2,660 matches
-
Ashling, după care se uită la fața rânjită a lui Ted. A, nu crezi, am înțeles. Oh, necredinciosule. Data viitoare când vrei să ți se citească viitorul, să nu vii la mine. —Iartă-mă, Ashling, spuse el și își aruncă încrezător brațul peste umerii ei. Ei bine, hai să îți spun ceva ce te va înveseli. O să prezint un număr sâmbăta viitoare în River Club. Vii? — Nu tocmai ți-am spus că nu îți mai prezic viitorul? Așteaptă și vei vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ștergând bărbuța de Moș Crăciun lăsată de înghețată pe fața lui Molly, Clodagh nu putea să nu simtă că viața avusese ceva mai mult să îi ofere înainte, un fel de strălucire aurie. Se avântase mereu înainte, să întâmpine viitorul, încrezătoare că ce are acesta de oferit va fi bun. Și adevărul este că nu o dezamăgise niciodată. Așteptările ei de la viață nu fuseseră niciodată exagerat de ambițioase și primise mereu ceea ce își dorea. Pe hârtie, totul era perfect - avea doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
atrăgător în casa ei. Orice ar fi, se decisese ea, nu vor discuta despre problema cu publicitatea. Nu vor exista elemente negative care să perturbe această ocazie perfectă de a flirta. —Spune-mi despre tine, ordonă ea cu o elocvență încrezătoare, de undeva din spatele lui. — Ce vrei să știi? Nu era deloc gentil în modul cum lovea și îndoia metalul. După care s-a întors, ușor indignat. —Haide, Lisa. O asemenea întrebare ar goli brusc mintea oricui. — Păi, spune-mi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-i propune lui Jack posibilitatea de a extinde rubrica scrisă de Marcus Valentine în câteva dintre celelalte publicații ale lor. — Chiar a acceptat să facă o rubrică pentru noi? întrebă Jack, aproape entuziast. —Nu chiar... nu încă, spuse ea, zâmbind încrezătoare din partea cealaltă a mesei. Dar o va face. — O să întreb de extindere. Ești plină de idei bune, recunoscu el. Abia când părăseau restaurantul Jack a redevenit uman. — Cum merge boilerul? întrebă el, cu o oarecare strălucire în ochi. —Super, dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să îi facă să se culce și să rămână în pat a fost ca și când ar fi încercat să lipească jeleu de perete. — Dacă nu te culci, vine omul negru și te ia, amenință Ted. Nu există omul negru, spuse Craig, încrezător. Așa a spus mami. Ted se mai gândi. Trebuie să îl sperie ceva. —Bine, dacă nu te culci, vine Mick Hucknall și te ia. —Ce e aia? Îți arăt. Ted fugi jos, luă CD-ul și alergă înapoi sus. —ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Manchester United și cu o frizură elaborată, pe jumătate ras în cap și cu chică, stătea în dreptul ușii ei. Toți băieții de pe stradă aveau frizuri similare. —CE FACI, Lisa? întrebă el, cu o voce uimitor de puternică și sprijinindu-se încrezător de tocul ușii. Cum merge? Ieși să te joci? Să mă joc? Avem nevoie de arbitru. Ceilalți copii făceau galerie din spatele lui. — Da, Lisa, se rugau ei. Ieși. Știa că este o idee absurdă, dar nu putea să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tare. Mai a continuat să fie bombardată cu dulcegării, și lucrurile au mers bine, până a zărit o altă poză pe șemineu. Un Jack mai tânăr, mai slab, mai lipsit de griji, cu brațul în jurul unei blonde înalte, care zâmbea, încrezătoare. Lulu a ochit poza în același moment și ochii ei s-au întâlnit cu ai lui Mai pentru un schimb de priviri teribil. Oare de ce nu o ascunsese? — Cine e prietena ta? îl întrebă Mai pe Jack, aproape plăcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dat-o în bară. Nu fi nebună, poți veni cu noi oricând vrei! Oricând, se auzi ecoul lui Marcus. —ăăă, Ashling, ai idee cum am ajuns acasă? —Marcus și cu mine te-am adus cu taxiul. A, da, spuse Clodagh încrezătoare. Îmi amintesc... De fapt, nu îmi amintesc, se prăbuși ea. Îmi amintesc comicii pe scenă, dar nu îmi amintesc mare lucru după aceea. Am un sentiment oribil că am dărâmat băutura cuiva, dar cred că îmi imaginez chestii. Păi, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că sar imediat în ajutorul prietenilor dacă au o problemă. Unele persoane îmi reproșează că sunt alintată și că nu am tot timpul încredere în puterile mele. Când eram micuță eram foarte timidă, dar acum pot spune că sunt mai încrezătoare în mine. Despre pasiunile mele aș putea să vă spun că am practicat mai multe sporturi: dansul, înotul, voleiul, șahul și tenisul de câmp. Dintre toate m-am oprit la tenisul de câmp pentru că mi-a plăcut cel mai mult
