scosese și de paloarea bruscă a chipului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
miezul stîncii. Ca semnul ăsta. Și, Însoțind vorba de faptă, Marie apăsă În centrul micului soare săpat În mijlocul altarului. Degetul se afundă. Îi adresă o privire triumfătoare lui Lucas. - Ce mai zici? - Rezultatul mă uimește, zise el amuzîndu-se. RÎsul Îi Încremeni cînd se făcu auzit un ușor declic, ca acela al unui pistol căruia i se trage piedica. Și o vibrație surdă zgîlțîi grota. - Dumnezeule mare, doar n-o s-o ia de la... Se opri brusc. Sub ochii lor uluiți, o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dumnezeule mare, doar n-o s-o ia de la... Se opri brusc. Sub ochii lor uluiți, o bucată din perete Începu să basculeze În timp ce un fascicol de lumină țîșnea din creștet, izbind soarele săpat În inima altarului. Se făcu iarăși liniște. Încremeniți, contemplară micile trepte Înguste tăiate În stîncă și care urcau pînă la faleză. Marie le urcă prima, cu un sentiment de reculegere. Avînd senzația că Își așază pașii În urmele strămoșilor și că trăiește o clipă unică. Ieșiră la lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vezi! Stéphane s-a conectat de mai multe ori pe site-uri specializate În iluzie și magie! Făcu clic pe ultimul site vizitat, acesta se deschise, oferindu-le o bandă demo pe care o selecționă și o puse În funcțiune. Încremeniră amîndoi văzînd demonstrația materialului care permitea să transformi un om În torță vie. „Fără pericol aproape treizeci de secunde“, spunea comentariul În timp ce ei vedeau un cascador luînd foc. - Și iată cum s-a prefăcut Ryan că moare: după provocarea panei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Întoarse de unde plecase. Interlocutorul lui zbiera În telefon la celălalt capăt al firului. - Da... Cum?... Ei bine, dați-mi bilet În clasa business, replică el cu o voce gîtuită de teamă. Închise ușa În urma lui, Încuie o dată cu cheia și Încremeni văzînd o foaie Îngălbenită pusă la vedere pe pat. Necunoscuta din Molène. Era originalul articolului apărut la 5 iunie 1968 În Le Télégramme de Brest. PM se uita prostit la ziar, cînd un glas se făcu auzit. - A cui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
contră, la cariera ei, la noile-i răspunderi, iar dacă da, era bucuroasă? În fine, Golful geneticienei părăsi parcarea; era din nou singur. Ziua fusese superbă și continua să fie cald. În aceste săptămâni de Început de vară, totul părea Încremenit Într-o neclintire radioasă; totuși - Djerzinski era conștient - ziua Începuse deja să scadă. Lucrase Într-un mediu privilegiat, se gândi el demarând la rândul său. La Întrebarea: „Considerați că, trăind la Palaiseau, beneficiați de un mediu privilegiat?”, 63% din rezidenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
până cădea amețit. Într-o după-amiază de octombrie, Bruno vorbi cu Patricia Hohweiller; era orfană și nu pleca din internat decât În vacanțe, când se ducea la un unchi din Alsacia. Era blondă și subțire, vorbea repede, chipul ei mobil Încremenea uneori Într-un surâs straniu. Săptămâna următoare, Bruno avu un șoc cumplit văzând-o așezată pe genunchii lui Brasseur, cu picioarele desfăcute; el o ținea pe după mijloc și o săruta apăsat. Cu toate astea, Bruno se abținu să tragă concluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aborda acele subiecte, acele chestiuni; perspectiva mereu amânată a unui gen de relație mai umană și mai completă nu dispare niciodată de tot, e pur și simplu imposibil, pentru că nici o relație umană nu se mulțumește cu un cadru strâmt și Încremenit pentru totdeauna. Așadar, perspectiva unei relații „autentice și profunde” rămâne; rămâne ani În șir, uneori zeci de ani, până ce un eveniment definitiv și brutal (În general, decesul) vine să ne spună că e prea târziu, că relația „autentică și profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
până nu e la temperatura potrivită. Așa, hai să-ți arăt cum se calcă corect o cămașă... Începe să caute încruntată printr-un maldăr cu rufe curate din cămăruță. — Cămăși... cămăși... Nathaniel, dă-ți te rog cămașa jos o clipă. Încremenesc. Când mă uit la Nathaniel, văd că și el a încremenit. — Hai, măi mamă! Râde jenat. — Ei, hai, nu te prosti, dragul meu, spune Iris impacientă. Poți să ți-o dai jos o secundă. Doar n-o să ne jenăm acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cum se calcă corect o cămașă... Începe să caute încruntată printr-un maldăr cu rufe curate din cămăruță. — Cămăși... cămăși... Nathaniel, dă-ți te rog cămașa jos o clipă. Încremenesc. Când mă uit la Nathaniel, văd că și el a încremenit. — Hai, măi mamă! Râde jenat. — Ei, hai, nu te prosti, dragul meu, spune Iris impacientă. Poți să ți-o dai jos o secundă. Doar n-o să ne jenăm acuma. Te jenezi cumva, Samantha ? — Îhm... Am vocea ușor spartă. Îhm... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-mi facă una ca asta. — Dar am pregătit totul ! Pește prăjit... legume julienne... Unde să mergem ? spune Trish către Eddie, fără să asculte nici un cuvânt din ce spun. Să-ncercăm să vedem dacă găsim loc la Mill House ? Rămân încremenită pe loc, în timp ce ea dispare în dormitor, urmată de Eddie. Ușa se închide și rămân pe palier. S-a ales praful de dineul meu. După ce îi aud demarând în trombă în Porsche-ul lui Eddie, mă duc în salon și încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la familia Geiger pe la șase dimineața. Ceva-mi spune că aș putea să-mi fac un obicei din treaba asta. — Și mie de tine. Îmi atinge nasul și mă fixează ironic. Și apropo, Samantha, să nu crezi că nu știu. Încremenesc în brațele lui. Ce știi ? zic cât pot de firesc. — Știu că ai micile tale secrete. Îmi studiază chipul. Dar unul ți-a scăpat. Și n-ai ce face. Unul mi-a scăpat ? Ce naiba tot zice aici ? — Nathaniel, ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
planifice una ca asta ? Nu are nici un sens. E imposibil. Nu poți să planifici o greșeală anticipat. Nu poți face o persoană să uite să facă ceva, nu poți face o persoană să o dea în bară original... Și atunci încremenesc. Mă trece o transpirație rece. Memoriul. N-am văzut niciodată acel memo pe biroul meu decât când a fost prea târziu. Știu că nu l-am văzut. Și dacă... O, Doamne. Mă prăbușesc pe lavița de lângă fereastră, cu picioarele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]