5,677 matches
-
să punem curse mereu. Cursa de șoareci, învățasem acasă, cum se face.Aveam o strachină de lut, o puneam pe un fund mare de lemn cu gura în jos, sub marginea ei, puneam o nucă cu un băț de chibrit înfipt într-o parte a nucii și la celălalt capăt al bățului punem momeală, o bucățică de șuncă sau de pâine. Partea cu momeala, era sub strachină. Șoarecele fiind atras de momeală,intra dedesupt pe lângă nucă, trăgea de momeală, nuca aluneca
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
1426, într-o zi de marți, la ora 9 dimineața, când Sfantul Efrem cel Nou și-a dat sufletul în mâinile Domnului, în urma chinurilor cumplite la care fusese supus (a fost spânzurat cu capul în jos, în pantece i-au înfipt un tăciune aprins și i-au sfâșiat carnea). În toată această perioadă de 8 luni de robie, turcii l-au chinuit zi de zi pe Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, pentru a-l determina să-și lepede credința ortodoxă
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
o parte din chinurile la care a fost supus de acei otomani necredincioși. Sfântul Efrem i-a spus cu glasul său blând: - Dacă ai ști cât am pătimit, chiar și la cap... Și i-a arătat cu mâna: - Mi-au înfipt cuie mari și mi-au pironit capul de un copac. Sfântul și-a făcut Semnul Sfintei Cruci și a continuat: - Cu multe, foarte multe cuie. Vreme de peste 500 de ani, nimeni nu a știut nimic despre acest Mare Mucenic, iar
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
care tocmai aceste simțăminte mă îndreptățesc să o consider, fără nici o șovăială, și ca propria mea țară. În ciuda a peste 30 de ani de absență și cu toate periplurile mele de decenii prin lumea largă; rădăcinile mele sunt și rămân înfipte în meleagurile de la nord și de la sud de Carpați, de la Dunăre, Marea Neagră și din Moldova. Personalitatea mea este și va rămâne marcată, până la sfârșitul vieții mele, de amprenta culturală a acestor plaiuri. Vreau să precizez, că mi-am dat seama
MODEST OMAGIU PENTRU OMUL, SCRIITORUL, ESEISTUL, JURNALISTUL ŞI EDITORUL HANS BERGEL LA 90 DE ANI ! de ION DUMITRU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369782_a_371111]
-
vocația sa europeană, să-și păstreze controlul asupra forțelor centrifugale, care îi cauzează tensiuni interioare, care dintr-o bogăție pot deveni o amenințare. Aceasta este o sarcină imensă, titanică - și se prea poate ca eu, dinafară, dar cu rădăcinile adânc înfipte în aceste regiuni, să fiu mai conștient de acest lucru decât mulți dintre români. Vocația europeană a României face să-i simt și mai aproape pe oamenii și peisajele ei.”/.../ (Hans Bergel, Întâlnirea mea cu spiritualitatea română. Discurs cu ocazia
MODEST OMAGIU PENTRU OMUL, SCRIITORUL, ESEISTUL, JURNALISTUL ŞI EDITORUL HANS BERGEL LA 90 DE ANI ! de ION DUMITRU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369782_a_371111]
-
de apărare, nici un țipăt, nici un scâncet. Atitudinea lui i-a dat curaj lupului, cu toate că se speriase inițial de pocnetul puștii. Prada trântită, nemișcată și foamea i-au dat ghes să se repeadă din nou. Însă, în momentul în care-și înfipsese colții în gulerul paltonului, a simțit în spate puternice lovituri de copite și mușcături. Deși speriați de împușcătură, armăsarii au alergat în galop nebun spre Tudorel. Lupul, lovit și trântit, a avut totuși intuiția să se ridice și să fugă
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
care ți-o dorești goală cum tot insinuai. Na! Ai ocazia să-i străpungi himenul. De ce nu te grăbești. - A cui himen, a lui Anica? Ce se va face ea întoarsă în sat pângărită? Ai exemplul Violetei Începu să plângă înfigându-se în umărul lui Ionel. Apoi, ferm, puțin liniștită, bătu cu piciorul în prag de răsună toată corabia spunând: - Nu mai vin acasă. Rămân cu tine la oraș și trebuie să joc un rol pe care mai trebuie să-l
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
moși. Nu apucă să facă nici cinci pași că o ploaie de săgeți se abătu asupra lui. Țuchi începu să bată din lăbuțe: - Țuchi place arici! - Stai numai că îți arăt eu ție arici, bombăni Fulgușor, trăgând cu furie săgețile înfipte în burtica lui. Noroc că am fost eu și nu vreunul dintre voi! Capcanele se declanșau la tot pasul, așa că nu putură înainta destul de repede. Fulgușor devenea din ce în ce mai slab, pe măsură ce înaintau prin galeria aleasă de Țuchi. Tocmai când credeau că
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
