3,818 matches
-
să fac pipi în același timp și m-am dus tremurând tot la WC și am vomitat, până când o zeamă verde a început să mi se prelingă printre buze și, fără să mă gândesc, am întins mâna și mi-am înfășurat sârma de tras apa în jurul gâtului și m-am lăsat în jos, ca să atârn așa, cu ochii bulbucați, ca o broască mare și verde, orăcăind. Am stat o vreme așa ca să-mi dau seama când va fi clipa când voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de încălzire a localului. Străbătusem aleile acum, era la orele prânzului; zăpada scârțâia sub picioare. „E iarnă din nou! Nu mai au nici lemne să încălzească locuințele. Aici am ajuns, spuse ivindu-se lângă mine, în timp ce mă credeam singur. Era înfășurat în pelerina lui albă, privea zăpada sticlindă de pe alee, strălucirea copacilor înghețați. La ce te gândeai?” continuă. „La ce să mă gândesc?”, spusei. El își întoarse fața către mine. „Puntea la care am ajuns, spuse. La ce te-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înțeles! —Ai înțeles? zise greu Marin, răsărind lângă mine. Ochii rotunzi mă privesc și ard. Îi simt răsuflarea zgomotoasă. De ce mi-ai înșelat copila?... Eu, cu pușca în dreapta, cu stânga în lungul trupului, îl privesc uimit. Și ceva rece mă înfășură, ca un șarpe ce mi se încolăcește în jurul trupului. Mi-i gâtul uscat, limba grea. Nu pot rosti nici un cuvânt. Și înțeleg, înțeleg ce se va petrece! Îmi închipui și ce s-a petrecut. Parcă prin urechea ațintită vine, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-a dus... Maică-sa o trăgea de mână: —Așa-ți trebuie... dacă ai fost o proastă... Ce mai aștepți de la el?... Deodată Haia se smunci, își vârî capu-ntre umeri și începu să tremure. Își smulse șalul cu care-și înfășurase capul și strigă cu disperare: —Mă-năduș! mă-năduș! Unde s-a dus? de ce s-a dus? Lasă-mă, dă-mi pace! ce ai cu mine? dă drumul! Zvârli mâna maică-sii; și deodată prinse a-și întinde hainele de pe dânsa. Năvăli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prinse a-și întinde hainele de pe dânsa. Năvăli în casă cu capu-nainte, izbindu-se cu fruntea de ușă, își scoase gemând răgușit o grimea albă, curată, o udă cu apă, trânti pe fundul de lemn cana de aramă, și-și înfășură fruntea și tâmplele cu pânza umedă. — Nu mai pot! nu mai pot!... Și năvăli afară, la aer curat. Prin ziua mohorâtă, prin vântul rece al toamnei, plângerile ei deodată începură să tremure, umplând mahalaua. Răcnea cu mânile în creștet, cumpănindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rămânea cu ochii țintă, măriți, ascultând o șoaptă tainică, din lăuntru-i. Murmurând cu creșteri și scăderi de voce, uneori Sanis se închina umblând pe lângă patul ei de zăcere. Întunecat, cu cornul din frunte plecat spre cartea deschisă, c-o mână înfășurată în curele, cu pânza vrâstată în spate, șoptea rugăciunile vechi, și izbucnea uneori într-o plângere scurtă, tremurată, bătându-se cu pumnul în piept. Uneori se oprea, întreba cu liniște: —Haie... de ce gemi? Din pricina ta nu pot să-mi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iarăși i se zbătură ca sub flăcări. Așa că noi o învălim bine și frumos, urmă nana Floarea cu glas dulce, și o potrivim bine în sanie. Bucuroase suntem că i-a trecut aceea care spui tu. Eu iau copilul; mă înfășur în sarică și-l țin în brațe. Vremea nu-i tare. Calu-i bun. Tu stai în picioare dinaintea noastră. Dacă pornim mâni dimineață, sara ajungem între creștini. Da, așa este, încuviință cu liniște Culi. Cu suferința ei, bine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nou, cu totul straniu, cum nu-l auzise niciodată Culi. „I s-a rupt piciorul de la genunchi“, gemu el în sine, fără cuvinte. Îi desfăcu șleaurile pripit, urni sania la o parte. Nana Floarea se desprinse numaidecât din locul ei, înfășură pruncul în sarică, potrivindu-l în golul pe care-l lăsase ea. Veni la cal, ca să vadă de aproape nenorocirea. Își apucă în palme tâmplele și începu să bocească. Ce faci? ce faci, Culi? răcni ea apoi, deodată, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe de alta că, a doua zi, vom avea norocul cel mare pe care undițarii pasionați îl așteaptă cu răbdare toată viața. Vorbind și povestind, trăgeam de pe mine, unul după altul, învelișurile netrebuincioase. În răstimpuri depuneam și pălăria, ca să-mi înfășur