2,013 matches
-
idee !”, murmurarăm toți, în speranța că, poate, așa va fi. „... Deci, ne-am înțeles... peste o lună, pe 25 octombrie... în poarta Seminarului...!” La gândul că atunci, voi fi din nou după șaizeci de ani, în fața porții școlii noastre... mă înfiorai. Ne-am strâns mâinile cu caldă prietenie... și, într-o tăcere adâncă, o tăcere care spunea mult mai mult decât toate vorbele, ne-am despărțit. I-am privit cu o dragoste aproape mistică... cum se îndepărtau pășind încet și rar
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
melodii sfâșietoare... ce-ți înmoaie voința și-ți înduioșează sufletul. Tot satul geme de cântecul lor.Nu există ceva mai înălțător ca imnul acela tânguitor... ori, doina aceea dulce moldovenească... Parcă și foșnetul frunzelor s-a oprit... Simți cum te înfioară în tot trupul... E ca și cum Dumnezeu, ar fi coborât pe pământ. Țăranii, până la marginea satului, își încordează auzul să asculte... să asculte ce n-au mai auzit. Ei cântă... cântul îi viața lor, cu privirea ațintită în foc. Sub cerul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
soare și se amestecau cu petalele albe scuturate de zarzări și cireși... de nu-i mai puteai deosebi. Te uitai cu luare aminte la revărsarea de bucurie..de trezire la viață a cerului, a păsărilor.. a plantelor... și-ți ziceai înfiorat de plăcere... „Iată miracolul vieții..!” Dar, ca orice început al oricărui lucru, .. și pribegia noastră se apropia de sfârșit. Și, a sosit și ziua despărțirii de satul care nea primit la sânul său, și ne-a ocrotit timp de un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
murmură cineva în întunericul din compartiment. Un fior ne săgetă inima la toți. După un an de pribegie, în marele refugiu, ne întorceam acasă... acasă la noi. La ieșirea din tunel, trenul se repezi la vale cu o iuțeală năucitoare, înfiorând codrii cu șuierul mașinii și huruitul asurzitor al roților pe șine. Nălucind pe la ferești, copacii alergau îndărăt, vâjâind și plesnind cu frunzele în geamuri, parcă vrând să se năpustească înăuntru. Pe partea dreaptă, un perete de un verde crud, primăvăratec
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
neumblate, cu o ușurință uimitoare.. De jur împrejur... culmi cu creste înălțate drept, rupturi de stâncă, șuvoaie repezi cu vuiet asurzitor, păduri fără sfârșit, prăpastii, poteci întortocheate... bătăi grele de aripi, ori țipătul păsării de noapte fâlfâind pe deasupra, care te înfioară... totul, absolut totul îl cufunda într-o stare de fericire deplină, de încântare până la extaz. Copil al munților, frate cu brazii și gorunii.. vorbea limba urșilor și a cerbilor, și se înțelegea, doar din ochi cu vulturii.. Chiar și frunzele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înspre pădurea din vale, ca jivinele la pândă.. Nici o suflare... Pădurea părea pustie, doar... tăcerea codrilor cu clătinarea frunzelor, răsuflarea apelor, chemări în răstimpuri de sălbăticiuni, ori păsări de noapte... Stăteau muți ca să asculte foșnetul nopții din pădure...și-i înfiora... „ - Unde s-o fi dus căpitanul...Ce s-o fi întâmplat cu el ?!”, murmură Cârțu îngrijorat. Apoi, continuă tot el. Nu trebuia să-l lăsăm singur... nu trebuia !”. Urmară câteva clipe de tăcere... o tăcere în care își puteau număra
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
El e altfel decât noi..!”. Îl iubea mult pe Gheorghiță a lu’ Baltă, încă din copilărie, și acum l-a urmat fără nici o șovăială. Au colindat zi și noapte toți munții... uneori stăteau muți și ascultau foșnetul nopții din pădure.. înfiorându-i... Fără nici o adiere de vânt, în răstimpuri, un suflu iscat de nu se știe unde, ce se strecura prin pădure, dădea glas frunzelor, florilor și ierbii... „ - El spunea că-i... ”Răsuflarea pământului”..!”, murmură Cârțu mai mult pentru sine. După
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o admiră necondiționat pentru forța deciziilor ei, emancipate de orice complexe. Orice eroină a mea din Heroides este justificată acum de Aia, ca și cum ar fi fost ea cea care mi-ar fi dictat acele scrisori patetice; le citesc și acum înfiorat de o spaimă agonică. E singurul lucru autentic pe care l-am putut scrie, în tinerețe, la Roma. Un Homer „get” Et carmen vena pauperiore fluit/si quis in hac ipsum terra posuisset Homerum,/esset, crede mihi, factus et ille
