2,826 matches
-
amenințîndu-l cu mîna În chip de pistol. Răsunară primele acorduri de orgă, cei din cor, În haine roșii de ministranți, Își Înălțară privirile și, aducîndu-și aminte, poate, de prima lor Împărtășanie, adoptară o ținută gravă, pregătindu-se să cînte; Susan Îngenunche și Juan Lucas rămase În picioare, lîngă ea, la fel cu ceilalți bărbați. După ce s-a terminat ceremonia, părinții putură să se apropie de copii și să-i sărute, la ieșirea din biserică. Primiseră prima Împărtășanie din viața lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înceapă cu prima bancă, să treacă apoi pe rînd prin dreptul celorlalte, pînă la cea din fund și să se Întoarcă pe partea cealaltă a aceluiași rînd de bănci, pînă ce ajungea din nou la prima bancă; apoi trebuia să Îngenuncheze În fața altarului și să Îndeplineasă același ritual luînd la rînd băncile din stînga, dîndu-le ocol fiindcă erau foarte lungi și oricît ai fi Întins mîna nu ajungeai decît pînă la jumătate. „Da, domnule doctor“, Îi răspunse Juan Lucas părințelului cîntăreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
palate, cu trei fete linneene ca amante și o sută de bărbați și femei din Linn drept sclavi. Era un om fericit, cu prea puțină vanitate și mândrie încât să-i poată îngrădi mișcările. Localiză deschiderea uneia din fântâni și îngenunche în noroi ca orice muncitor. Totuși, nu era singurul care să facă acest lucru. Czinczar îngenunche lângă el, dându-și seama cum acțiunile lui șocau pe linneenii de neam mare, care făceau parte din suita lui personală de sclavi. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
drept sclavi. Era un om fericit, cu prea puțină vanitate și mândrie încât să-i poată îngrădi mișcările. Localiză deschiderea uneia din fântâni și îngenunche în noroi ca orice muncitor. Totuși, nu era singurul care să facă acest lucru. Czinczar îngenunche lângă el, dându-și seama cum acțiunile lui șocau pe linneenii de neam mare, care făceau parte din suita lui personală de sclavi. Cei doi străpungeau bezna cu privirea. - Material de construcție pentru templu, spuse Meewan, proiectantul. Czinczar dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
El va avea grijă de noi și ne va face mari și sănătoși) și-l auzim pe părintele zicând: “Băieții să rămână pentru spovedit”. Adică noi. Intrăm toți doisprezece în altar. Parcă am fi niște apostoli. Preotul ne spune să îngenunchem, pune patrafirul pe capul câtorva dintre noi, face un fel de slujbă, după care ne cheamă, unul câte unul, într-un alt loc, pentru spovedania propriu-zisă, care e, sau se vrea a fi, secretă. Părintele, însă, ne-a spus cândva
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
au îmblânzit timpuri apăsătoare și au întărit nădejdea în inimi încercate de valurile vieții. Câte ar putea povesti o astfel de icoană !? Câte rugăciuni fierbinți au fost așezate în fața ei, câte lacrimi au udat-o și câte suflete i-au îngenuncheat înainte ca la o ultima scăpare, numai Dumnezeu știe, căci El le-a și primit. A ascultat nenumărate șoapte, a văzut credința arzătoare a închinătorilor și ar putea depăna întâmplări ce le știm, poate, doar din paginile istoriei sau din
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
zile: „Sfinte ajută-mă că sunt bolnavă !”, „Sfinte iartă mă!”, sau: „Ai grijă de mine !” , „Al tău sunt eu, mântuiește-mă!” , „Sfinte nu mă lăsa !” , „Sfinte ai grijă de mama că plânge mereu !”. Mii de oameni au venit și au îngenuncheat preț de câteva clipe în perioada cât am stat în Fălticeni cu ascultarea la această slujbă misionară. Așa cum spunea cineva, cuvintele sunt lacrimile celor care au vrut demult să plângă și nu au putut... Stând în preajma sfântului, ascultând bucuriile dar
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și-au scris o altă pagină în cartea vieții, luând viața de la capăt, căsătorindu-se, iar alții știe Domnul pe unde au mai ajuns și ce frământări au fost în sufletele lor. Și unii și alții sunt convins că au îngenuncheat mult în clipele lor singuratice. Unii au 81 revenit în mănăstire, mulți au rămas în lume și nu au mai îndrăznit să se întoarcă în mănăstiri, alții au fost prinși cu problemele vieții de familie, iar alții au trecut la