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
o mulțime de inși pe care nu poți să-i duci prea ușor și cred că au citit-o pe Betty imediat. — Povestiți-mi despre Betty, am rugat-o. Vă plăcea de ea, nu-i așa? — Da. Era dulce și încrezătoare și cam prostuță, dar... plină de viață. Avea darul ăsta ciudat, ca să zic așa. Ar fi făcut orice ca să-ți intre în grații și, cumva, reușea să copieze felul de a fi al oricărei persoane cu care venea în contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mulți psihologi clinici pentru gusturile lui Logan, iar pacea și liniștea Îl ajutaseră să organizeze echipele de căutare. — Căutarea Începe imediat. Insch clătină din cap și Îi dădu lui Logan o cană ciobită, plină cu cafea tare. — Nu prea pari Încrezător, Îi spuse, instalându-se pe marginea biroului lui Logan și examinând lista de posibile locuri de Întâlnire Logan admise că nu era. — Nu mai e nimic de făcut: echipele de căutare și-au primit ordinele, toți știu de ce clădiri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apropia de malurile insulei, în legănarea valurilor, coroana de raze a statuii vii se distingea din ce în ce mai impunătoare, gigantică, ținând o carte și o făclie aprinsă îndreptată spre cer, ca o zeiță ce împrăștia în jur o lumină prietenoasă, entuziastă și încrezătoare. Se înălța din ce în ce mai mult, în ritm amețitor, încât atunci când am pus piciorul pe mal, aproape dacă se mai zărea figura ei de raze undeva în înalt, la creștetul capetelor oamenilor ajungând abia faldurile ce-i acopereau sandalele... însă ea aștepta
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cei care se apropiau de el; făcea toate acestea în tăcere, mușcându-și buzele, frângându-și mâinile atunci când credea că nu o vede nimeni. În zilele acelea, lui Germanicus îi venea foarte greu să se arate sigur de sine și încrezător în cei din jur. Dar Agrippina reuși să trimită în casa lui Calpurnius Piso și a soției sale Plancina, sinistra prietenă a Mașterei, câteva femei care susțineau că vând stofe și parfumuri. Ele s-au întors speriate: — Prin încăperile Plancinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scapă din mână; atunci când Îl prinde din nou, Îl mânjește cu lut În joacă, Îngânând o muzică lentă pe acest vers „Tu ești dulce și nu știi nimic“; copilul nu se lasă păcălit, vine spre el tot mai spre adânc, Încrezător ca orice copil În mâna fermă a tatălui de care vrea să se sprijine; acesta face un efort vizibil, Îl ridică deasupra apei, Îl duce pe mal; Începe acest joc, trage o linie separatoare, se așază față În față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și le dezvăluia șmecheria. Se uita la vrajaa din jurul ei, simțea entuziasmul, sentimentul de nerăbdare... Palmele îi transpirau de parcă ea însăși urma să intre pe scenă. Ah, ar fi dat orice să fie în camera de pregătire chiar acum. Bucuroasă, încrezătoare și foarte agitată, simțea bătăile accelerate ale inimii cum anticipează, în timp ce secundele rămase până la spectacol sunt marcate de ticăitul ceasului. Nicio senzație din lume nu se compara cu aceea. Râse tristă pentru sine. Iată că reușise să ajungă la Cirque
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mâna pe brațul fin al mamei, până când aceasta adormi. Se gândea că fusese în mintea ei mai devreme. Jayene nu i-ar fi trimis mesaj pe pager dacă nu ar fi fost așa. Și dacă se întâmplase o dată, reflectă ea încrezătoare, se putea întâmpla din nou. Într-un final, Kara se ridică și ieși pe coridorul întunecat, gândindu-se că, indiferent de cât talent ar putea avea ca artistă, îi lipsea acea aptitudine pe care o dorea cu ardoare: să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dor să-l simtă, la fel de mult cât le este dor urechilor mele de vocea lui sau la fel de mult cât corpului meu îi este dor să-l aibă aproape pe al lui în marele nostru pat dublu. Ce bărbat atrăgător și încrezător era pe-atunci- sau măcar așa credeam eu. În ceea ce mă privește, luam totul de bun - mereu. Rostul