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nopții, momentul tainic când toată natura se pregătește pentru odihna nopții; ora În care sufletul se pătrunde de o dulce melancolie și se Înalță pe plaiurile cerești de merge să se Închine lui Dumnezeu. Sentimentul de mister care tulbură și Înfioară se poate Împrăștia În suflet ca o undă pașnică, În stările de liniștire și de profundă reculegere, sau se transformă Într-o stare de suflet fluidă, ca o rezonanță, care se prelungește dar care sfârșește prin a se stinge, sufletul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
dând privirii o deosebită expresie de gingășie. Puiul și-a Întins capul cu botul mic, catifelat și umed pe spatele mamei lui și, cu ochii Închiși, se lasă dezmierdat. Mai târziu, căprioara se duse la rau unde nările-i subțiri Înfiorară apa cu cercuri luminoase de aramă. Apoi, se Întoarse și Își Învăță puiul cum să se apere de dușmani. Însă acesta, nevolnic Încă, nu reușea să Înțeleagă bine. De-abia se ținea pe picioarele-i Înalte și subțiri. Deodată, căprioara
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
apropiat de călău pentru a fi controlată. Jandarmul la care am ajuns eu m-a pipăit - purtam un batic de lână bine legat peste cozi. Jandarmul a Întors capul strigând: „Domnule locotenent, are cozi, ce să fac?”. Și acum mă Înfior când Îmi amintesc aceste cuvinte. O forță divină, un Înger păzitor mi-a dat curaj În acea clipă (acel Înger păzitor care m-a ocrotit și mi-a Îndrumat pașii de nenumărate ori În situații care păreau de nerezolvat) și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și de aripi așează pietrele cioplite pe zidul templului din neuroni, iluminarea înfloririi care pe stradă trece e un mesaj vibrații emise prin axoni. E-n centrul nemuririi răscrucile de drame și extaz, dor de furtună și dendrite; să te -nfiori te-nvață din tainele zidirii înmuguriri izvor de viață, inflorescențele de azi. În suflet adunăm tot ce-au gândit și au simțit atâtea generații. Am dorit cunoașterea a tot ce ne-nconjoară, doar răul să-l ferim, tendința sa nefastă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de Jupiter. I-am înțeles mesajul, mai ales când conjuncția sa cu Uranus mi s-a revelat în opoziția Lunii. Dar pe mine mă urmărea Saturn. Acolo mă duceau valurile concentrice ce se strângeau parcă-n loc să se disperseze înfiorându-mi brațul și primind astfel forța astrelor în mine, prin braț în piept, și apoi câtă nebunie! Întunericul cosmic nu mai era întuneric. Astrele îmi șopteau destinele înscrise în scoarța suprafețelor lor cutremurate de Timp. La orice întrebare (și parcă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
grăbesc spre lumea umbrelor. Rămân cu regretul de-a nu fi fost mai harnic, să-i solicit din vreme! Cutreier aproape zilnic orășelul, în căutarea mărturiilor și-i descopăr noi frumuseți, în haina ce-o schimbă odată cu anotimpurile. Foșnește singuratic, înfiorat de vânt, bradul din fața casei în care a trăit Tutoveanu la Tinca Stratilescu, pe Strada Română 320. Pe Ulița 319 Referire la ediția „Aton Holban”, scoasă de Elena Beram, București, Ed. Minerva, 1970. 320 Azi Str. 1 Mai. 265 Rădășenilor
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
medici, când se mai numără câțiva bătrâni, nici un apusean nu mai spune nimic de salvarea satelor românești. E destul că în sat sunt crâșme și baruri, discoteci, droguri și cânepă, multă băutură și mai ales infracțiuni, multe infracțiuni, care te înfioară, încât satele au devenit un spațiu al infracționalității, și nimeni nu le salvează. Interesul poartă fesul! Așezarea pe chituci a fostelor țări comuniste nu putea să nu aibă și unele urmări negative pentru ei, cei de acolo. Sigur că nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
1973, adică de-a lungul celor 700 (șapte sute) de ani, cât anunță dintru început proorocul. Noi, cei scoși din închisori în 1964, suntem obiectul acestei minuni, cutremurându-ne de grija Maicii Domnului și a Sfântului Ioan pentru neamul nostru și înfiorându-ne de cele ce se vor întâm pla „omului roșu”. Rămâne în afara celor 700 de ani să se împlinească înfrângerea comunismului și acțiunea de reîncreștinare a neamurilor. O proorocie mai recentă a fost făcută de Victor Puiu Gârcineanu: „Pe drumul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