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de azi, Părintele Gherontie Ștefan, ctitoria lui Nestor Ureche va înflori spre lauda evlaviei străbune. Pr. Prof. Dr. C. Moisescu Parohul Bisericii Ortodoxe Române din Viena * 3 august 1972 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae și soția Maria, cu inimile înălțate am îngenuncheat la mormântul Mitropolitului Varlaam, în ctitoria măreață a lui Nestor Ureche. 3 august 1972 Pr. Prof. Ioan G. Coman cu soția Irina dăm slavă lui Dumnezeu pentru tăria și frumusețea Sfintei Mănăstirii Secu. 2 noiembrie 1972 Vizitând acest măreț monument
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
șfichiuia aerul Înghețat cu flăcările sale și din cînd În cînd oamenii se apropiau să-și Încălzească mîinile. Pe trotuarul Înghețat din fața clădirii un bărbat zăcea Întins pe spate, iar un internist de spital, cu capetele stetoscopului vîrÎte În urechi, Îngenunchease lîngă el și plimba stetoscopul de colo-colo pe pieptul vînos, dezgolit, al bărbatului. LÎngă bordură era oprită o ambulanță, al cărei motor pulsa slab, cu putere redusă. Bărbatul de pe pavaj avea vreo patruzeci de ani și trăsăturile aspre, răvășite, pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iute scările și intrară cu o brancardă făcută sul. Desfășurară brancarda pe pardoseala de ciment; mortul a fost luat repede de pe bancă și Întins pe brancardă și, În aceeași clipă un preot și-a făcut apariția din mulțime și a Îngenuncheat pe ciment lîngă mort. Era tînăr, durduliu, Îngrijit și foarte alb, cu excepția veșmintelor sale, cu o față de porc, lumească și de loc preoțească, iar pe obrajii albi și plini se vedea umbra neagră a bărbii sale dese. Purta un pardesiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se vedea umbra neagră a bărbii sale dese. Purta un pardesiu negru elegant, cu guler de catifea, o eșarfă albă și fină de mătase și o gambetă pe care și-o scoase cu grijă și o puse lîngă el după ce Îngenunchease. Părul său foarte negru și mătăsos Începuse să se rărească În creștet. Îngenunchease iute lîngă mortul de pe brancardă, Își ridicase mîna albă și păroasă și, văzîndu-i gestul, polițiștii luară poziția de drepți, Își scoaseră caschetele cu un gest milităros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu guler de catifea, o eșarfă albă și fină de mătase și o gambetă pe care și-o scoase cu grijă și o puse lîngă el după ce Îngenunchease. Părul său foarte negru și mătăsos Începuse să se rărească În creștet. Îngenunchease iute lîngă mortul de pe brancardă, Își ridicase mîna albă și păroasă și, văzîndu-i gestul, polițiștii luară poziția de drepți, Își scoaseră caschetele cu un gest milităros și rămaseră nemișcați o clipă, cu caschetele În dreptul inimii, În timp ce preotul rosti deasupra trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
brancardei și se bălăbăneau În chip grotesc la fiecare pas al brancardierilor. Unul dintre bărbați rosti aspru către celălalt: — Stai așa! Las-o jos! Să-i prindă cineva mîinile! Brancarda a fost lăsată din nou pe ciment, un polițist a Îngenuncheat lîngă ea și a scos repede cravata mortului de sub gulerul pe care i-l desfăcuse doctorul și care rămăsese descheiat, dînd la iveală un buton de alamă prins de guler și urma rotundă, verzuie, lăsată de buton pe pielea Îngălbenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
croit, Învățam legile, ca tine, și mă făceam avocat.“ Ei, să știi că toată lumea spunea asta, că domnul Grant putea să fie un avocat minunat, că tare mai știa să vorbească frumos. „Vai, Will, Will“ - a zis - „mai bine-ai Îngenunchea și-ai mulțumi Domnului că n-ai făcut așa ceva“ - a zis. „Măcar ai ce mînca“ - a zis - „iar seara, cînd te duci acasă, te sui În pat și dormi liniștit.“ „Ia ascultă, Mel!“ - a zis taică-tu - „Ce-ai pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să facă numai pe preotul), dar și mai ample (pentru că trebuie să aducă pe toți pe terenul mântuirii). Un preot plin de milă se străduiește să facă din confesional o oază de pace, ținând mereu seama că, atunci când un om îngenunchează ca și cum „s-ar frânge în două” își dublează înălțimea înaintea lui Dumnezeu, amintindu-și că în sacramentul penitenței este administratorul iertării Celui Preaînalt, al lui „Dumnezeu care este iubire” (1In 4,16) și care „vrea ca toți oamenii să se