ochelarilor de citit cu jumătate de lentilă, am continuat eu mustăcind, e să nu-i mai dai jos, nu să îi împingi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se apropia, am reușit să citesc pe ecusonul prins de jacheta cu piept dublu, ca de marinar, că, de data aceasta, „Warren Chipstead“ era cel care își oferea asistența tuturor celor din zona sa de acțiune. Cu o rotire lină, încrezătoare a șoldurilor, făcu câteva manevre, ocolind prin spatele casei de marcat și se opri lângă mine, cu o mișcare bruscă. —Ssssspune, Stacey, zise el cu buza de jos depărtată de dinți și cu un soi de plescăit al limbii atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
numele lui Dumnezeu - ia auzi la mine! Parcă aș vorbi din paginile unei reviste pentru femei. Asta e? Oare trec printr-o criză de la jumătatea vieții, chiar când credeam că mă strecor cu atâta succes spre menopauză? O femeie modernă, încrezătoare, profesionistă, asta sunt eu - ce ciudat că mă trezesc făcându-mi griji despre toate astea, ca o adolescentă. N-am timp de așa ceva. Îmi doresc să nu fi renunțat la sex. Nu numai din motivele evidente - că ne ținea uniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vopsit în șuvițe pretențioase, dintr-o parte în cealaltă. Mai înainte își răsucea tot capul dintr-o parte în cealaltă, în vreme ce mă asculta, uitându-se resemnată la mine de sub perdeaua de păr lucitor. Știu că eram departe de a fi încrezător că clienta mea, cu un aer vag și neinteresat, așa cum îmi păruse la ședințele noastre, va ține minte politica noastră de a justifica prin orarul ei de lucru săptămânile și lunile pe care le petrecuse departe de familia ei în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să crezi că trebuie să spui toate lucrurile astea. Nu trebuie. E-n regulă. Știu că ții la mine - și probabil că ai impresia că ești și un pic îndrăgostită de mine, pentru că te fac să te simți bine și încrezătoare, și iubită, și frumoasă. Toate felurile în care ar trebui să te simți- în care meriți să te simți. Dar nu contează: îmi e suficient că mă lași să te venerez și să te iubesc și să fiu cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
așteptăm să ne vedem în New York. — Cu drag, spuse el sărutând-o pe obraz. Am să-ți telefonez. — Așa să faci, gânguri ea. Adriana intră la toaletă și își omorâ timpul vreo cinci minute împrospătându-și machiajul, după care păși încrezătoare spre punctul de recuperare a bagajelor să se întâlnească cu iubitul ei. N-a s-a mirat deloc să vadă că în locul lui Toby așteptând-o zâmbitor era un șofer în uniformă care ținea în mână o pancardă cu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îi zâmbi din nou — doar că de data asta ceva mai seducător, cu buzele strânse. — Încântată să te cunosc, Jack, gânguri Mackenzie. — Și cum de o cunoști pe Catherine? întrebă el. — Oh, cine n-o cunoaște pe Catherine? râse ea încrezătoare și îi întoarse spatele. — Adriana, scumpo, îmi povesteai ceva amuzant despre dezastrul ăla de la cumpărături de săptămâna trecută. Vrei să continui, te rog? Dumnezeule, se gândi Adriana, femeia asta are un talent înnăscut. Adriana a intrat în joc și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
prin labirintul de roți, avînd În fiecare mînă cîte un clopot de lemn. Scuipă și lovi cu putere În Packard, cînd Yang Încercă să-l oblige să se dea la o parte, apoi dispăru printre roțile trăsuricilor și ale ricșelor, Încrezător În regatul său de salivă și praf. CÎnd ajunseră la ieșirea spre șoseaua de vest a Bazei Internaționale, dădură peste o coadă de mașini Înșirate de ambele părți ale punctului de control. Poliția din Shanghai abandonase orice Încercare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se pare normal, după aproape doisprezece ani, când ne mergea așa de grozav, când ne vindecaserăm de vanitatea ridicolă a celor proaspăt luați, să ne pomenim cu una ca asta? Evident, trăiam atât de linștiți, atât de siguri, atât de încrezători!... Bătrâne, bătrâne! — Ai dreptate, da, ai dreptate. Și cel mai teribil este, nici nu-ți dai seama, că biata mea Elena nu poate scăpa de sentimentul ridicolului care o asaltează. Se simte ridicolă! — Dar nu înțeleg... Nu, nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]