2,093 matches
-
afla astfel cum să deosebim o ciupercă bună de una nebună, dar și, cum frumos se exprima cineva, “să călcăm ușor pe pământ”. “Radiosfera”, 29 iulie 1996, ora 11,38 92. Vacanța noastră nu-i și a naturii Vara este Îndeobște sezonul concediilor. Sau, pentru a evita o nedorită coincidență, al vacanțelor, când omul lasă deoparte, cu bucurie ori regret, activitatea cotidiană, iar dacă are cu ce, Își ia traista ’n băț, pornind spre alte meleaguri. Oare natura nu e implicată
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de tentația Încolțirii, precum la ciumăfaie; sau fructele gramineelor, reduse doar la un Înveliș imperceptibil a ceea ce se numește grăunte, dar care asigură o foarte bună izolare, Încât În multe cazuri e nevoie de scarificare, distrugerea acestui Înveliș. Ceea ce numim Îndeobște fructe conțin substanțe și chiar o apă oarecum specială, ce inhibă germinarea; e nevoie ca fructul să putrezească sau să fie consumat. Că planta nu s’a gândit decât la protecția semințelor, o dovedesc fructele toxice, precum la zârnă ori
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
celor lipsiți de orice curiozitate, a [a]ce lora care altfel ar fi rămas de multă vreme de căruță În lumea asta - și fiindcă, dacă mai voiți, mințile de elită nu se fabrică cu diplome sau prin strădania dascălilor, oameni Îndeobște cu noscuți ca mărginiți, Înrăiți și puși pe rele. Napoleon, clasificat al 42-lea dintre cei 58 de promovați ai școlii militare de la Brienne, era notat de un profesor, la catalog: une bête. Ceea ce ar Însemna că, atunci când un pro
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
timp (1908-1910) modest funcționar de birou În laboratorul de analize medicale al doctorului G. Robin, acesta prieten - [erau] socialiști amândoi - cu tata și dascăl al vieții mele În multe privinți, dar mai ales În ce privește rezerva cu care trebuie să privim, Îndeobște, acele legături pământești zise sacre și inviolabile. Doctorul Gabriel Robin era un bărbat Înalt și spătos, un gros bonhomme cu bărbuță și privire insistentă aplicată la treburile cele mai mărunte, dar și la marile curente generoase ale timpului. Socialist Încă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
logic, dar cu un obiectiv zadarnic urmărit de directorul ei: ministeriatul școa lelor. M-am bucurat, trebuie s-o mărturisesc, din partea ce lora poate mai de condei decât mine și poate mai de-acătării decât mine, de toate beneficiile cuvenite Îndeobște omului simplu, me diocru și cumsecade. Nu am fost, adică, nici invidiat, nici bâr fit, nici măcar luat În zeflemea și nu mi-a ajuns la ureche un singur cuvânt măcar de rău, privind pe secretarul de redac ție ce am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alții noi, descoperiți și ajunși printre noi fruntași Între fruntași - o manieră simplă și jovială, animată și cordială, având cu toții mai degrabă aerul că nu ne luăm prea mult În serios treaba noastră, În bună parte totuși memorabilă, cum este Îndeobște la o revistă, la o tânără revistă, mai ales, desco perirea și impunerea talentelor noi și Îndrăznețe, sau, dacă vreți, dirijarea, câștigarea și păstrarea a două mii de cititori, care nu sunt chiar cei de pe urmă, și asta numai prin scrisul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sta mai degrabă ca o mască rigidă pe sufletul acestui om prea sensibil, senzual și pasional, cu pu ter nice instincte erotice abia trădându-se În unele poezii ale lui, În aluzii și jocuri de cuvinte de care se folosesc Îndeobște toți obsedații sexual. Qui dit puritain, dit méchant. De aci legenda „răutății“ aces tui om (care mi se plângea: „Spune tu, Beldie, sunt eu om rău?“), În realitate mândru scut de apărare Împotriva propriilor sale complexe de inferioritate care l-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mea de ber bant al unui secol care durează de cincizeci de ani, s-a gră bit să-mi restituie de la sine arginții Împrumutați, scriindu-mi de departe și cu disperare că banii primiți de la mine Îi ard de getuțele. Îndeobște, femeile se simt jenate - de la prostituată și până la amantă - când sunt nevoite să ți accepte liberali tățile; dar sunt foarte atente la cuantumul acestora, numărând dintr-o privire și fără să greșească. S-a zis că o femeie frumoasă Îndură
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