calea robilor înotând prin apa tulbure a îndoielii și a suspinelor în spate ducând o raniță plină cu temeri cu blesteme și păcate ancestrale duios călcând pe jar și pe spini fericit că numai o săgeată bine-ascuțită mi-a rămas înfiptă între coaste mândru că n-am scăpat niciodată în noroi crucea pe care urma să fiu răstignit amețit de simfonia minciunilor fulgurante de sub cupola himerei vrăjit de zigzagul clipei lunecoase prin fluviul de cuvinte mușcat de o singurătate turbată fermecat
TAINĂ ȘI TĂCERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369998_a_371327]
-
prin mângâieri, în timp ce gura mea pusese stăpânire peste gura ei micuță. Îi mușcam ușor colțurile buzelor, provocându-i plăcere. Unghiile sale, bine îngrijite, începeau să se facă simțite pe spatele meu, simțeam mângâierea mâinilor ei fine, atente să nu-și înfigă prea adânc unghiile în pielea mea. Ii ciufuleam părul prin mișcări necontrolate, în timp ce îmi strecuram piciorul printre picioarele ei fine și frumos conturate. Nu erau o redută ușor de cucerit, dar parcă te invitau să o cucerești cât mai repede
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
grăbesc prea tare simțurile, stârnite de febrilitatea căutărilor ei printre pulpele mele. O mână fină și pricepută a călăuzit pe drumul plăcerilor magnifice principalul pion al simțurilor ajunse la paroxism. Corpul mi se încorda. Dacă ai fi încercat atunci să înfigi un ac în el, cu siguranță nu ar fi pătruns, așa era de înțepenit de fiorii transmiși de mișcarea lină și plăcută la început, apoi tumultoasă și năvalnică. Oftatul și geamătul erau în plină desfășurare, vestind plăcerea împreunării. Din nou
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
toată această transfigurare a simțurilor, se opintea, într-un ritm drăcesc, cu suspine și vaiete de plăcere. La un moment dat s-a blocat, corpul i s-a înțepenit deasupra mea. M-a strâns cu putere de abdomen și-a înfipt unghiile în pielea mea, dezlănțuind zvâcniri sacadate. Am văzut cum se transfigura de plăcere. Era erupția vulcanică a orgasmului. Mă păcălise de data aceasta! Știam că nu-i mai plăcea prelungirea actului după ce ea își finalizase toată pasiunea, așa că n-
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
ce l-a primit până acum. Te vreau și te doresc mereu, dar acum nu mai pot aștepta, așa că doresc să vii și tu în întâmpinarea mea pentru a stinge și ultimul tăciune ce mai mă arde. Mâinile fetei se înfipseră în umerii tânărului, corpul său se lipi de al iubitului, rămânând într-o nemișcare statuară. Doar zvâcnirile celor două corpuri, ce eliberau din chingi orice energie reținută în timpul cât nu s-au văzut, mai pulsau în mijlocul patului cu cearceafurile mototolite
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
Interrogo l'orecchio ove L'orecchino con numero di matricola tintinna senza muoversi. FERESTRELE MELE Cu coțka de zahar ascunsă în pumn Și furioasă că mașinăria perfectă de luptă Merg cu mâini tremurânde, Cu ochii arzând Peste așchii de sticlă înfipte-n plămân. Diseară e bal la palatul de iarnă Se va bate stepp în scândura cariata, Aproape și mai aproape voi fi De bocancii fără talpă și fără stăpân. În atelierul de marochinărie din Est Uncenicii în serie răzuie șozii
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
ne îndreaptă privirile, în drumul spre înălțime, spre toate frumusețile lui. Și are muntele acesta al preoției frumuseți chiar la poalele lui! Ne arată frumusețile, dar ne atrage luarea aminte și asupra primejdiilor. Poteca urcă, dar e alunecoasă! Trebuie să înfigem bine piciorul în pământ; să ne uităm și în dreapta și în stânga. În dreapta, să nu cădem în prăpastie; în stânga, să nu ne vină cumva de sus o piatră sau o stâncă desprinsă din munte. Să nu fim nici totdeauna cu ochii
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
am mers ceva mai atent, fără să mă grăbesc, cum glasurile veneau de undeva din dreapta mea, era sigur că ne vom întâlni. Într-adevăr, pe potecă venea un bărbat, înalt, cu părul roșu, mare, vâlvoi, cu ochii tulburi, cu mâna înfiptă în părul unei tinere femeii, o târa după el, bărbatul o amenința, că odată ajunși la cabană, o va lăsa acolo, iar el va pleca, fără să spună vreo destinație. I-am lăsat să meargă înaintea mea, eu încetinind pasul
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
distorsionați de agitație în cea din urmă zi a singurătății, cum și florile acestea albe spînzurate pe garduri nu contestă pămîntul care le hrănește oricît de bine mi-aș justifica nevoia de dragoste îmi aud bătăile inimii ca o corabie înfiptă în nisip cînd se retrage marea, apoi urmele tale o înserare curgînd spre imensitate plină de parfumuri sălbatice și corbii care-și caută cuiburile zburînd repeziți cîte doi, cîte patru și iar cîte doi, inversul este imposibil întocmai cum arborii