capul cu o pânză udă, deasupra căreia potriveam iarăși acel acoperemânt cu boruri largi. Soarele avea atâta putere și aerul era așa de neclintit încât, ca într-o etuvă, lepădam râuri după râuri de broboane. La ceasul al treilea al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mâna mea, cea cu unghiile lipsă, iar urletul meu de durere le-a reamintit bunele maniere. Capitolul 2tc " Capitolul 2" După ce m-a spălat, mama mi-a scos bandajele de pe față, cum făcea în fiecare zi, iar apoi m-a înfășurat într-o pătură. Am stat în mica grădină din spatele casei, care era cât o cutie de chibrituri, privind cum crește iarba și aerisindu-mi rănile. Analgezicele mă făceau să mă simt fără vlagă și calmă. Doctorul îmi interzisese expunerea directă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din lume. Oricând ne întorceam în Irlanda, era ceva de genul: —Ho, ho, ho, uite-i, cei doi hippioți nespălați, au venit cu cerșitul, ascundeți dulciurile. Dar nu m-a afectat niciodată cu adevărat - îl aveam pe Shane și stăteam înfășurați în lumea noastră ca într-un cocon și îmi închipuiam că așa va fi pentru totdeauna. Apoi Shane s-a despărțit de mine. Dincolo de tristețea, însingurarea, suferința și umilința ce însoțesc de obicei o inimă frântă, m-am simțit trădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o mulțime de prostii despre faptul că Aidan se dusese într-un „loc mai bun“, dar asta era o prostie. O porcărie așa de mare că, în acel moment, îmi venise să i-o strig în față, dar eram prea înfășurată în bandaje și îndopată cu sedative și împresurată de membrii familiei pentru a o putea face. Nu mai cunoscusem pe nimeni care să moară, înainte de Aidan. Singurii fuseseră bunicii și bunicele mele, dar în cazul lor te aștepți să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fruntea, umerii, brațele și mâinile cu sărutări calde și furișe. Înduioșat, dar oarecum încurcat de efuziunile astea care deranjau întrucâtva demna lui ținută, rămase în picioare, țeapăn în lunga-i jubba de mătase cu mâneci fluturânde, purtând eșarfa, taylassan, elegant înfășurată în jurul umerilor, și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor care-i mărturisea bucuria. Însă această aparentă răceală nu o descuraja deloc pe Salma. Ea știuse întotdeauna că un bărbat de calitate nu-și putea etala sentimentele fără a da o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
imediat următoare înțărcatului, spre sfârșitul primului an de viață? Lipsiți de laptele matern, mulți copii nu izbutesc să supraviețuiască prea mult, de aceea s-a împământenit obiceiul să li se agațe, în chip de protecție, amulete din jais și talismane, înfășurate în punguțe din piele și conținând uneori fraze misterioase, reputate pentru puterea lor de a-l ocroti de deochi și de boli pe cel care le purta; un anume talisman, numit „piatra lupului“, avea chiar darul de a îmblânzi animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea de ce să se teamă. La plecare, tata o liniști și el cât se pricepu mai bine. Ajungând în piața Tabla, în fața Alhambrei, Mohamed văzu, la lumina zorilor, mai bine de cinci sute de oameni ce fuseseră reținuți, cu toții călare, înfășurați în mantale grele de lână, înconjurați de vreo mie de soldați pedeștri sau călări, care nu arătau față de ei nici un fel de brutalitate, nici măcar în vorbe, mulțumindu-se să-i înconjoare pentru a-i împiedica să se îndepărteze. Apoi, imensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sau călări, care nu arătau față de ei nici un fel de brutalitate, nici măcar în vorbe, mulțumindu-se să-i înconjoare pentru a-i împiedica să se îndepărteze. Apoi, imensa trupă s-a pus tăcută în mișcare, având în frunte un călăreț înfășurat în văluri, cu soldații înșiruiți în ordine pe laturi. Trupa a trecut prin fața porții celor Șapte Caturi, a mers de-a lungul meterezelor, a ieșit din cetate prin poarta către Najd spre a ajunge la Genil, a cărui suprafață era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a cărui suprafață era înghețată. Caravana tăcută și tremurătoare se opri pentru prima oară într-o livadă de cireși, la malul râului. Se luminase deja de ziuă, dar încă se mai deslușea pe cer luna nouă ca o seceră. Bărbatul înfășurat în văluri își descoperi fața și chemă la el doisprezece înalți dregători aleși dintre cei reținuți. Nimeni n-a fost surprins să-l vadă pe al-Mulih. Acesta le ceru mai întâi să nu se neliniștească și își ceru scuze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