des dreptate. Cele două vorbe erau: „Căcarea lumii“. Bătrâni cu pantofii bine lustruiți În lumile bogate, bătrânețea, în cazul unui vârstnic activ, cultivat și cu o prezență îngrijită, e ultimul lucru pe care-l iei în seamă. Bătrâni frumoși ajung îndeobște doar cei care au fost chipeși de tineri. Sau atât de mintoși, încât nimic nu mai vine înaintea inteligenței. În lumile paupere, bătrânețea e mereu urâtă. Săracii par murdari și când sunt curați. La prima mea ieșire într-o țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
clipa revederii noastre... De fapt, dacă n-ar fi amestecată într-însa și multă neliniște, ar fi fost, poate, epoca cea mai împlinită din viața mea... Ca să nu uiți numărul casei, ți l-am asociat cu un alt număr, mai îndeobște cunoscut... Pesemne însă că, scăzând 1, tu îmi scrii la numărul 59 în loc să-mi scrii la 68, cum trebuie... Mai sunt încă două zile... Nu mi-ai scris. Până azi am tot așteptat. De acum însă, nu mai aștept... Vei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Nu mai există Infante în Aragón! Cele trei hagealâcuri După demiterea mea din funcția de profesor de istorie la școala Pedagogică Rusă, nu prea m-am mai văzut cu foștii mei elevi în afară de Infante, a cărui prietenie față de mine era îndeobște cunoscută... Dar și lui i se condiționase intrarea la Facultatea Maxim Gorki numai în cazul că ar fi rupt orice legătură cu mine. Așa că timp de patru ani, cât a fost student, nu ne-am mai văzut. În schimb, s-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
rău atunci când se preface că e bun. Îmi cheltuisem toate forțele pentru a lupta împotriva răului care credeam că este în mine și nu-mi mai rămânea forță pentru a face binele. Era oare o soluție? A nu face răul, îndeobște recunoscut ca atare, este oare un bine suficient? Sau, poate, binele pe care mi se părea că-l făceam altădată nu era bine decât în comparație cu răul pe care îl făceam în ace lași timp? Căci cum am putea cunoaște măsura
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de apărare. Ajută-mă, Doamne! Amin. În clasă era o liniște înghețată și tulbure, asemenea primei zile din "Facerea", când "pământul era netocmit și gol", neexistând încă pe suprafața lui nici un exemplar din această corcitură hibridă, monstruoasă și bestială, cunoscută îndeobște sub denumirea empirică de "Om". Doamna dirigintă, deportată, studentă în anul al cincilea la medicină, a sesizat situația îngrozitoare în care mă aflam. Tremura carnea pe mine de rușine; începusem să mă bâțâi, zgâlțâit din străfundurile ființei de spasme viscerale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cetățeni. Focile nu vor - afirmă agenția TASS - să se retragă din oraș. Cazul e fără precedent (în ce privește focile). Savanții Academiei azerbaidjene sunt consternați: focile din Caspica nu numai că n-au ajuns vreodată să invadeze piața din Baku, dar erau îndeobște cunoscute pentru caracterul lor pașnic. Cum de au ajuns să și muște? Se presupune că a avut loc o importantă schimbare patologică în „organismul focilor debarcate”. Eu nu-s focă debarcată. Eu am mândria că n-am debarcat niciodată, nicăieri
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Astăzi, pe lângă faptul că puterea de cumpărare a scăzut constant, sănătatea, șomajul, fondul pentru pensii sunt trecute și încasate separat. Dar chiar și la un loc dacă s-ar contabiliza, foamea de bani i-ar mistui imediat, cum se întâmplă îndeobște. Dar care este situația contribuabilului român în condițiile în care asistența medicala se plătește, fondul de șomaj și de pensii, de asemenea, fiind încă separate, iar învățământul, mai ales cel superior, este mai mult particular? Pentru ce plătește impozite și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
calități hrănitoare și gustative, și o serie de calități curative într-un număr destul de mare de maladii. Uleiul era folosit în alimentație de către oamenii satului în special în cele două posturi mari, al crăciunului și al paștelui. Deaceea pisălugile lucrau îndeobște foarte susținut în aceste perioade ale anului. De regulă la pisălug se lucra mai ales noaptea, oamenii se adunau aici, fie că aveau sau nu aveau de tescuit, se încingeau la povești și «puneau țara la cale» până către ziuă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
scîrțîind - întotdeauna, cînd vedem o astfel de scenă, trebuie să fim siguri că în dreapta șoferului sau undeva pe stradă există femeia față de care omul nostru vrea și el să-și dovedească bărbăția. În lumea șoferilor culturali, prezența feminină se numește îndeobște muză și este idealizată, deci absentă - și totuși, atît de prezentă, cum ar zice cei înclinați spre reverie poetică ; iar publicul este și el o ea, față de care ne umflăm în pene și ne cocoșim cum știm noi mai bine