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
de noi înșine,ascunși și distorsionați de agitațieîn cea din urmă zi a singurătății,cum și florile acestea albe spînzurate pe gardurinu contestă pămîntul care le hrăneșteoricît de bine mi-aș justifica nevoia de dragosteîmi aud bătăile inimiica o corabie înfiptă în nisip cînd se retrage marea,apoi urmele taleo înserare curgînd spre imensitateplină de parfumuri sălbaticeși corbii care-și caută cuiburile zburînd repezițicîte doi, cîte patruși iar cîte doi,inversul este imposibilîntocmai cum arborii nu pot trăi fără rădăcinila întoarcerea
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
au intrat în Golful Balenelor din Marea Ross și s-a pregătit pentru iarna arctică. Vânau foci și balene pentru hrana lor și a câinilor. Iar doi câini răniți i-au sacrificat drept hrană pentru câinii sănătoși. După ce-au înfipt steagul norvegian la Polul Sud, s-au retras imediat la campusul lor de iarnă, format din corturi, înconjurate cu ziduri de gheață pentru adăpost. * Amundsen a ajuns înaintea căpitanului Robert Falcon Scott (1868, Devenport - 1912, Antarctica), care a avut două
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (3) – USHUAIA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369313_a_370642]
-
va căuta și-n gaură de șarpe ca să-și răzbune fiica și ginerele. Să-l luăm dar’ prin surprindere. Trebuie să ajungem ziua la castel ca să răscolim toate cotloanele până dăm de coșciugul în care se odihnește de obicei. Îi înfigem țepușa în inimă și-i dăm foc! Din scrum nu mai reînvie! A doua zi, pe la orele prânzului, se treziră cu mințile încețoșate de licoarea vinului și se aruncară în apele învolburate ale râului. Înviorați și cu trupul curat, mâncară
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
ai să te faci tu?’’ Și parcă Dumnezeu i-a ascultat ruga. Într-o dimineață ploioasă ca vai de mama ei, tată-său, Gheorghe nu se mai sculă din trențele pe care durmea într-un pat făcut din patru pari înfipți în pământ, lângă peretele de la răsărit al cămăruței, pe care bătuseră în cuie câteva uluci și pârmaci. Așa s-a trezit Nicolae, taică- său până mai ieri îl alinta ‘’Colaie’’, singur cuc. Pe maică-sa nu și-o amintea decât
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
TĂIȘUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR Autor: Ion Pachia Tatomirescu Publicat în: Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului ION PACHIA-TATOMIRESCU : LIRISMUL DE PE TĂIȘUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR Motto: «...dar fulgerul în mine totuși vine - / pumnal înfipt în inimă...» (Ana Podaru, Se plimbă-n mine un pumnal albastru, p. 91). Cu o impresionant-zguduitoare prefață, Câteva cuvinte de pe patul de spital despre o carte consolatoare a poetei Ana Podaru (pp. 5 - 17), datorată lirosofului, poet-dramaturgului, eseistului Dumitru Velea
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
ISBN 978-973-602-910-3, 2013), având în „deschidere“ și de „închidere“ alte două „șocant-interesante“ arte poetice, Vampir în vrie, sug sângele poveștii (p. 5), unde protagonistul poematic se vede / vrea drept spăimos ins mort, blestemat a-și părăsi mormântul în fiecare noapte, înfigându-se ca un burghiu („în vrie“, înspiralându-se / răsucindu-se „ca un avion pe axa-i longitudinală“, dar nu în niscaiva „turnuri gemene“, ci așa, de-acrobație plagiată din aripile policromilor fluturi), desigur, în vena jugulară a celor vii din neam
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
gazdelor mele, sunt doi cireși japonezi în plină floare. Această informație desigur că mi-a zgândărit curiozitatea și cu tableta în mână, am ieșit din casă și m-am oprit direct în intersecția semaforizată. Într-adevăr, copacii erau maiestuoși, puternic înfipți în pământul din intersecție, ca niște adevărați străjeri, având coroanele bogate, cu tulpinile groase, fiind de ceva ani statornici în acel loc, păzind intersecția. Se aflau în plină floare. Crengile le atârnau de greutatea ciorchinelor de flori albe și cu
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370754_a_372083]
-
era un obiect metalic de forma unui paralelogram cu laturile nu prea mari, circa douăzeci și cinci de centimetri, înalt de vreun metru și cu o nișă ca la urnele de votare la partea superioară. Aceasta reprezenta o “casă de bani”, bine înfiptă în beton. Alături exista o pancartă pe care scria ce varietate de flori erau cultivate în teren și prețul unui fir, funcție de soi. Fiecare persoană interesată, mergea la brazdele cu lalele, narcise sau alte soiuri și culegea ce-i plăcea
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370754_a_372083]