4,243 matches
-
făcu țăndări, revărsînd apa și tulpinile veștede pe fața de masă. Fără să vreau, m-am Înfiorat. Tata vocifera În vestibul sub strînsoarea celor doi agenți. Abia Îi puteam descifra vorbele. Tot ce eram În stare să percep era apăsarea Înghețată a țevii revolverului adîncit În obraz și mirosul de praf de pușcă. — Pe mine să nu mă fuți la cap, măi crăișor de căcat, ori taică-tu o să-și adune creierii de pe jos. M-ai auzit? Am Încuviințat, tremurînd. Fumero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
răspunzător sau nu, Daniel. Uneori, nu mai știu cine ești. Mi-am luat pardesiul și am ieșit În stradă și În ploaie, unde nimeni nu mă cunoștea și nu-mi putea citi În suflet. M-am lăsat În voia ploii Înghețate, umblînd fără nici o țintă. Pășeam cu privirea În pămînt, purtînd după mine imaginea Nuriei Monfort, neînsuflețită, Întinsă pe o lespede rece de marmură, cu trupul presărat cu lovituri de pumnal. La fiecare pas, orașul se destrăma În jurul meu. CÎnd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din bumbac crem, uzat În mod vizibil, dar elegant. L-am ascultat vorbindu-mi despre misterele de la Notre Dame, despre un presupus vas-fantomă ce traversa Sena pe timp de noapte culegînd sufletele iubiților fără speranță care se sinuciseseră În apele Înghețate, despre o mie și una de vrăji pe care le inventa din mers, numai ca să nu-mi dea voie să-l Întreb ceva. Eu Îl urmăream În tăcere, Încuviințînd, căutîndu-l În el pe omul ce scrisese cărțile pe care aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a sîngera prea mult. Haide, intră și-o să chem un doctor, fă-mi plăcerea. Am reușit să ajung pînă la poartă și să mă eliberez de bunăvoința portarului. Acum ningea vîrtos, trotuarele acoperindu-se cu văluri de ceață albă. VÎntul Înghețat Își deschidea drum prin hainele mele, măturînd rana care Îmi sîngera pe față. Nu știu dacă am plîns de durere, de furie sau de frică. Zăpada, indiferentă, a luat cu ea plînsul meu laș, iar eu m-am Îndepărtat Încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
treaptă, pășind cu o precauție infinită. M-am oprit la jumătatea traseului și am scrutat bezna ce inunda parterul. CÎnd venise, Fumero lăsase ușa de la intrarea principală deschisă. VÎntul stinsese lumînările și spulbera Înăuntru volburi de zăpadă. Frunzele uscate și Înghețate dansau pe tavan, plutind Într-un tunel de luminozitate prăfoasă prin care se insinuau ruinele din casă. Am mai coborît patru trepte, sprijinindu-mă de perete. Am Întrezărit o sclipire a vitrinei de la bibliotecă. Încă nu-l detectasem pe Fumero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
M-am Întrebat dacă nu cumva coborîse În pivniță sau În criptă. Pulberea de zăpadă care pătrundea de afară Îi ștergea urmele. M-am strecurat pe casa scării și am aruncat o privire pe coridorul ce ducea spre ieșire. VÎntul Înghețat mă lovi În față. Brațul Îngerului scufundat se zărea În Întuneric. M-am uitat În partea cealaltă. Intrarea spre bibliotecă era la vreo zece metri de baza scării. Anticamera ce conducea Într-acolo era Învăluită În beznă. Am Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe negîndite. Lama pumnalului străpungea pieptul lui Julián. Am Înțeles atunci că nu Laín Coubert sau Julián Carax lăsase acea fotografie ca pe o invitație. Fusese Fumero. Fotografia fusese o momeală otrăvită. Am ridicat mîna să smulg cuțitul, dar atingerea Înghețată a revolverului lui Fumero pe ceafă m-a oprit. — O imagine contează mai mult decît o mie de cuvinte, Daniel. Dacă taică-tu n-ar fi fost un librar de căcat, te-ar fi Învățat asta. M-am Întors Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În timp ce Coubert Îl tîra nemilos spre ieșire, cum genunchii lui se loveau de treptele din marmură, iar zăpada Îi sufla În față, cum omul fără chip Îl Înșfăca de gît și, ridicîndu-l ca pe o marionetă, Îl arunca În fîntîna Înghețată bocnă, cum mîna Îngerului Îi străpungea pieptul, țintuindu-l, și cum sufletul blestemat i se risipea Într-un abur negru ce cădea În lacrimi Înghețate peste oglinda fîntînii, În timp ce pleoapele i se zbăteau pînă la