2,964 matches
-
sau a lui Stănică Rațiu. Mediile sunt diferite: negustori, afaceriști, industriași, curtezane, parveniți, ceea ce dă imaginea amplă a unei societăți care se închină zeului ban. Aproape în fiecare loc este prezent Stănică Rațiu, cu debitul său verbal exagerat și cu îndrăzneala-i calculată, deși ieșită din comun. Personajul martor este Felix Sima. Acesta este fiul doctorului militar Iosif Sima de la Iași. Rămas orfan (îi moare întîi mama, apoi tatăl) este sub tutela lui moș Costache, un fel de unchi prin alianță
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
restul junilor magi îi spuneau Nino, a continuat liniștit să citească. S-au dezmorțit atunci din dureri demonii cei mai haliți. Tălpile iadului cele mai crăcite nevenindu-le bine să se decidă dacă să-i ia sau nu în serios îndrăzneala. Nerepezindu-se încă. Unii, mai pățiți, plecîndu-și întîi către noi melcul urechii. Au reverificat grijulii ritmurile, recalculând totul. Nelăsând nici un amănunt la întîmplare... Și, deodată, când s-au dumirit că acele invocații, ce li se păruseră că le aud, erau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din fum fusese cât p-aici să învingă, însă pierduse. Omul devenise, din nou, spirit muritor. Din fotoliul său, cât grăuntele de nisip, Țaca îi șterse Universitarului cețos o privire. - Ai cacarisit-o, urîtanie. Ești și urât și schilod... Să văd îndrăzneală pe tine cu ce bani de jucărie o să-mi plătești!... Scămoșatule, l-ai câștigat pe pariu... Dar Ho diábolos nu murmură. Cu privirile lipite pe geamlâcul de clăbuc, deschise pe pipăite Cartea Sfântă. I-o trecu, pe locul mortului, din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atent la tot ce se întâmplă în jur, și întrezărind cum ultima speranță într-o seară inedită zboară pe lângă el, întrebă nervos: - Ce tot șușotiți acolo? Flora nepăsătoare îi răspunse: - Ne ducem la plimbare ! - Vin și eu ! hotărî Marinică cu îndrăzneală. - Tu? Ce să cauți cu noi? spuse Flora revoltată și continuă conversația cu celelalte fete, nebăgând în seamă de aici înainte intervențiile lui. Laur nu mai știa pe ce lume se află.Ea nu i-a mai dat drumul. Degetele
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pe vârfuri și își lipi gura de a lui; simte lacrimile care șiroiesc pe obrazul băiatului: - Asta este de la ea! Îl sărută din nou rapid, cuprinsă de jale: - Și asta este de la mine! Fugi spre casă, uimită de gestul și îndrăzneala ei, bazate pe impulsuri nestăvilite. Când îl vedea, era printre fetele de vârsta ei și îi făcea voioasă semn cu mâna de departe< îi răspundea la fel. Pe Flora nu o va mai întâlni niciodată. Duminică dimineața lenevește citind o
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pentru că 1-a mirosit negustorul când s-a întors. I-o fi șoptit cineva, a deschis el ochii, nu putea să știe bine. Lina nu-i purta dușmănie. Bărbatului nu i-a spus nimic, se gândea numai cu spaimă la îndrăzneala lui Cristu. Într-o zi cârciumarul a dat peste el cu ochii pe nevastă-sa. A stat să glumească cu Stere, dar acesta a pus palmele pe masă și i-a zis: - Lasă polul dumitale și pleacă, dacă nu vrei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aveau o inimă cum au oamenii cărora viața le merge din plin... N-au plecat de acolo decât după trei zile. Paraschiv se uita lacom la ibovnică, ar fi pus-o jos. Nici muierea nu se sfia. Îl privea cu îndrăzneală în ochi, ca și când i-ar fi spus: "Fă-mi ceva dacă poți!" Țigăncii îi plăcea gura ucenicului, tânără și roșie ca o garoafă, înțelesese că lui Paraschiv i se făcuse de cuțit. Și-a început să-și plimbe altfel șoldurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ăsta! Și-l arăta pe Paraschiv, care o dată se spășea. Femeie bătrînă! Am înmormîntat-o și i-am luat trentele, să nu le fure careva. - Dumnezeu s-o ierte! se închina românul. La bariera Bucureștiului, mai cu frica poliției, mai cu îndrăzneală, u lăsau o sută în palmă și tocmai la telali se opreau. Domnul Goldenberg își punea mâna în cap: - N-oți fi omorât pe cineva?! - Se poate, jupîne? se fasolea ăl bătrân. Nu mă știi că hxcrczelegant, fără pagube... Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui dai de pomană? 178 - De sufletu lui și-al mamii... - Muri și mă-ta? - Muri... •>' - Dumnezeu s-o ierte! Și nu ti-e urât singură pă lumea asta? - Nu mi-e, că mă tine o mătușă. Fata prinsese o îndrăzneală și împrăștia zăpada cu pantoful ei mic. - O să dau pe la tine, a mai zis Piele. Da unde stai? - Da de ce vrei să știi? - Așa, să mai trec câteodată să-ti tin de urât... - Nu mai spune? Gheorghe o dată a întors