drumul. Mergea atât de încet, încât a fost iute ajuns din urmă de trupa sa, formată din mai bine de o sută de cai și catâri care transportau bărbați, femei, copii, precum și un mare număr de cufere și de obiecte înfășurate în postavuri. Se povestea a doua zi că dezgropase cadavrele strămoșilor săi și că le luase cu el pentru a nu le lăsa să cadă în mâinile dușmanului. S-a mai pretins și că nu-și putuse lua cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pași mai în urmă, urmată îndeaproape de Warda, când această țipă deodată: „Juan!“ și rămase nemișcată. În dreapta noastră, un tânăr soldat cu mustață se oprise la rându-i, cu un chicotit de bețiv, încercând anevoie să o identifice pe femeia înfășurată în văluri care tocmai îl strigase. Tata a simțit pe dată primejdia și a făcut un salt spre concubina sa, pe care a apucat-o zdravăn de cot spunând cu glas scăzut: — Să ne întoarcem acasă, Warda! În numele lui Issa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și ne-am lăsat cuprinși de somn, nu înainte de a fi mâncat niște perișoare din carne pe care ni le trimisese gazda noastră. Încă din zori am fost treziți de țipete și de înghesuială. Zeci de oameni care vociferau, femei înfășurate în văluri albe sau negre, copii scâncind sau năuciți luau cu toții cu asalt tartana noastră. A trebuit să ne ținem încleștați de bagaje ca să nu fim dați la o parte. Sau chiar azvârliți peste bord. Când vasul a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Warda și cu Mariam pe un al treilea, catârgiul mergând pe jos alături de noi, împreună cu fiul lui, o detestabilă secătură de vreo doisprezece ani, desculț, cu degete murdare și privire piezișă. Nici nu străbătuserăm bine trei mile când doi călăreți înfășurați în văluri albastre năvăliră în fața noastră, ținând în mâini pumnale cu tăiș curbat. Ca și cum n-ar fi așteptat decât un semnal, catârgiul și fiul lui o porniră tiptil, dar repejor, pe coastă la vale. Bandiții se apropiară. Văzând că aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i ia la rând pe toți prezicătorii din Fès pentru a le cere ajutorul. ANUL PREZICĂTORILOR 901 de la hegira (21 septembrie 1495 8 septembrie 1496) Femeile cinstite din Fès, când sunt nevoite să străbată piața de flori, grăbesc pasul, se înfășoară mai tare în văluri și aruncă-n dreapta și-n stânga priviri de animal hăituit; căci, dacă folosirea mirtului sau a narcisei nu are în sine nimic blamabil, nimeni nu ignoră ciudatul obicei pe care îl au locuitorii din Fès
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dus de data asta la o locuință somptuoasă, situată nu departe de palatul sultanului. Încăperea în care am fost primiți era mare și înaltă, cu un tavan zugrăvit în azuriu și aur. Înăuntru erau mai multe femei, toate grase și înfășurate în văluri, care n-au părut deloc încântate să mă vadă. Sporovăiră câteva clipe în legătură cu prezența mea acolo, apoi una dintre ele se ridică greoaie, mă luă de mână și mă instală într-un colț îndepărtat al încăperii, făgăduindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
beteșuguri. Mai erau și vracii ambulanți care vindeau leacuri miraculoase și care se fereau să treacă de două ori prin același oraș. Erau de asemenea dresori de maimuțe care se distrau speriind femeile însărcinate, sau îmblânzitori de șerpi care-și înfășurau dihăniile în jurul gâtului. Harun nu se temea să se apropie de ei. Eu însă eram pe cât de speriat, pe atât de scârbit. În zilele de sărbătoare, veneau povestașii. Mi-aduc aminte mai cu seamă de un orb al cărui toiag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sala rece, se așază în jurul fântânii ca să mănânce, să bea și să râdă, uneori chiar să și cânte. Majoritatea rămân în pielea goală până la sfârșitul mesei, cu excepția personajelor importante care se feresc să se lase astfel văzute, ținând un ștergar înfășurat în jurul șalelor, pe care nu și-l scot decât în sălile private care le sunt puse la dispoziție, săli ținute mereu în stare impecabilă. Acolo își primesc prietenii; acolo li se face masaj; tot acolo vine și bărbierul, care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]