păgânilor și biruind armatele imperiilor lumești. Eram conștient de acest lucru. Când m-au trimis la închisoarea Târgșor, mi-a descoperit Dumnezeu, Căruia mă rugam să-mi descopere intenția stăpânitorilor lumești, de ce și ce va trebui sa fac. M-am înfiorat la gândul că va trebui să mă lupt cu dușmanul Credinței, materializat în autoritatea de stat, cu toate instituțiile subordonate răului. Am înțeles de la început că nu trebuie să mă salvez numai pe mine, ci voi avea răspundere față de o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ține înlănțuit pentru diavol. Garda milițienilor ne-a condus spre pavilionul cel mare al închisorii. Dacă n-ar avea zidurile exterioare cu turelele de pază spânzurate sus, clădirea impozantă ar părea un edificiu cultural, modern, de care nu s-ar înfiora nimeni. Coridoarele lungi și bine îngrijite, cu mozaicuri bine lucrate și întreținute ca o oglindă, îți alungau orice resentiment. Dar, ca o palmă dată peste ochi, nu pentru a te orbi, ci pentru a ți-i deschide mai bine, plasele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Hartley ar fi fost casa, iar eu aș fi fost îngrămădit într-o cavernă în care ea mă învăluia, iar eu nu reușeam s-o ating. Într-adevăr, imposibilitatea de a o atinge făcea ca tot trupul meu să fie înfiorat parcă de un fel de electricitate negativă. În același timp, eram înnebunitor de conștient de prezența soțului invizibil. Înainte de sosire și de apăsarea butonului de sonerie, îmi imaginasem și-mi reimaginasem cu intensitate întâlnirea cu domnul Fitch, și aceasta îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
către Nibletts. Câteva minute mai târziu am putut vedea lumina câmpului deschis și, puțin mai încolo, am reușit să zăresc, printre trunchiurile copacilor, bungalovul destul de îndepărtat, pe care-l țineam sub observație cu ajutorul binoclului. Am avut de așteptat destul de mult, înfiorat de răcoarea serii mai curând decât de frig, deși strălucirea soarelui adăsta încă pe cer. Brațele și ochii începuseră să mă doară. În cele din urmă, domnul a ieșit în grădină. Temperatura corpului mi s-a urcat brusc și inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și în biserică, și am stat acolo un timp, respirând agitat; după aceea mi-am dat seama că s-ar putea să întârzii, am ieșit în goană și am luat-o la fugă pe deal. Era o zi caldă, dar înfiorată de briza mării. M-am apropiat de casă și m-am oprit, ca să-mi trag răsuflarea, rezemându-mi mâna de gardul de lemn vopsit în albastru, cu încuietoarea complicată. Vâlvătăi de trandafiri țipători, de toate culorile posibile, scânteiau în soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
timp însă, anchetarea Rosinei s-ar putea să se dovedească de folos. Era o zi caldă, noroasă, și un vânticel obraznic îți scuipa în față fărâme de spumă dislocată din crestele albe ale valurilor ce agitau Golful Raven. Marea era înfiorată de neastâmpăr, colorată în albastru închis, albastrul acela sumbru, rece, nordic care, chiar și în miezul unei zile de vară, îți poate transmite o glacială amenințare. Și cerul avea o înfățișare nordică, un albastru palid, răcoros, care se ivea ici-colo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
p\m^nt, [i m-am aplecat s-o ridic. Era piatra roz, stropit\, [i cu întret\ierile de linii albe, pe care i-o d\ruisem lui Hartley [i apoi i-o adusesem, în punga de plastic, în acea înfior\toare zi a întoarcerii ei. Am strecurat-o în buzunar. Am înconjurat casa, intrând în grădina din spate, și am stat un timp pe terasa de beton de sub fereastra panoramică, privind înăuntru. Și aici fuseser\ lăsate perdelele, însă împreunate; reușeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dați-i drumu’ înainte! Trageți ostași. Striga la ’ceia cu mitraliera. Da’ ’ceia zdrăngăneau armele, banda ’ceea de mitralieră, că puseseră becuri să-i vedem... Și am trecut pe dedesubt, am ieșit dincolo, și mitralierele erau sus... Acelea parcă mă-nfiora’ puțin... Și când am ieșit dincolo, ne-a dus la bucătărie. Acolo ce să vezi? În sala de mese, bucătarii îmbrăcați în halate albe - până atunci n-aveau halate - corfe cu apă pe masă, două feluri de mâncare aduse din
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pe mine însumi." (Eminescu) Dacă se află la diateza pasivă, verbul atribuie numelui (pronumelui)-obiect calitatea sintactică de subiect gramatical: „Departe de câmpie se văd arcuri zdrobite, fâșii de steaguri, apoi un cusciug mare-mare se ridică și o pară grozavă înfiorează cerul...” (Al. Russo) • când determină verbe de aspect, prin conținutul lor lexical (a începe, a continua etc.), complementul direct descrie obiectul, acțiunea sau însușirea, situate, prin regent, în interiorul categoriei aspectului: „Continuând să merg în direcția aceea, am reușit în cele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]