3,404 matches
-
drăgălașă și prietenoasă. Da, am toate motivele din lume să fiu mulțumită și recunoscătoare, și sunt. Totuși, pe dinăuntru, marea nu este niciodată calmă. Trebuie să mă controlez, să mă asigur că par așa cum trebuie, ascultătoare și îmblânzită. Îl iubesc îndeajuns de mult pe Mao ca să las în urmă o mare parte din mine, inclusiv pasiunea mea pentru dramă și filme. Cred că treburile lui Mao sunt mult mai importante și încerc să le fac să fie și ale mele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Ori poate visez cu ochii deschiși? El nu și-a întrerupt exercițiul pentru longevitate și continuă să se culce cu fete tinere. Și, totuși, vrea să reia legătura cu mine. Și vrea asta foarte mult. Uneori, simt că-l cunosc îndeajuns de bine încât să-l iert - e mânat nu de pasiune sau de dorință trupească, nici măcar de marea sa dragoste de patrie, ci de teamă. Alteori, simt că a fost întotdeauna un străin pentru mine. O ființă rece și distantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înnăscut. Îmi place să-l urmăresc pe Kuai Da-fu atunci când le vorbește colegilor săi studenți. O parte din atractivitatea sa vine din stânjeneala lui. Fața i se schimbă din roz pal în roșu și apoi în vinețiu. Nu știe îndeajuns de multe, dar încearcă din greu să fie luat în serios. A împlinit optsprezece ani astăzi. Pentru a pune gaz pe focul ego-ului său, Kang Sheng nu-i stă în cale, ca să-l ajute. Îl urmează pe Kuai Da-fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
este prima doamnă a Chinei. Ea, a cărei fericire a fost prinsă de aparatele de fotografiat și tipărită în ziarele din lumea întreagă. Ai zis tu, cu buzele tale frumoase, surâzătoare, Îmi pare rău că Doamna Mao nu se simte îndeajuns de bine ca să vă salute personal? Nu ți-am dat nicicând permisiunea de a spune asta. Ar fi trebuit să nu te duci niciodată în străinătate, ar fi trebuit să nu fi purtat niciodată colierul ăla de perle și pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
slujba filmului. În viitor, filmele noastre vor vorbi pentru noi. Mi-ai luminat viața. Zilele și nopțile în care am transpirat ca să obținem în film totul la superlativ. Amintirea este darul nostru unul față de celălalt. Nu pot să-ți ofer îndeajuns. Însă inima mea îți va fi aproape în ceruri sau în iad. Eroul pe care l-ai întruchipat pe scenă a murit de mâna dușmanului. Adu-ți aminte de mine și de tine în acest fel. În zori, îl sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
consumè cèsètoria ei sè disparè brusc, ușor și nedureros, ca într-o vrajè, iar marginea de lume spre care alergèm că sè ne împlinim un vis frumos și ireal de dragoste nu anuleazè decât din când în când și nu îndeajuns realitatea celeilalte vieți a ei, Suntem prinși fèrè scèpare între Scilla unei iubiri imposibile și Caribda legilor lumii, nu avem de ales decât nu! Îmi propun sè n-o mai vèd, cum oare pot eu sè cred cè mè iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
observat la mine o excelentè atenție distributivè, pentru exterior, cè sesisez și cunosc toate semnele de circulație, cè sunt capabil sè analizez rapid situația din trafic și sè iau decizii, dar cè, în mod ciudat, nu reușesc sè mè concentrez îndeajuns asupra manevrelor pe care trebuie sè le fac cu picioarele sau cu mâinile, uitând, de pildè, sè mai schimb vitezele, În mod normal, îmi spune el, se întâmplè invers, șoferii începètori sunt atenți mai mult la comenzile mașinii decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
plècut mie, dar, în fine, în asemenea circumstanțe, nu poți pretinde prea mult stil de la viațè, Bine! accept eu, admițând cè, în fond, Ioana e chiar drèguțè, cè ar putea face fericit orice bèrbat, se îmbracè cu gust și e îndeajuns de femininè pentru a deveni, apoi, o soție adevèratè, Pentru o fracțiune de secundè închipuindu-mè că soț al Ioanei, am avea o cèsnicie drèguțè într-o casè drèguțè cu doi copii drèguți și din când în când am merge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Realiza că în acel moment, chiar în acel moment, ea transforma efemeritatea spuselor în eternitate. ― O clipă! Oprește-te, pisar! Se ridicase. Venise până în dreptul generalului. I se adresase doar acestuia: ― Noi doi am vorbit de multe ori, dar nu îndeajuns de sincer. Cred că ar trebui s-o facem acum. Majestatea Sa Sublimă, țarul, posedă deja o întindere imensă de teritoriu. Zău, generale, fă-mă să înțeleg! La ce i-ar mai folosi prăpăditul ăla de petic de pământ? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o vreme pe dulgherul pe șantierele din București și pentru care postul ăsta de pedagog-supraveghetor fusese o adevărată mană cerească. Simțea nevoia să se odihnească, desigur, și de o slujbă curată, comodă, cât de cât onorabilă. S-o fi odihnit îndeajuns în ăștia șapte ani, iar de-acum o fi început să ruginească, să lâncezească, să se umple de lehamite, Milică-tată, păi, chinul și umilința, și bătaia de joc? Nimeni nu garantează pentru prostiile noastre: bineînțeles că ai s-o primești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lucrezi acum. E un fel de regulă a jocului sorții și, deopotrivă, o datorie perpetuă, de care te achiți de când te știi: să umbli încolo și-ncoace reîntorcându-te adesea în locurile pe unde ai trecut sau umblând prin locuri îndeajuns de asemănătoare ca să simți că nu te-ai îndepărtat prea mult. Uite că de șapte ani reveniseși, câștigându-ți traiul prin oficiile, dormitoarele și sălile de clasă ale Școlii Speciale nr. 2. Nu ți-o fi fost însă îndeajuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
locuri îndeajuns de asemănătoare ca să simți că nu te-ai îndepărtat prea mult. Uite că de șapte ani reveniseși, câștigându-ți traiul prin oficiile, dormitoarele și sălile de clasă ale Școlii Speciale nr. 2. Nu ți-o fi fost însă îndeajuns de familiară atmosfera cu damfuri iuți de ospiciu a familiei, de vreme ce de doi ani reveniseși și mai mult, oploșindu-te pe lângă surioara ta geamănă, Elenuța... Crescuseră împreună la leagănul-orfelinat și păstraseră o legătură strânsă și cât stătuseră în școli speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îi înșală speranțele, neținându-i companie până la adânci bătrâneți, cum de bună seamă că puseseră la cale. El muri dintr-un atac cerebral la doar treizeci și trei de ani. Elenuța se amăgise, vezi, iar văduvia a fost pentru ea un șoc îndeajuns de puternic pentru a o arunca în altă amăgire: dorul și iubirea de frate, carevasăzică; singurul ei frate și singura ei familie la o adică. Așa se face că ai picat bine, Rafaele, în apartamentul cu trei camere din Vitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fie neutralizată parțial de sucul gastric, fără să provoace pagube prea mari... Oricum, de departe sunt de preferat șoricioaica, cianura, ștreangul, venele tăiate, săritul de la etaj... Rafael presupuse că mama lor nu-și dorise numai moartea, ci și o suferință îndeajuns de mare, ca să înăbușe altă suferință. Probabil că ceea ce se numește îndeobște decepție în dragoste o împinsese... Chiar așa - Elenuța reușise până și asta să afle, motivul sinuciderii, descoperindu-și, desigur, totodată niște aptitudini de detectiv. N-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o asprime sporită, imprimată de cicatricele vechi de vărsat. Și mâinile cu degete subțiri și lungi, cum au cei infirmi din naștere, li s-ar fi asemănat, și siluetele longiline, doar că el era mai înalt cu un cap și îndeajuns de lat ca să-ți închipui că Elenuța ieșise din el. Unii vecini din bloc se uitau la Rafael ca la un soț sau ca la un concubin ce luase prea repede locul defunctului, și aproape că le pica bine confuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un străin. Papa-caca s-a dus în lume, tata-i liber să se ducă să se răcorească, să se limpezească, să-și primenească creierii ăia încinși, Rafaele, poate cine știe ce idee genială care să ne scoată... Încă nu ne-am umilit îndeajuns, Doamne Iisuse Hristoase, până una, alta s-a ras în cap. E mai igienic, desigur, dar și mai economic, pentru că părul consumă și trebuie hrănit, și uite că nu-ți mai permiți. Duzilor și corcodușilor cu crăcile încărcate de rod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și-i mai balamuc decât noaptea și nu poți nici să dormi. Nu-ți convine nici așa, nici așa. Vrei și viață liniștită, și nevastă bazată și frumoasă, și lăptoasă, și devreme-acasă, când îți spun