10,960 matches
-
văzut din nou chipul diabolic în oglindă... STOP. Nu, desigur că omul nu este o specie superioară de maimuță. Este o altă specie, insuficient cunoscută. Cea mai perversă, perfidă și lipsită de scrupul ființă ce poate fi imaginată. Ia o înfățișare blândă, calină, inocentă, atât de bine studiată încât l-a făcut până și pe Dumnezeu să se răzgândească, pentru ca apoi să lovească laș, pe la spate, să muște mâna care l-a hrănit, să provoace pierderi incalculabile, dezastre, adevărate scenarii horror
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
și dincolo de mormânt”. Desigur, secretul nu a fost deconspirat, dar, după cum s-a putut vedea, răul fusese deja făcut. Zala a suferit în tăcere, câteodată bea vin pentru a se ameți și a suporta mai ușor, dar povara noii sale înfățișări era prea cumplită. Să nu se mai poată arăta lumii! Tocmai ea! După îndelungi reflecții, le-a comunicat părinților că nu mai poate continua astfel. Și le-a cerut, pe un ton imperativ: „Chemați-o pe Hada!”. Astfel a fost
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
lor. Lunile au trecut, prințesa nu ieșea, în continuare, decât noaptea și părea a avea sufletul încărcat de suferință, dar și de ură. Să știe că nu poate privi nici măcar în apa limpede a izvorului, pentru a nu-și vedea înfățișarea atât de respingătoare! Și toate acestea, din cauza rivalei pe care o trimisese în moarte! Iar de la prințul Ter, firește, putea să-și ia adio! Nici măcar nu știa ce mai făcuse acesta. Miracol însă! După aproape un an, elixirul, preparat cu
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
ajuta la bătrânețe și iată că unul câte unul se grăbeau să o părăsească. Privea absentă pe fereastră cum fugea pământul pe care parcă nu-l mai cunoștea, cu toate că-l știa palmă cu palmă și l-a văzut schimbându-și înfățișarea în toți acești ani de trecere spre societatea multilateral dezvoltată din epoca comunistă, cum se spunea atât la radio cât și la televizor în fiecare zi de zeci de ori. Referință Bibliografică: DESTINE PARALELE / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
trecerea timpului. O privea fără să o vadă. Trăia, în schimb, dureros de real, scenele înfățișate de Violeta printre lacrimi și frământări necontenite de mâini. A lăsat-o să se liniștească puțin. Timpul o presa și regreta că la prima înfățișare nu i-a relatat nimic din trecutul care părea a fi marcat-o mult mai mult decât se părea la prima vedere. A dorit să afle și alte amănunte, dar se temea să nu o inhibe pe femeia ce-și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
mi-a dat răspunsul, la aceste întrebări. Acest om, fusese de cîteva ori pe punctul de aș lua viața. Am avut o discuție interesantă cu el, pot să spun că între el și Marin există o mare asemănare. Nu în înfățișare ci în structura lor intelectual-sufleteasca, el îmi spunea: -Eu îl înțeleg foarte bine pe Marin, alții nu vor putea. -Practic ce simți atunci cum gîndești, cînd hotărăști sinuciderea în mintea ta? -În primul rînd să știi că e foarte dureros
MARIN (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365840_a_367169]
-
generalul Prăpădenie îi repezi. -Stânga-mpreee...jur, marș! Eroii noștri și cioroipanii care au adus prizonierul, executară comanda și ieșiră din sală împreună cu marele și viteazul lor comandant. Împărăteasa îl privi pe Ghiocel, examinându-l îndelung. Îi plăcu de el, iar înfățișarea lui îi stârni chiar niște pofte. Își zise: „ Hmm! Subțirel, frumușel, tinerel...” Dar cel mai mult îi plăcură veșmintele lui elegante, strălucirea albului și clopoțeii de argint cu clinchetul lor prelung. Bietul Ghiocel, înghețat bocnă, tremura de-i clănțăneau dinții
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
mai multe, au parte cei care vor ști cum să intre pe sub pielea purtătorilor de trese pe epoleți, dovedindu-se a fi mai cu moț decăt toți ceilalți. Tunși proaspăt și îmbrăcați în uniforme militare, fiecare rămâne surprins de noua înfățișare a celorlalți fiindu-le greu să se mai recunoască. Prea puțini sunt încântați de chipul din fotografia făcută pentru carnetul militar, noul act de identitate. Fiecare primește în dotare propria sa armă automată AKM-ul, „ Leana ” - iubita de care, în
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
găsi o țigare. Ca și Bert nu își dorește decât sosirea zilei în care să poată lua totul de la capăt, ca civil. Burlea, pe timpul pauzelor, nu poate fi decât în prejma comandantului grupei a treia care nu îl slăbește nicicum. Înfățișarea lui cât și noblețea sufletească îi readuce în mintea lui Bert pe Ciranon, eroul lui Bergerac. Este sensibil la orice indispoziție, la orice durere a comandantului său. Cât timp ceilalți șmotruiesc pe sectoare, în timpul programului de seară, Burlea își alintă