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cer, copilaș divin, blândul Miel Răscumpărător!”. Într-o clipă am simțit că nu valoram mai puțin decât îngerii. Înaintea mea și înaintea lor se găsea același mister. Nu mai mică îmi era uimirea în fața miracolului întâmplat! Chiar când m-am îngenuncheat înaintea acestui Mister ai întărit genunchii mei clătinători, cu forța pe care El o emana ai dat fermitate membrelor mele. Mulțumesc, Doamne, că m-ai liberat în felul tău și nu așa cum ți-am cerut eu. Nu mi-ai dat
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
să scoată de la ea tot ce știa. Sesiză senzația nervoasă care semnala apropierea unei ființe umane. O secundă mai târziu, pe ușa deschisă în partea dinainte a navei, dădu buzna un om subțirel, cu păr sur. Alergă la Leej și îngenunche. - Draga mea! zise. Te-ai întors. O sărută pătimaș. Gosseyn, la fereastră, nu-i băgă în seamă pe amanți. Privea fascinat spectacolul de sub el. O insulă verde, montată ca un smarald într-o mare de safir. O gemă strălucea în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul nemișcat și își încordă auzul pentru a-i auzi respirația. Îi auzi inima bătând, sesiză pulsul și simți respirația lentă și măsurată a lui Gosseyn, cel lipsit de cunoștință. Era una dintre experiențele cele mai ciudate ale vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
palid de zăpadă și urcă dealul printre ele, uluit că pămîntul din acest loc înghițise cîndva oameni în felul acesta firesc. Ajunse la o potecă pe care se afla o bancă, dădu la o parte zăpada cu mîneca hainei, apoi îngenunche și-și lovi fruntea de trei ori, strigînd din adîncul sufletului: „Dă-mi voie să ies! Dă-mi voie să ies! Dă-mi voie să ies!“ După o vreme se ridică în picioare, amețit de lovituri, dar, fără să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și el însuși. Privind în jos, își văzu picioarele stînd pe tălpile unui alt eu care se bălăbănea și privea în sus. Păși spre pat, astfel încît figurile înaintară pe fiecare latură spre un rînd care se apropia în față. îngenunche pe cuvertură și încercă să o vadă numai pe fata care stătea întinsă pe un morman de perne, urmărindu-l. — îți place? întrebă ea cu timiditate. El clătină din cap. — Crezi, atunci, că sînt dură și obraznică? Se gîndi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lucitoare nu avea nici o fisură. — Doctorul Lanark dorește să plece, spuse el. Nu se întîmplă nimic, așa că țipă încă o dată comanda. — Aici sîntem la mine acasă, zise ea. — Te rog, dă-mi voie să plec. Ea îl privi împietrită. El îngenunche pe pat, strîngînd-o de umeri și spunîndu-i rugător: — Uite ce e, o prietenă este... este... e pe punctul de a arde, trebuie să-mi dai voie să plec. Ea îi trase o palmă zdravănă. El dădu din cap nerăbdător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cîte una de la școală și, în intimitatea dormitorului din spate, copia pozele cu oameni biciuiți și însemnați cu fierul roșu. Pozele le ținea între paginile cărții lui Carlyle, Revoluția franceză, pe care nimeni altcineva nu o deschidea. într-o seară, îngenunche lîngă pat cu pozele întinse în fața lui pe plapumă. Simțea o încordare familiară în organele genitale, însă în seara aceea, printr-o coincidență, penisul lui întărit atinse o traversă care susținea salteaua. Contactul dezlănțui un curent nervos alb-rece și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am telefonat la școala de artă și le-am spus că-ți dau voie să te înscrii. — Mulțumesc, a zis Thaw, și plecă din cameră. Peste o clipă, domnul Thaw intră la el, în dormitorul din față, și-l găsi îngenuncheat lîngă pat cu fața vîrîtă în cuvertură. Gemete reținute veneau dinspre fața lui înfofolită, iar spatele i se zgîlțîia spasmodic. Ce s-a întîmplat, Duncan? întrebă domnul Thaw contrariat. Nu vrei să mergi la școala de artă? Nu ești bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mult de pe urma ei, dar, bineînțeles, nu eram un artist atît de devotat cum ești tu. Dar, psihologic, o să-ți facă bine? Eu, cinstit să fiu, cred că o să te afecteze mult. Nu sînt... începu Thaw, apoi își drese glasul și îngenunche lîngă radiatorul de lîngă biroul domnului Peel. Se uită fix la tubul răsucit și roșu-incandescent și smulse fibre din covorașul de cocos. Nu am o personalitate completă. Pictor bun o zi, poate, dar veșnic o ființă insuficientă. Așa că arta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]