5,200 matches
-
Articolele Autorului Plânsul puiului de lebădă Afară, vântul turbat al Dobrogei sufla puternic, spulberând zăpada așezată peste întreg orașul, în trei zile de ninsoare continuă. Un ger năpraznic, cum nu a mai fost pe litoral din 2006, a început să înghețe marea la mal. Stolul de lebede stătea la adăpostul digului din zona hotelului Paradiso, plutind pe apa puțin adâncă. Erau toate cele 36 lebede adunate în familii, care întregul an au încântat privirile turiștilor și ale localnicilor. Nu existau rivalități
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
nu a mai fost o asemenea vreme, de când aceste păsări s-au aclimatizat și nu au mai părăsit litoralul, pentru a însoți stolurile de păsări migratoare. Doar acum trei ani a mai fost un asemenea ger năpraznic, când marea a înghețat la mal peste două sute de metri spre larg. Noaptea se apropia de întâmpinarea zorilor. Era o noapte întunecoasă, fără stele, fără posibilitate de orientare. Doar licăritul slab al becului de veghe de la stațiunea meteorologică de lângă hotel mai arunca o scânteie
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
gălăgie generală, chemându-și puiul pe plaur. Păsările cu experiență au început să spargă gheața de la mal cu ciocurile, încercând să ajungă la pui, pentru a-l salva. Se agitau cu aripile, învârtindu-se mereu în porțiunile sparte, ca să nu înghețe apa la loc, însă gerul era prea puternic, iar puiul prea departe. Deja, exista riscul ca întreg stolul să rămână prizonier al gheții nemiloase. Doar la câțiva metri de stol, puiul plângea după ajutor, văzând cum păsările pornesc spre plaur
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
jale. Erau neputincioase. Nu aveau cum să-l ajute pe nesăbuitul pui. Într-un târziu, s-au retras toate pe plaur pentru a nu pieri întregul stol în capcana gheții. Afară, gerul deveni din ce în ce mai tăios. Peste drum, a început să înghețe și marea la mal. Stabilopozii și bolovanii de piatră erau deja albi și acoperiți cu țurțuri de gheață. Doar puiul de lebădă mai era acolo captiv și plângea în strânsoarea gheții, însă glasul său era din ce în ce mai slab. Deodată, cățelușa Molda
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
clădirea fabricilor sau a magazinelor, în dotarea industrială sau comercială asigura locurile de muncă. Și ei au o „plapuma” sub care se încălzesc în gerul vieții de toate zilele. Poate mai grosuța dar dacă-și scot picioarele de sun ea îngheață. Nimeni nu este în drept a năzui spre entități de neatins. Primul nostru ministru mult iubit, se dovedește atât de lacom încât ar vrea numai pentru el luna de pe cer. A dovedit-o prin „sărăcuțul club din Dubai” în care
RĂSPUNS RĂSPUNSULUI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341593_a_342922]
-
coșcovite” și gropi de canalizare care se căscau neatinse de nimeni. Chiar dacă de pe străzile bolovănoase ale târgului dispăruseră sacagii, care, la începutul secolului XX, își practicau încă negoțul cu apă „limpede foarte, prea bună la gust și rece de-ți îngheța limba-n gură” (așa cum scria Liviu Marian ), apă adusă de la cele trei șipote, mulți locuitori nu aveau încă apă curentă în propria ogradă și o aduceau cu gălețile din vecini, sau de la cișmelele instalate la colț de stradă. Câte o
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
nu de iarnă, nu de ea mă tem, Ci mă tem că, Domnul, nu vrea să ne vadă... Ninge peste lume, ninge cu temei, Nu mai văd lumina de atâta alb; Ne îngroapă iarna-n cimitirul ei, Câte două nuduri înghețate-n galb. Dar, în iarna asta, de nimic nu-mi pasă, Chiar de-ar fi ninsoarea să facă prăpăd; Stau în pielea goală, fumând pe terasă, Vreau, cât pot cu ochii, numai alb să văd! Dacă, pân’ la tine, nu