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
nu-și dorește altceva decât bunadispoziție a comandantului său. Toți ceilalți martori la „ faza zilei ” zâmbesc cu subînțeles. Ceea ce era în mintea comandantului grupei a treia, pe timpul legănării, devenise jenant de evident atunci când îi ceruse lui Burlea să-i descrie înfățișarea mamei sale. * Cele două părți componente ale cortinei de fier sunt date în lateral în fața companiei orânduită pe plutoane. Pentru cei noi, majoritatea în fapt, cei care de săptămâni de zile s-au bucurat doar de respirarea aerului din afară
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
bucată de vreme și stabilise că o conversație nu-și avea rostul. Gândise astfel, determinat de aerul aritocratic al acesteia, de vârsta ei înaintată cât și de doliul a cărui vizibilitate nu emana atât din îmbrăcăminte căt din întreaga-i înfățișare. S-a rezumat la a-i da binețe vârstnicei doamne după care s-a cufundat în lectura unei cărți. Încerca să profite din plin de cele scrise de autor ba mai mult, să descopere trăiri și simțiri la care nici
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
la linie”) începuse încă din 1832 în ambele principate, însă după 1848 se “stinsese” aproape de tot. În Oltenia, rolul boierimii în derularea acestei acțiuni a fost deosebit, iar după reforma din 1864 a devenit și mai pregnant. În bună parte înfățișarea satelor oltenești din perioada de sfârșit a sec. XIX și primele decenii ale celui următor, schimbată mult în bine față de cea dinainte de 43 poziția “activă” adoptată de boierimea olteană față de cea mai importantă reformă social-economică a domniei lui Cuza, această
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARE ASTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUIALEXANDRU IOAN CUZA(2) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365348_a_366677]
-
s-a schimonosit a ură completată fiind de un rânjet fioros, ochii, deveniți tulburi, au fixat beregata intrusului care, mânat de instict, s-a făcut nevăzut pe dată. Albert a zăbovit, preț de câteva clipe, străduindu-se să-și recapete înfățișarea umană. Tristețea care l-a cuprins, după scurtul răgaz, i-a dat de înțeles faptul că nu va mai speria pe nimeni. Devenise o ființă demnă de milă, dorindu-și să se facă nevăzut din fața oricui. Odată ajuns acasă, a
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
micul ecran, care au pe „vino-ncoa’ ”, fără să se chinuie în toate felurile și obositor. E veselă și frumoasă. Ambele ei caltăți au simplitate și adevăr. Are voioșie adevărată, o voioșie cu frumusețe în duh, are o foarte plăcută înfățișare și o foarte agreabilă atracție la telespectatori, e creatoare de bună dispoziție și aspirație. Nu prea mai sunt geamurile de altădată, cu zăbrele, dar românii și le-au mutat în spirit. Dungile gri ale stres-ului, bată-l focul, se
VERONICA MIHOC, VOIOŞIE ŞI FRUMUSEŢE ÎN DUH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365011_a_366340]
-
primăvara), al pârguirii (vara), al (în)cenuși(rii) existenței (toamna) sau al tardivității rememorării (iarna), poetul Ionel SIMA cântă, utilizând valențele unui suav stih de dragoste. Cântă viața, printr-un melos cu rezonanțele doinei, acceptându-i bunele sau relele ei înfățișări. Poetul, deși sub o aparentă stare de melancolie rimbaudian-baudelaireană sau sub masca unei disimulări bacovian-minulesciană, construiește veritabile reverii, în care apare iubita (umanul), natura (vegetalul), cerul mimând uneori nuanțe telurice (agonia extatică), binele și răul (contrarietatea), dragostea și ura (emoția
„CĂRĂRI PRINTRE STELE” (VERSURI) DE IONEL SIMA (BAIA MARE) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365051_a_366380]
-
se legau unele de altele într-o narațiune fără sfârșit. Tema visurilor este, de altfel, o temă preferată lui Ghon. Pe când Dante scria Divina comedie, despre care fiul spunea că tatăl său și-a propus să arate lumea păcătoșilor sub înfățișarea Infernului, viața penitenților sub cea a Purgatoriului și viața celor drepți sub înfățișarea Cerului, Algheri s-a apucat să scrie o epistolă lui Can Grande della Scala, înmuind pana de gâscă în cerneala făcută din coacăze, nu înainte de a o
REVERBERAŢII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365077_a_366406]
-
de altfel, o temă preferată lui Ghon. Pe când Dante scria Divina comedie, despre care fiul spunea că tatăl său și-a propus să arate lumea păcătoșilor sub înfățișarea Infernului, viața penitenților sub cea a Purgatoriului și viața celor drepți sub înfățișarea Cerului, Algheri s-a apucat să scrie o epistolă lui Can Grande della Scala, înmuind pana de gâscă în cerneala făcută din coacăze, nu înainte de a o ascuții cu un cuțit din oțel de Toledo. Așezat la masa, puțin soioasă