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nevestele nu mai auziseră astfel de vorbe de ani de zile. Închideau ochii și ascultau muzica, oftau și nu mai știau de ele. 201 Paraschiv ținea în brațe pe una slabă și uscată pe care atârna rochia. O privea cu îndrăzneală drept în ochii osteniți și spunea: - Când te mai văd, cucoană, că tare mai ești șucară... - Glumești dumneata, râdea ea stingherită. - Ce vorbești?! Mie așa-mi plac femeile, mai obosite. Găina bătrână face zeama bună... - Fugi d-acilea, că râzi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cap la un cap... spuse starostele. De mult pusese el geana pe negustori. - Să-i scuturăm nițel, adăugă și ăl bătrân. - Numai să iasă și Nicu din pușcărie, să se întoarcă și Oacă de la Filaret... Erau puțini, și asta cerea îndrăzneală. A treia noapte, au picat poterele. Jandarmii au înconjurat groapa. Căutau pe dezertorii fugiți de la armată. Trei camioane s-au deșertat la rampă. Soldații și-au stins țigările și n-au mai vorbit. Un căpitan i-a împărțit în plutoane
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rangul inimii. În orice timiditate se află o nuanță religioasă. Teama că nu sîntem ai nimănui, că Dumnezeu este un nimeni, iar lumea opera lui... Neîncrederea metafizică ne creează o neprielnicie în fire și o jenă în societate. Lipsa de îndrăzneală între oameni - decantarea forței în dispreț - pleacă dintr-o vitalitate nesigură, agravată de bănuieli la ce e mai esențial în lume. Un instinct sigur și o credință hotărâtă îți dau dreptul să fii obraznic; te silesc chiar. - Timiditatea-i modul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o vitalitate nesigură, agravată de bănuieli la ce e mai esențial în lume. Un instinct sigur și o credință hotărâtă îți dau dreptul să fii obraznic; te silesc chiar. - Timiditatea-i modul de a-ți învălui un regret. Căci orice îndrăzneală nu e decât forma pe care o ia lipsa de regrete. De câte ori nu mai ai iluzii, este ca și cum ai fi servit de oglindă toaletei intime a vieții. - Mister mai înduioșător ca în dragostea de viață nu există; ea singură calcă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aceste urmări sânt cinismul însuși. Ce l-o fi îndemnat să scuture dulceața prejudecății și a cuviinței? Ce a pierdut, de nu l-a mai legat nimic de vraja aparenței și a erorii? Se poate ajunge numai prin inteligență la îndrăzneala și la provocarea adevărului? Niciodată, atâta vreme cât inima mai rezistă în înșelăciune și în serviciul sângelui. Dar inima lui Diogene pare a fi fost smulsă din interesul ființării și - lucru nemaiîntîlnit - a fi devenit leagănul inteligenței, locul de popas și de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
însă scump. A avea monopolul suferinței este a viețui suspendat deasupra unei prăpăstii. Și orice suferință adevărată este o prăpastie. Câtă lașitate în concepția celor care susțin că sinuciderea este o afirmație a vieții! Pentru a-și scuza lipsa de îndrăzneală, inventează diverse motive sau elemente care să le scuze neputința. În realitate, nu există voință sau hotărâre rațională de a te sinucide, ci numai determinante organice, intime, care predestinează la sinucidere. Sinucigașii simt o pornire patologică înspre moarte, pe care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o dovedesc condamnarea plăcerii și disprețul pentru oamenii care trăiesc numai pentru a trăi. Dacă m-aș retrage în cel mai groaznic deșert, dacă aș renunța la tot și n-aș mai cunoaște decât singurătatea absolută, niciodată n-aș avea îndrăzneala de a disprețui plăcerea și pe oamenii care o împărtășesc. Din moment ce eu prin renunțare și singurătate nu pot câștiga efectiv eternitatea, ci mor ca absolut toți ceilalți, de ce să disprețuiesc și de ce să numesc calea mea cea adevărată? Oare nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
omenească este ideea de eliberare prin omorârea dorinței. De ce să pui frâne vieții, de ce să o distrugi pentru un câștig atât de puțin fecund cum este acela al unei indiferențe totale, al unei eliberări care nu înseamnă nimic? Cu ce îndrăzneală mai poți vorbi de viață, după ce ai nimicit-o complet în tine? Am mai multă stimă pentru un om cu dorințele contrariate, nenorocit în dragoste și disperat, decât pentru un înțelept rece, de o impasibilitate orgolioasă și respingătoare. Nu pot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