NINGE PESTE ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340597_a_341926]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > PASTEL ÎNGHEȚAT Autor: Sorin Olariu Publicat în: Ediția nr. 391 din 26 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului doar păsările morții scrutează bolta noastră se scutură ninsoarea din pomii ce se rup au înghețat și geamul și florile din glastră iar câinii-și latră frigul cu urlete de lup e iarna deznădejdii cu ochi mărunți de vrăbii cu dinți ieșind din soare cu lame de pumnal o casă sfârtecată de țurțuri și de săbii
PASTEL ÎNGHEŢAT de SORIN OLARIU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340652_a_341981]
-
la mine-n Ardeal). O subtilă asemănare cu poezia coșbuciană, ori chiar reverberând accente din lirica lui O. Goga: „E ger și în soba-nvechită de timp... lemne ard/ Trosnește de doruri grădina, zăpezile-o-ngroapă/ Din lacrimi de cer înghețate privirea-mi se-adapă/ Și-un lujer de floare uscată zăcând sub un gard/ La fel ca și mine așteaptă... din neguri te-arată!” (Nostalgie). Este imposibil să scrii despre poezia Georgetei Resteman și să ai pretenția epuizării tuturor nuanțelor
PLEDOARIE PENTRU MULTIPLELE FUNCŢII ALE IUBIRII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340595_a_341924]
-
cine vorbi. Nimeni nu-mi deschide poarta..., toți au îmbătrânit sau i-a iertat sfânul și dorm somnul de veci. Dragul meu fiu, la anii mei, când picioarele nu mă mai țin, vederea m-a lăsat, iar mâinile îmi sunt înghețate..., cum aș putea să mă urc în tren ca să-i vizitez!... N-aș rezista atâtea ore și, cine să mă însoțească? Iar Doru, dragul mamei, are destule greutăți... că numai de mine cred că nu ar avea nevoie să-i
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > STINGHERI Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 521 din 04 iunie 2012 Toate Articolele Autorului rătăcim stingheri într-un anotimp înghețat într-o lume în care iertarea nu s-a inventat încă. în căderea lor stelele spintecă cerul și se cuibăresc în copci de gheață devenind apoi fulgere care spintecă același cer iar și iar. umbrele ni se suprapun și inima
STINGHERI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340670_a_341999]
-
ai înălțat pe colonada, s-ating lumină, vieții croi, dar mi-a trimis ploaie tornadă ce ma atinge cu noroi. M-ai învățat să culeg floarea, mi-ai dat un munte de simțiri, acum nu simt nici chiar răcoarea; au înghețat toate-n priviri. Nu te-am rugat, Doamne,-n căința sa imi arăți drumul sonet? de ce acum nu mai am țintă, de ce regretul nu-i regret !? De ce e dragostea pereche cu ură și cu gând ciulin ? Nu mă lasă, Doamne
ALINARE! de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340693_a_342022]
-
ori câte unui spectacol la ziua localității, dacă neapărat programul nu e încărcat de bazaconii care ne dau târcoale ca boala și sfârșitul lumii...! Cu timpul observăm că ne mutăm cu tot cu suflet într-un continent al frigului unde cântul a înghețat, iar dezghețul nu mai are de unde apărea, dacă nu se găsește în noi. Ca să se găsească, trebuie să fie în noi artiști ca Gheorghe Roșoga! Se veștejește în ramurile neamului românesc frunza și vlăstarul, dar, cu o expresie placidă din partea
GHEORGHE ROŞOGA, CÂNTEC ŞI SLOVĂ SPOVEDITOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341062_a_342391]
-