REVERBERAŢII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365077_a_366406]
-
a judeca, am fi mult mai fericiți, sau cu adevărat fericiți. Însă noi încercăm cu tot dinadinsul să găsim orice greșeală la aproapele nostru, ca să-l judecăm (și chiar să-l sancționăm sau pedepsim) cu asprime apoi. Ne uităm la înfățișare de parcă ar fi lucrul cel mai important din lume, găsind tot felul de argumente care să ne scuze răutatea ce ni se ascunde în inimi. Treaba noastră nu este să judecăm, treaba noastră este să iubim. Nu trebuie noi să
DESPRE DREPTATEA LUI DUMNEZEU ŞI JUDECATA OMULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365154_a_366483]
-
erau îndeajuns spusele Ericăi. Aceasta era prea îndrăgostită pentru a fi lucidă, pentru a da detalii. De la celelalte prietene, care o însoțiseră în Roman, aflase mult mai multe. O interesase în primul rând să afle cum arată acest Albert, dacă înfățișarea lui este mai presus ori mai prejos decât a celui pe care Erica părea să-l fi dat uitării cu totul. A ajuns la concluzia că nici nu existau termeni de comparație între cei doi, hotărând că Erica și Albert
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
rândul mâinilor să își intre în rol. Ceea ce simți acum, când frămânți și modelezi lutul, nu vei mai simți niciodată. Bulgării frământați îi strecori între lațuri, îi îndeși cât mai bine cu pumnii, scheletul descărnat își schimbă încetul cu încetul înfățișarea; puțin câte puțin o părticică din sufletul tău devine al lui, găsindu-și locul în vreun ungher, după ce vei fi terminat și tavanul, alcătuit din șipci bătute mărunt pe grinzi, pământ și pleavă. Odată puse ușile și ferestrele începe să
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
trebuia doar să muncească. Mamă-sa l-a rechemat însă la scurt timp. Aveau un musafir neașteptat. Sosise dirigintele clasei lui, profesorul de franceză, care se interesa de condițiile în care trăiesc elevii săi. Avea vocea gravă, susținută și de înfățișare. Un gând i-a fulgerat prin minte:” Dacă ar ști ceva de aventura lui cu Olga?” Aproape că se aștepta să-l audă:”Derbedeule, am aflat tot ce ai făcut! Ești eliminat din școală!” L-a îndemnat însă: - Întoarce-te
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
examenul de corijență. O dăduse în bară pur și simplu. Totuși, până să ajungă la etajul I, în sala de clasa a anului II B, și-a revenit complet. Urma să aibă ca dirigintă o profesoara de fizică, plăcută la înfățișare. S-a postat hotărât în fața dânsei, luând-o prin surprindere: - Sărut mâna doamnă. Sunt noul dumneavoastră elev. Am rămas repetent. De fapt nu sunt de repetenție. Voi fi cel mai bun elev al dumneavoastră în toate privințele. Cum de înșira
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
înălțat zidul de incinta, a fost zugrăvita biserică. Atunci, palatul domnesc, care făcea corp comun cu biserică, i-a determinat o așezare anume din cauza căreia s-a creat o legendă în jurul plasării altarului: orientat spre sud. Dar aceasta incinta, cu înfățișare de cetate întărită, mai rămâne în istorie prin importantă să stategică și prin prezența lui Tudor Vladimirescu aici la 1821. Prin lucrările de consolidare-restaurare se salvează turnul copotniță ,tencuielile de epocă, interioare și exterioare. “Voronețul Țării Românești”,cum e denumită
ELISABETA IOSIF CONSTRUCŢII VOIEVODALE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365260_a_366589]
-
Ce m-a surprins în această carte, dincolo de calitățile narative ale autoarei, a fost felul în care prozatoarea folosește magicul ca o fisură în ontologia construcției, prin care poate să pătrundă fantasticul”( Ionel Necula). „ Amestecul registrelor, crearea unor stări psihopatice, înfățișarea compozită a povestirilor, ne fac să plonjăm în adevărul că normalitatea e un concept relativ”( Florin Țene). Și mai adăugăm, în ceea ce privește acuratețea editurii Valman. Volumul apare cu descrierea CIP impecabilă, cu numărul 821. 135. 1-32, numărul care însoțește ISBN-ul
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
ce de mult invalida puterea-mi de-a mai plânge pentru el... Și-n timp ce hohoteam nestăvilită, deschisei! Doamne, era chiar Arthur?! Da! Chiar el intră! Sfios, privind spre mine, cu brațele deschise mă primi la el! Omul cu înfățișare atletică altădată se subțiase teribil, parcă descrescuse, nu altceva! Pășise în studiou cu precauția escaladării unui pod mobil făcut din plante, stânjenit, parcă, de costumul din doc gri deschis. Ziua era fierbinte și ducea în mână o pălărie ușoară din
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]