2,466 matches
-
Copou strigau "Veniți cu noi!" și "Lașilor, lașilor!", iar cei din căminele din "Tudor", încuiați fiind, strigau: Nu suntem lași! Suntem încuiați!".Studenții au încercat să coboare pe frânghii făcute din cearceafuri și pe coloanele pentru gunoi. Studenții străini erau încuiați în cămine. Actualul profesor Cornel Munteanu era atunci secretar al CUASC din CU, după ce a fost și președinte ASC la Mecanică și șef comisie socială la IPI. Tensiunea a explodat în "Tudor" de la atitudinea unor directori educativi și profesori masați
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
să accepți că acea casă este locuită. Și totuși, acolo, în acel mic univers, se trăia intens o viață, nu ca toate celelalte. Casa avea camere în care singurul om care intra în ele era doar Cernescu. Aceste camere se încuiau cu mare grijă, deși acesta locuia singur. De douăzeci și cinci de ani în acea casă n-a intrat decît Cernescu. Nici înainte nu intrase decît soția lui. Dar nu în toate camerele. Familia Cernescu a avut o fată, care însă i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai devreme, pe la ora 7 seara. Doream să ajung în poiană și "s-o pipăi'' pînă pe la ora trei cînd Luna apunea, cînd puteam să observ în condiții bune haloul. Pădurarul a plecat în Gheboaia la casa lui, eu am încuiat în cabană tot ce era mai scump pe afară și mă dotez cu strictul necesar, busolă fosforescentă, cuțit de vînătoare, binoclu, lanternă și un ciomag din carpen, cu o măciulie ca la buzdugan. Cărăruia era surprinzător de bine conturată, numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ce ești așa acru, Constantin? Am probleme cu Benichou, directorul administrativ al Universității. De ce? Refuză să ne dea avansul promis în România. Amicul libanez, deși musulman, de la țigară nu se putea abține nici în ramadam. Venea la mine în cabinet, încuia ușa și duhănea o țigară cu o lăcomie imensă. După ce trage o țigară și încă una, calm reia discuția. Îl cunosc pe Benichou. Este slab, sperios și cedează imediat dacă îl ameninți. Cum? Te urci pe biroul lui, îl apuci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
O dau ieftin! Atunci am o presimțire. Aș cumpăra, dar nu găsesc pe măsura mea. Eu cred că vă vine... Atunci, adă marfa încoace! Negrul dispare și, după cinci minute, revine cu... pălăria mea. O probez, o pun în mașină, încui ușile și-i spun: Hai la polițistul ăla, să lămurim ceva. Negrul o rupe la fugă și dispare printre căsuțele locuite de confrații lui. Polițistul mă consolează: N-a avut cui s-o vîndă. Este o măsură prea mare, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dar eu păzesc și latura asta a curții dumneavoastră. Da? În cazul ăsta contribui și eu la salariul domniei voastre. Era latura cea mai vulnerabilă a curții și de atunci somnul a devenit mai profund și ușile nu mai erau încuiate cu aceeași precauție ca înainte. Uneori, noaptea, mă trezeam și priveam pe geam. Acolo, pe scaunul său, señor López veghea, dormitînd, dar pe poziție. Într-o zi, mă întîlnesc cu vecinul. Părea puțin iritat și intru în vorbă cu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
el. Pari agitat, vecine, nu ți-au sosit corăbiile? Eh, probleme minore. Mi-au furat mașina de tuns gazonul. Cum așa? Dar señor López unde era?! Veghea. Au trecut hoții pe lîngă el. Din acel moment ușile erau din nou încuiate cu grijă, somnul a devenit mai iepuresc și camerele de supraveghere verificate și șterse de praf. Cu toate exploziile de nervi, vecinul n-a renunțat la serviciile lui señor López. Îl las pentru precauție. Ce, știu hoții că pot trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
las pentru precauție. Ce, știu hoții că pot trece pe lîngă el fără a fi observați? Și eu cred la fel, îl asigur pe vecin. Totuși, din acel moment, pe afară, prin grădină, lăsam doar lucruri fără valoare. Restul era încuiat cu încuietori sofisticate. Îmi plăcea să discut cu señor López despre subiectul acela cu mașina de tuns gazonul. Nu există, țipa señor López. Pe aici n-a trecut nici o muscă măcar! Totuși, mașina nu-i... Au furat-o ăia care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