insolit obosește repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepționalului. Daca ar fi cu putință să ne privim cu ochii celorlalți, am dispărea pe loc. Nu le îngăduim decât copiilor și nebunilor să fie sinceri cu noi; ceilalți, dacă au îndrăzneala să-i imite, se vor căi mai devreme sau mai târziu pentru asta. Nu te temi de viitor decât atunci când nu ești sigur că te poți omorî la momentul dorit. Nu contează decât un singur lucru: să înveți să pierzi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îl acordau funcției sau nașterii, îl proiectează în epoca noastră doar asupra celor care au știut să se impună. Ce principe legitim a fost urmat odinioară ca un dictator al zilelor noastre, ivit din nimic, poate doar din propria-i îndrăzneală?"206 Am putea conchide că într-o societate de masă prestigiul conducătorului este aproape unicul atu al puterii, singurul instrument de care dispune pentru a acționa asupra mulțimilor. Căci doar prin prestigiu conducătorul a reușit să le ridice, să le
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai poate răsări de aici. Și totuși, și unii, și ceilalți concură la realizarea unui ideal logic; și, după cum se vede, par a-și fi împărțit sarcinile, spiritul de turmă al unora slujind la conservarea și nivelarea credinței sociale, în timp ce îndrăzneala fără margini a celorlalți folosește la ridicarea și amplificarea acesteia din urmă"265. Iată o descriere care aruncă o lumină crudă asupra a ceea ce puteau gîndi și scrie oamenii, cu aproape un veac în urmă, despre mase și colectivități toate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se dezvoltă în spațiu, ci se succed în timp"382. Aluzia la Freud este transparentă. Și chiar dacă nu-inici un fel de aluzie, nu înseamnă că descrierea e mai puțin exactă și veridică. Vom vedea, în cele ce urmează, cu cîtă îndrăzneală a știut Freud să își înfrunte lumea. Capitolul IV Mulțimile și libidoul I Observațiile din capitolul precedent au un caracter preliminar. Ele semnifică de fapt că majoritatea schimbărilor, descrise într-o manieră "colorată" de observatorii direcți, se rezumă în realitate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
atotputernice și periculoae, față de care nu te poți purta decît ca ființă pasivă și masochistă, în fața căreia trebuie să renunți cu totul la propria-ți voință și pe care nu-l puteai privi în ochi fără a face dovada unei îndrăzneli vinovate"442. În fața acestei coaliții de forțe formată din sentimentele sale de îndrăgostit și identificarea cu hipnotizatorul și reprezentarea paternă trezită de acesta, eul abandonează lupta. Dar nu renunță cu totul la orice rezistență și rămîne spectatorul jocului în care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
misiunea fără a recruta indivizi desprinși pentru un timp de grupul lor obișnuit. Aceștia formează embrionul unei mulțimi. Ei se supun ascendentului unui șef care transformă întîlnirea lor întîmplătoare într-o organizare stabilă. Tarde și mai ales Freud au avut îndrăzneala de a recunoaște că Biserica și Armata sînt modelul oricărei mulțimi de această natură. Partidul este o traducere a celor două într-o societate ca a noastră în care nu mai domnește tradiția de familie, locală și aristocratică. Într-un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ale societății, ei au avantajul inițiativei și al anonimatului. Ceea ce pare surprinzător în lumea de astăzi, atât de bine dotată, totuși, cu mijloace de tot felul, este faptul că o mână relativ redusă de asemenea indivizi și grupări pot, prin îndrăzneala și absurditatea faptelor pe care le infăptuiesc, să pună în dificultate o națiune sau chiar mai multe. Actele de terorism sunt rezultatul unui fanatism orb sau, cum se exprima marele jurist român V.V. Pella, "pervertirea unui țel politic sau social
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
modernitatea, numai lenea sau indiferența ar putea cere degrabă un armistițiu. Redundant, poate, pentru cei care se simt „aleșii Tatălui”, itinerariul intelectual propus de Andrew Louth rămâne totuși un parcurs normativ. Setea de lumini duhovnicești este îmbogățită de o rafinată îndrăzneală apologetică, încununată de un frumos epilog. Volumul este, așadar, un diptic a cărui construcție tematică merită studiată cu atenție. Presupozițiile de lucru ale acestui „eseu” sunt limpezi: modernitatea a însemnat pentru teologie mai ales o îndelungată „captivitate babilonică”, exercitată asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]