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
trasă de la o budă cu flotorul stricat. Pe jos era ud - tocmai trecu seră femeile de serviciu pe-acolo -, iar mirosul de clor se amesteca în mod plăcut cu fumul de la buceagele noastre. Era o stare pe care o numim îndeobște „de grație“ ; nimeni nu mai rostea nici un cuvînt. Aurora, cu degetele ei de roză, deschisese de mult porțile Orientului, ceea ce făcea ca soarele să-și trimită razele-i binecuvîntate prin geamlîcul supraînălțat. Ascultam cu toții bătăile inimilor noastre năvalnice, de tineri
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ceea ce lămurește sensul denumirei de "Grajdul Sidoli" cu care ieșenii designau de obicei acest local, atât pentru a-i aminti origina, cât și pentru a-i caracteriza starea materială. Galeria, unde ne duceam noi se întindea, circular, deasupra lojilor. Fiind îndeobște slab iluminată, spectatorii pe care-i adăpostea se bucurau de o umbră favorabilă și familiară, grație căreia rămâneau, pentru cei de jos, aproape invizibili. Din cauza aceasta, persoane de bună condițiune, doamne și domnișoare din societate, veneau în grupuri la galerie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
chinuiți de o așa furie a schimbărilor, încât nimic nu ne rezistă. Printre cele dintâi acte de autoritate cu care orice consiliu comunal nou intrat în funcțiune își afirmă puterea, trebuie să figureze întotdeauna schimbarea numelor unui grup de străzi. Îndeobște numele noi sunt nume de oameni noi, bărbați politici, artiști, generali, eroi... Nume trecătoare și acestea, căci toate trec, firește. Dar cum orașele cresc, iar numărul străzilor sporește mereu, pornirea aceasta ar putea foarte bine fi satisfăcută, fără desființarea trecutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aceasta e un amestec de intoleranță, de vulgaritate, de lipsă de înțelegere și de omenie. E atitudinea prostului care persiflează pe omul timid, a bogatului care sfidează pe sărac, a parvenitului care privește de sus pe cel prigonit de soartă. Îndeobște, eu n-am prea recunoscut-o pe cea dintâi în glumețele atacuri ale detractorilor Iașului. Dar nu insist prea mult; poate că nu înțeleg bine unele lucruri; poate gustul meu e pervertit sau încă neformat. În orice caz, iată o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Nimeni, în afară de mine, care făceam eforturi supraumane pentru a disimula indispoziția de care mă simțeam cuprins și aerul de om vinovat pe care-mi dădeam bine seama că-l port în figură și în privire. De prisos să remarc că, îndeobște, sărăcia, izolarea, lipsa de igienă și alte triste condițiuni ambiante, ca acestea, nu se produc nicăieri fără o rea influență asupra spiritului. pustiindu-l de tot ce ar putea fi nobleță, frumusețe, generozitate. Decadența Iașului nu se afirmă deci numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
decît să ne aducă aminte că Învingătorul sfinxului a suferit pentru adevărul de a fi el Însuși, de a descoperi destinul În sine. Poate că Burckhardt a avut dreptate să afirme că elinii au fost mai nefericiți decît se crede Îndeobște și decît o contestă statuile. Tocmai de aceea ei sînt În măsură să ne vorbească despre fericire. Dar se poate vorbi despre fericire fără să Întindem mîna spre ea? Chiar și această mare friguroasă Îmi ascute nevoia de dragoste. Labirintul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Pot să uit ce-am discutat cu cineva Într-o asemenea amiază, dar lumina mă face să repet, amețit de soare, ceea ce au crezut grecii despre fericire. SÎnt momentele cînd aș putea fi fericit. Sau, poate, chiar am fost. CÎnd, Îndeobște, nu-mi spun: prea tîrziu; pentru că niciodată nu e prea tîrziu să iubești un gînd ce te poate face fericit; ca simpla privire asupra unui cer pictat de Fra Angelico sau a zăpezilor lui Bruegel, deși Între cei doi mari
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a dobândi iubire” (nr. 230-237). Într-adevăr, ea este fundamentală pentru înțelegerea maximei ignațiene „să-L găsesc și să-L iubesc în toate pe Dumnezeu, Domnul nostru”, și ne permite să recunoaștem astfel nebănuita valoare a vieții zilnice, pe care îndeobște o nesocotim ca fiind banală și lipsită de orice importanță. De fapt, cu cât cineva se apropie mai mult de Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai mult rugăciunea lui se simplifică și se transformă într-o „atenție iubitoare” îndreptată asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]