decît face. Ei, nici chiar așa! Nu-s o escroacă și cu tine aș face-o de plăcere. I-ați banii înapoi! Vai, se poate? Vă rog, o mică... amintire. Dar banii erau deja puși în sertarul pe care îl încuia cu grijă. Cele două femei n-o duceau rău deloc. Elevi de liceu cu puf sub nas, pensionari uitați de doamna cu coasa și chiar marinari tineri și frumoși treceau pe la ele. Toți scuipau de mama focului după ce treceau pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Geamurile astea imense îmi dau o senzație de insecuritate, spun neutru. Cîțiva lilieci foarte harnici îmi captează atenția pentru cîteva clipe și n-am prins niște propoziții spuse de Hassan. Noi am separat etajul cu un grilaj pe care îl încuiem pe timp de noapte. Un negru foarte stilat ne aduce "digestivul", un coniac Courvoisier. Hassan începe o poveste fără să mă avertizeze, sau poate n-am fost destul de atent. Folosește un ton domol care îmi dă impresia că ceva, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de strofe, din care voi reda doar câteva versuri relevante pentru cele scrise mai sus: Ca mine niciun mort n-a mai rămas Așa de omorât de voia lui, Strivită’n rău cu fiecare pas - Dar, îndurându-Te să mă încui În temnița venită cu dreptate Mi-ai descuiat ușa ca nimănui Când și’ntr’un stârv ca mine mai răzbate Fiorul ne’ndoielii că nimic Nu e al nostru - afară de păcate -. Raportarea la Mântuitorul Hristos stă în centrul majorității poeziilor
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
mică măsură, există multe curiozități. Aș putea spune că o infinitate, câtă vreme ele sunt create neîncetat de evoluție. Și n’o să le puteți transforma niciodată În banalități, finiților ce sunteți. Căci Natura perfecționează neîncetat și lacătele cu care le Încuie, cedând greu șperaclului vostru: știința. Chiar vă și puneți limite, iar prietenul și viitorul meu colocatar, Cristi, vă poate mărturisi oricând cât de greu, cu câtă trudă reușește - oare? - să-și convingă colegii de tagmă când transformă o curiozitate În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce v-ați dus din lume,doar c un rând de haine bune, Arză-te focu de moarte, mi-ai luat neamurile toate, Pămîntule blestemat, tu pe toți mi i-ai luat. Lacăt ai și cheie n-ai, și ce-ncui nu mai descui, Și ce-apucă pe su’ tine,cât îi lumea nu mai vine. Dragii mei, părinții mei, Puneți-vă umăru și ridicați pământu’ Și veniți prin grădinuță, Călcând tot pe foi de ceapă, nimenea să nu priceapă. Și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița pe ndelete Vin neveste de la râu Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând în stoluri fete, De la râu. Se ducea atunci o viață tihnită, patriarhală, când gospodarul nu-și punea problema să încuie portița cu lăcate când pleca să lucre pe hotar, sau să tragă zăvorul la ușă atunci când își întindea pe salteaua de paie, oasele-i trudite. Era epoca în care nu bântuiau borfașii sau derbedeii. Preocuparea de bază a gospodarului era
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Era între ei unu înholbat, negru ca fundul ceaunului și cu buzele răsfrânte... Se apucă ticălosul, îmi rade două pălmi și deacolo înainte, pe-aci mi-o fost drumul ! După două zile alta, m-o înhățat poliția și m-o încuiat...Pricină, ce i drept nu mi-or putut găsi...ba până la urmă, tot ei oameni cumsecade, ce să zic ?...că mi-or plătit și trenul mai departe. până la Ierusalim» Asistând la serviciile religioase ce se făceau la sfântul mormânt al
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fost corect, căci nu au avut cu el nici un litigiu. Noua chiriașă însă, spătăreasa Smaranda Varlaam, va purta cu Eminovici, în perioada 1851-1852, un proces hărțuitor, nevrând să elibereze casele conform contractului și considerându-se în continuare chiriașă. Mai mult, încuie și pleacă la Iași, de unde tergiversează lucrurile, apelând la tot felul de stratageme, spre marea mâhnire a căminarului. Om impulsiv și cu dreptatea de partea lui, acesta a atacarisit-o cu feluri de cuvinte badgiocoritoare și pline de nesuferință apoi samavolnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
comunic să fii mâine dimineață, la orele 10, la tovarășul Ștefan Panaiotache la birou... O să lucrezi în altă parte, de la 1 septembrie. M-am întors, năuc, la biroul meu. Am pus pe masa Elvirei albumul ce i-l adusesem. Am încuiat și am plecat spre casă, întrebându-mă: "oare aceasta e ultima oară când mai trec pragul acestei instituții, în care-mi făuream atâtea vise?" Când coboram treptele de la ieșirea din Institut, m-am întâlnit cu decanul, Gheorghe Tincu omul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