Mi-am chemat și surioara lângă mine, Să o vadă. Tremura din trup micuța, Cu codița ridicată, Parcă-ar fi speriat-o lupul Din pădurea fermecată. Câțiva morcovi din grădină Aș fi vrut să-i pun sub bot, Dar au înghețat cu toții, Cu cutia lor cu tot. Ne-a privit pe amândouă Tristă și înfrigurată, Ridicând în grabă capul, A fugit în crâng pe dată. De-atunci nu am mai zărit-o Pe la noi pe la grădină, Dar i-am pus multă
MUSAFIRA NOASTRĂ (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341136_a_342465]
-
apărut rândunelele și lăstunii. Era dovada că primăvara s-a instalat definitiv și în Dobrogea. Trecuse de prima jumătate a lunii aprilie și noi începusem să ieșim cu bărcile pe mare la pescuit, chiar dacă apa era încă foarte rece. Ne înghețau degetele de la pește când îl scoteam din cârlig. Nu avea mai mult de 9 - 10 grade. Abia așteptam să se întoarcă și perechea mea de lăstuni ce-și construieră cuibul sub streașina balconului. Cuibul rămăsese aproape intact, chiar dacă o pereche
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
auzit tu cumva să fi zis altceva regina ta? Liliana se retrase într-un colț, încercând parcă să se ascundă în umbră. Burnesha continuă satisfăcută: - Și... luați-vă niște haine groase pe drum, vine iarna și mi-e că o să înghețați și o să vă plătesc de bune! - Avem pelerine groase, căptușite cu lână așa că stai liniștită, Burnesha! o apostrofa Climene și ieși din încăpere, făcându-le semn și celorlalte amazoane-fruntaș să iasă. Burnesha, rămasă singură, se apropie de fereastră și privi
CAPITOLUL I de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341171_a_342500]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Strofe > Introspectie > VIRGIL CIUCĂ - POEME NEWYORKEZE (3) Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1130 din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului PRELUDIU Sub razele reci de soare Ce nu ard, dar nici nu-ngheață, Crângul e în așteptare Să-nceapă o nouă viață. Multe trunchiuri ciopârțite Din pădurea urgisită Mai stau încă împietrite Dup-o iarnă zăpăcită Gingașe, în luminișuri, Au crescut niște zambile Iar retrasă în desișuri Mierla-ndeamnă la idile Chiar dacă mai
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
pură invenție, dar nu m-am putut abține. Aș mai aminti aici de locuitorii din zone urbane care nu au apă curentă, au cișmea la colțul străzii, se spală la lighean, sau iarna, la cișmea, în curte, dacă n-a înghețat peste noapte. Mulți ani, ca locuitor pe Șoseaua Colentina, profundă și eternă, am fost unul dintre ei. Am dat șpagă la primărie ani de zile, am scris petiții după petiții, am fost în audiențe după audiențe și după ce am tras
Să stai gol pușcă în cadă cu vecinul e acceptabil în Japonia. Ritualul îmbăierii când locuiești cu socrii și vrei să faci economie la apă () [Corola-blog/BlogPost/338015_a_339344]
-
de tipul: „Face 20.,000 de euro pe an din vândut scovergi covrigoase după ce a plecat din banca/compania/plantația care l-a exploatat 10 ani”. Dar până și aceștia, în virtutea mai vechilor mele apucături gazetărești, cred că mint de îngheță iadul neadormit. Factorul de gogoneală a minciunii de PR nu e niciodată mai mic de doi până la de zece ori mai mult, asta și fiindcă jurnaliștii noștri din presa respectabilă de profil arareori au curajul sau cheful să le facă
Fram, antreprenorul polar, face 200.000 de euro pe an... () [Corola-blog/BlogPost/338081_a_339410]
-