că nu te-ai umilit îndeajuns ca să meriți, și el că ce să merit? După cum ne mâncăm noi viața aici cu handicapații ăștia... Asta nu-i viață! Ba-i viața noastră până la noi ordine, Milică-tată, la care el că mă piș, nu-mi trebuie, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-i iei gâtu’, mă rog, io, unu’, nu-mi permit, și Milică iarăși, că alții trăiesc altfel, au alte posibilități, alte salarii, și noi ne chinuim în pușcăria asta și cică tot nu te strădui și nu te umilești îndeajuns ca să meriți... Rafael închise repede fereastra, ca și cum s-ar fi temut să nu audă cineva de afară lamentările lui Milică, și frigul, răcoarea și umezeala dimineților de sfârșit de septembrie, care te trag la somn și-ți sperie somnul, cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tot din cărți ai luat-o, mă rog Milică-tată, nu văd cu ce te-ar deranja, da’ ascultă aicea la mine că degeaba ai mușchi, degeaba ești ditamai omu’... Adică ce impresie-și face Rafael? Că nu s-a umilit îndeajuns? Ba cum să nu, Milică-tată, da’ ce impresie să-mi mai fac dacă mi-ai spus că-i mai dădeai peste bot când ți se părea, mă rog, poate că merita să și-o ia, dar în nici un caz asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca el. Păi, bineînțeles că ea merită mai mult, și chiar nu-și face probleme. Bărbați se găsesc destui, și chiar neînsurați... Velicu se uita la ea, cu ochii mijiți și buza de jos răsfrântă, îndurând parcă niște lovituri nu îndeajuns de puternice ca să-i facă vreun rău, dar nici atât de ușoare ca să nu le simtă. Parcă ar fi luat-o în serios... Ba mai curând, făcea pe seriosul. Aștepta să-i treacă. Păi, să-și facă numărul, nebuneala asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
le păstrezi și le întărești tot cu trudă și răbdare, deși pentru o femeie s-ar putea să fie ceva mai greu... Mai ales pentru una ca Mirela, o femeie dominată de accese de trufie, poate unde n-a suferit îndeajuns pentru a se smeri. Auzi că ea nu ține cu tot dinadinsul să atârne la un bărbat, nu-i trebuie, se poate descurca și de una singură... Trufia și ignoranța s-ar putea să i se tragă și de la felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ai luat prea repede, pe nepregătite... Trebuie să mă gândesc puțin. Să vedem cum facem... Am să trec zilele astea pe la tine să vorbim, și pe urmă iarăși, amintindu-și parcă de un mort drag pe care nu-l jelise îndeajuns: da’ n-ar fi trebuit, n-ar fi trebuit, n-ar fi trebuit... N-ar mai fi avut mult nici Mirela până să-și spună că n-ar fi trebuit. Deocamdată însă, privea înainte neabătută, liniștită, încrezătoare, copilul, da, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vrea să sară pe geam și se zguduiau pereții de lătrăturile lui... Îmi place la nebunie, e bestial, e trăsnet, combate la sânge... Cică feseneul și Iliescu au câștigat alegerile cu peste optzeci de procente și tot nu se simt îndeajuns de iubiți. Tot nu se simt în siguranță. Ei doresc o adeziune unanimă, la fel ca Ceaușescu... Bravo, Milică-tată! O minoritate de câteva mii de contestatari ai regimului, câți mai rămăseseră după alegeri în Piața Universității... Păi, le e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i povestise preotul la spovedanie, iar ei i se luaseră și văzul, și auzul din pricina plânsului. Aia e, că se lăsase cotropită de deznădejde. Slaba credință, slăbiciunea, Mirelo, fiindcă nu te rugaseși și nu fuseseși în stare să te bucuri îndeajuns. Copilul, deh, se bucurase cât se bucurase de ea, până ce bucuria-i ostenise... Poftise la cârnați în post. Se spurcase, da, tot așa cum se lăsase ispitită cu bani de doamna avocată... A tras de dolarii doamnei Petronela până spre sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
maestru. După o lună s-a întors în redacție cu torsul în vestă de ghips și cu bandaj peste frunte, ca un adevărat erou, maestre, să ne trăiești. Să vezi și să nu crezi, parcă tot nu l-au bușit îndeajuns, după cum îi dă mâna să le plângă de milă. Un erou de toată bafta, Milică-tată, un sfânt și-un patriot - virulența discursului săptămânal lua dintr-odată o turnură patetică, de-ai fi zis că se roagă pentru sufletele câinilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]