moarte și ochii parcă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ilustrată dintr-o țară nordică i-a venit În timp ce scuipa În chiuvetă și auzea șuieratul ușor al vântului neobișnuit de rece care a suflat În fiecare zi din această primăvară. Deschizând robinetul și lăsându-și mâinile sub șuvoiul de apă Înghețată, Grințu a auzit zgomotul făcut de autobuze și s-a interogat asupra orei. Și-a spălat fața, a tușit pentru a-și curăța gâtlejul de gustul de tutun macerat pe care-l simte din ce În mai neplăcut În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aia care-ți Îngheață sângele-n vine. Mergeam câte doi kilometri prin stuf până ajungeam la apă mare să prind pește și, ce aveam?, șase ani! Și prindeam peștele cu mâna și-l puneam Între dinți că-mi erau mâinile Înghețate și nu puteam să-l țin, Îmi scăpa. Am mai fost p’acolo acu’ câțiva ani și ce crezi s-au făcut? Au pus porumb pă toată lunca aia care era Înțelenită de stuf dă ziceai că nu să scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
infanteristul marin e respectat de toți cei de față. Regula povestirii lui pare să fie totalul dezinteres pentru cei care-l ascultă. Ei nu există, bătrânul pare să povestească direct jarului și flăcărilor din gura cuptorului. Ceva ca o apă Înghețată ni se strecoară În corp În timp ce vorbește, iar răscolirea focului cu vătraiul de fier, operație pe care o face totdeauna În pauzele discursului, nu pace decât să completeze senzația În sensul echilibrului. E probabil special gândită această oprire și această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Atât de cald Universul pierdut printre degete frământă stările necuvenite ajustat până la marginea îndoielii. Mă prăbușesc incert în praful înghețat al dimineții de sepie și emisiile pulsatile trec dincolo de așteptări suspendându-se una pe alta. Nu cerșesc blândețea zilelor de ieri, doar sunt tentat de atracția viitorului ce se poticnește în staționări echivoce. Liminar, clipele brodate timid se pierd, însă
At?t de cald by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83727_a_85052]
-
Copleșit Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele. Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță, încurcat
Cople?it by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83723_a_85048]
-
de gheață ! În magazinul de jucării ai tresărit surprinsă vizitând potecile timpului; m-ai îmbrâncit neînduplecată în șura cu trifoi prea mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate! Ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună, departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri. Am călărit împreună armăsarii norilor cenușii, până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
lase să treacă trei fete care chițăiau și se clătinau. Când plouă, găsești greu un taxi pe strada asta. Nu, mersi, mă descurc. Cum vrei tu. Minutele Începuseră să pară ore, iar stropii reci se transformaseră rapid Într-o ploaie Înghețată, persistentă. Ce anume voiam eu să dovedesc? Paznicul se sprijinea de ușă, ca să se protejeze de copertină și citea În continuare liniștit, ca și cum n-ar fi realizat ce uragan vuia acum În jurul nostru. Am continuat să-l privesc fix până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
alerga de obicei pe Millington cu căruciorul de legume, când mi-am auzit numele. —Bette! Hei, Bette, aici! M-am Întors și l-am văzut pe Sammy care stătea pe o bancă și bea cafea, cu răsuflarea vizibilă În aerul Înghețat și cu ceea ce părea a fi o femeie trăsnet lângă el. Fir-ar să fie. N-aveam cale de scăpare. În mod evident mă văzuse și mă urmărise cum Îl priveam fix, așa că nu exista nici o modalitate de a pretinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