plecat amândoi să-i aduc Încoace, la un sfert de oră după ce a ieșit pe poartă mașina cu stăpânii noștri, cărora le-am urat de bună seamă petrecere frumoasă. Uite că ne-am ținut și de sfatul moșului nostru ca să Încuiem și să ferecăm totul dacă ieșim În oraș și am luat tramvaiul de la cap la cap și pe urmă metroul de la Republica și-am schimbat două tramvaie până la autobaza aia din Bucureștii Noi. Până să dăm de ei și până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mă mai frământa ce lăsam În urmă, da, n-a fost de ajuns că i-am golit bătătura de toată agoniseala lui de-o viață, reieșea că l-am și omorât. Să-l ia dracu’, dacă nu s-o fi Încuiat În birou și și-a luat singur zilele, de vreme ce cheile stăteau numai la el, ca și cheile de la pivniță, era nedespărțit de cheile alea, măcar că nu fusese mare lucru pentru Andrei să intre peste tot cu ranga, da, a plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gură și Înjură și scuipă sânge. De jos se aude Andrei strigând să-i deschidem, dacă n-om fi asurzit dracului cu toții. Steluța, da, nu și-a pierdut ea până Într-atât capul Încât să uite bunul obicei de a Încuia ușa În urma oricui, dar a uitat să mai fie atentă la semnale. Bine că a rămas Laur de caraulă, păi sigur, muta s-o ia În cur și io să iau bolovani În cap, păi n-o veni el bărba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
băgat În buzunarul cu fermoar de la piept al canadienei lui Hansi. Eh, n-aș putea spune că nu mi-a purtat noroc până acum canadiana asta. Oricum mi-a mers mai bine decât sărmanului Hansi... Pepino rămăsese În urmă să Încuie și coboram prin Întuneric spre lumina chioară a becului de la ieșirea din bloc. Oare de ce m-am oprit după ce am coborât patru trepte? Era o liniște ca de sfârșit de lume și Încremenisem cu moartea Înainte. Prin lumina aia firavă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Stânișoarei, și, plănuiau o „coborâre” în Pipirig, peste râul Neamț... Când tocmai sosise camionul cu provizii de la Tg. Neamț. Baltă cu Sofronie „căzu” pe neașteptate în sat, așa cum făcea de obicei...Tăie legăturile telefonice la primărie, și pe funcționari îi încuie cu zăvorul într-o încăpere, în vreme ce Cârțu și Tudosă, dezarmă postul de miliție. Gestionarul cooperativei, mic de stat și chel, bondoc și spânatec, a ieșit speriat în prag, clipind des din ochii slinoși, scâncind... „ - Dom’ Căpitan, mă nenorociți..! Pentru Dumnezeu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
influența emergenței unei feminități puternice și ambițioase, care, contrar reprezentării andro-centriste, este esențialmente cerebrală. Walter Morel din romanul Sons and Lovers are accese de furie brutală, verbală și fizică. Prin această forță își alungă soția afară din casă și o încuie dincolo de ușă, în grădină. Totuși, Gertrude învinge încet, printr-un alt fel de "forță" și nu doar în termenii freudieni ai complexului oedipian. În The Rainbow femeile au o forță extraordinară și de la o generație la alta de Brangwen, ele
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
sau în misiuni care impun urgență. Articolul 40 Conducătorii care părăsesc autovehiculele staționate sunt obligați să le asigure cu frână de mână, să scoată cheia din contact, să introducă maneta schimbătorului într-una din viteze sau în marșarier și să încuie ușile, cu excepția cazurilor când aceste măsuri nu sunt posibile datorită particularităților de construcție a autovehiculului. Articolul 41 Oricărui vehicul care staționează pe timp de noapte pe partea carosabila a unui drum public, acolo unde staționarea este permisă, trebuie să i
REGULAMENT nr. 328 din 29 aprilie 1966 *** Republicat pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice şi pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în acest sector*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124302_a_125631]
-
Am vorbit cu pretorul Oșanu*, rugându-l să mă primească. El mi-a zis să aștept, că e foarte ocupat. Spre seară, când Prefectura s-a golit de funcționari, m-a invitat În biroul său - n-am observat că a Încuiat ușa. I-am spus care este scopul venirii mele, rugându-l să-mi elibereze autorizația de care au nevoie părinții mei. Pretorul nu s-a grăbit, s-a așezat pe o canapea, lângă mine, Încercând să mă mângâie, Închipuindu-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]