nu cred că ar sta cineva pe gânduri să circule cu transportul în comun. Este un transport high class și accesibil în același timp. În București, dată fiind delăsarea controlorilor și a șoferilor, cetățenii corecți împart aerul, încins vara și înghețat iarna, cu duhorile de tot felul și spațiul cu oameni ai străzii cărând saci cu gunoaie (video), unii pensionari care se îngrămădesc la orice oră pentru o stație, tineri-mâncători de semințe și pasionați de manele etc. Puținii călători corecți și
Doamna Firea, transportul e oricum gratuit pentru marea majoritate a celor care urcă. Doar noi, câțiva fraieri, plătim bilet () [Corola-blog/BlogPost/338088_a_339417]
-
unor artiști cunoscuți precum Voltaj, Dorina Chiriac sau Proconsul. Sute de fețe fericite de copii și de părinți care promit că niciodată nu vor lăsa bătaia să umbrească lumina din ochii celor mici. Dar și zeci de povești care îți îngheață inima, cum ar fi cea a ziaristei Gabi Lupu, care și-a scos o bucată dureroasă de suflet și a pus-o în văzul tuturor. Și, totuși, ce lipsește? E complicat și să pun întrebarea, dat fiind că de la bun
#37lasută. Ne-am făcut văzuţi. Cine ne aude? () [Corola-blog/BlogPost/338142_a_339471]
-
aflăm într-o poziție care poate fi invidiată și de unde putem progresa către o reală democrație liberală. Acest decalaj e cu atât mai vizibil cu cât abia acum în anul 2016 se fac primele eforturi reale de renunțare la birocrația înghețată în anii 80, cu dosare cu șine și cereri de mână și înlocuirea acestora cu modelele noi, mai rapide de comunicare. Decalajul acesta informațional a dus din păcate și la o formă de fractură socială, Schimbarea instituțiilor a fost atât
Ciocnirea celor două Românii, democrația de vitrină și compromisul pe care trebuie să-l facă Guvernul tehnocrat () [Corola-blog/BlogPost/338125_a_339454]
-
trebuie să facă compromisul de a vinde ideile bune unui public mult larg decât cel de Facebook Acest decalaj e cu atât mai vizibil, cu cât abia acum în anul 2016 se fac primele eforturi reale de renunțare la birocrația înghețată în anii 80, cu dosare cu șină și cereri de mână și înlocuirea acestora cu modelele noi, mai rapide de comunicare. Decalajul acesta informațional a dus din păcate și la o formă de fractură socială, între România conectată la rețeaua
Ciocnirea celor două Românii, democrația de vitrină și compromisul pe care trebuie să-l facă Guvernul tehnocrat () [Corola-blog/BlogPost/338125_a_339454]
-
jumătate, iar chipurile noastre erau umflate ca după un meci de box. Au existat zeci de momente în care am fi putut abandona, am avut ore întregi cu halucinații, dar am strâns din dinți și am plâns până ne-au înghețat lacrimile. Am trăit o stare permanentă de frig, care ne-a trecut de îndată ce am văzut tricolorul țărișoarei noastre dragi dincolo de linia de sosire. Vă îmbrățișăm cu drag!”, a scris Andrei Roșu. Maratonul "6633 Ultra" s-a desfășurat dincolo de Cercul Polar
Andrei Roșu, despre ultramaratonul de la Polul Nord: „Am avut ore întregi cu halucinații, dar am strâns din dinți și am plâns până ne-au înghețat lacrimile” () [Corola-blog/BlogPost/338183_a_339512]
-
Era verzuie și rece. Nu Vama, ea era colorată, pestriță și caldă, amețită, spartă, cu fața roșie, tăvălită prin nisip și fericită, cu un zâmbet tâmp și larg și cu ochii în zare. Am văzut marea Vămii. Goală de îți înghețau gleznele în ea. Plină, noaptea, doar de cei mai anesteziați dintre masculi. De aceia gata să impresioneze câte o tînără cu performanțele lor de înotători pentru Bobotează. Așa e în iunie, așa a fost și anul trecut. Nu vă speriați
Asta-nseamnă să fii vamaiot: refuzați serviciile proaste și lăcomia patronilor din Vamă! () [Corola-blog/BlogPost/337764_a_339093]