într-o instituție antisocială, în vechea mare adunare de altădată în care se vota cu unanimitate directivele partidului comunist. Samsarii, incurabilii care vând totul, uzurpatorii, au fost înscăunați prin lașitatea mulțimii care i-a votat cu ochii închiși și mintea înghețată, seduși iarăși de sloganele îmbrăcate în luciul hârbuit al minciunii. Copleșiți de sărăcie, mulți români, milioane, tineri mai ales și oameni valoroși, pleacă în străinătate în exil. Rupți de familie, copiii lor cresc orfani. Pentru ce se ascund permanent marile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de nopți” fără de zori, în cavouri umede, cu bolți înghețate. Să ne întoarcem la matca străbună, la firescul uman. Noua democrație a devastat ultimele „rezerve” spirituale, morale și materiale ale neamului. Așa zisa „privatizare” înseamnă jefuirea avutului național și trecerea bogățiilor statului în mâinile nomenclaturiștilor și a străinilor ce se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și fără prihană stau departe sau sunt înlăturați. Prezența acestor oameni de mare onestitate și caracter ar aduce servicii mari în destinul istoric al neamului nostru. Suntem conduși de oameni fără scrupule din cortegiul bolșevicilor de ieri cu aceeași mentalitate înghețată și au rămas un club de profitori, râmători și răufăcători, hoți. Urgia comunistă a lăsat răni adânci și greu vindecabile. Au trecut decenii și vor mai trece și altele până vom cauteriza rănile trupești și sufletești și vom trăi în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Când Dumitru Dinsus și Stafidă au ajuns în gară, s-au oprit într-un loc mai ferit, ca să se obișnuiască cu tot ce vedeau și ce auzeau... Ființa lor era încărcată doar cu mlaștini, putregai, gâlgâit de ape mâloase - acum înghețate bocnă - orăcăit de broaște și cu mugetul buhaiului de baltă... Și acum... Acum atâta zgomot! Fluier de locomotivă, scârțâit de frâne, pocnet de tampoane și nenumărate glasuri omenești!!! ― Stafidă frate, să sperăm că trenul pe care îl așteptăm ne va
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Bine că am ajuns, fiindcă m-o apucat și foamea... Când au intrat în gară, s-au simțit în altă lume. Un mecanic tocmai verifica niște legături ale unor furtunuri pentru frâne. Abia se vedea dintre aburii scăpați în aerul înghețat. S-au apropiat de el. Când omul și-a terminat treaba, l-au întrebat: ― Unde i garnitura de tren pentru cei concentrați? ― Apoi îi tocmai la turnul de apă. Îi trasă pe o linie de garare, fiindcă va pleca abia
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
câteva ore, căpitanul a ordonat oprirea. ― Scoateți hrana rece și mâncați. Plecarea, peste un ceas... Cei de la tunul lui Dumitru s-au adunat în jurul lui. Au început să cotrobăiască prin sacii de merinde. Tot ce aveau prin saci era aproape înghețat: conservă, bidonul cu apă... Până și coaja de pâine. Doar pesmeții au scăpat de îngheț. ― Mă fraților, eu merg la domnul căpitan, să cer voie să aprindem un foc zdravăn, ca să ne facem ceva apă de băut - s-a auzit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
declară prin vecinåtatea celui primordial. Și atunci nu am decât a recunoaște cå sunt efectul alternativelor multiple, sau reconstituire încåpåțânatå a motivelor arhetipale înspre cåutarea de Sine. Vin de departe, ca un vânt despletit, mângâind amurguri înfocate, strânse pe obrazul înghețat al zåpezii...
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
încurcase cu o româncă puțin cam trăsnită, Suzanne ar fi spus: „Asta trebuie să fie sora mea.“ — Vorbește-mi despre tatăl tău... — Bietul de el s-a pitit într-un pod, la dracu-n praznic, n-avea decât o sobă înghețată, acolo se mai adăpostiseră și nu știu câte pisici. Îmi făceam atâta sânge rău că l-am lăsat acolo... — Mă întreb cum îi era tatălui tău în ascunzătoare? — Înnebunea, săracul. A ieșit din pod după ani de zile. Eu nu l-am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
bogăția fiecărei clipe! Adesea, ne înțelegeam fără cuvinte, eram cuprinse în căușul acelorași emoții. Îți dai tu seama cum mi s-a năruit viața când le-am pierdut? O parte din mine a 98 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE înghețat. Apoi, de amintirile mele a rămas agățat chipul unei copile de optsprezece ani cu ochii albaștri, cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla vântul, timidă, în același timp curioasă și atentă în fața vieții. Azi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]