12,707 matches
-
acest spectacol al risipei de bogăție pentru o cauză absolut inutilă, când tot ce se cheltuiește într-unul dintre aceste raliuri ar rezolva o mare parte din problemele poporului meu? Pentru ce trebuie să privim modernele spitale mobile unde-și îngrijesc răniții în accidente pe care le provoacă ei înșiși, în timp ce noi, tuaregii, nu avem nici măcar un dispensar mizerabil unde să ne vaccinăm copiii? Crezi că ai putea să-mi răspunzi la aceste întrebări? Păi, îngăimă egipteanul, puțin jenat din cauza ploii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ar fi murit, și l-am scutit de suferință. — Dar se presupune că am venit să salvăm oamenii, nu să-i lichidăm. Nu puteam să-l luăm cu noi și, apoi, nici n-am fi putut rămâne aici să-l îngrijim. Dacă lepădăturile astea au început să omoare ostatici, de ce n-ar fi putut fi ăsta cel dintâi? — Pentru că vezi bine că nu a fost - răspunse sud-africanul cu acreală. Și nu-mi place să omor prostește pe cineva care nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
făcu o scurtă pauză și întrebă ca și cum ar fi vrut să devieze discuția: Apropo! Cum se simt prizonierii? — Bănuiesc că bine. — Cum adică, bănuiești? se miră celălalt. Nu ești sigur? — Nu i-am văzut de două zile, dar femeile îi îngrijesc și au apă și mâncare. Aveai de gând să-i omori? — Da. — Și tot te mai gândești s-o faci? — Moartea lui Maurizio Belli m-a făcut să mă răzgândesc. — Și ce-o să se întâmple cu acea faimoasă mână? — Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
afacerea a înflorit - în timpul războiului, mulți tânjeau să fie acolo, astfel încât Grădina Zoologică a devenit ultima stație a cele mai lungi linii de tramvai. Chiar și atunci, din nostalgie, el ținea la animalele de curte din vremurile de restriște. Le îngrijea, le hrănea și asta i-a adus dintr-odată roade minunate. Veneau străini, grupuri de vizitatori ca să vadă și să pună mâna pe cea mai bătrână vacă din țară. Laboratorul nostru, ca să zic așa, era o minunăție. Mamiferele ocupau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
De șagă. Care era cea mai josnică năzăreală a minții umane. Și mai cu seamă a minții lui Alajos. Dar ce vorbesc eu? Doar aveam încă febră. Încă nu cunoșteam împrejurimile. Și nici nu m-am prezentat celor care mă îngrijeau. Într-o bună zi m-am trezit că au înfrânt revolta trupului meu. Eu n-am contribuit prea mult la asta, dar, la urma urmei, aveam de ce să le mulțumesc. — Am să-ți spun dumneata, îngerașule - mi-a zis Engelhard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
decât multe dintre cele mai tinere. Mama stătea acasă și avea grijă de bucățica de pământ pe care o plantase tata pe deal. Îmi spunea că tata o menționa în fiecare scrisoare pe care o trimitea, amintindu-i să o îngrijească și să-i scrie cum e. Plantase două rânduri de varză de mărimea unor mingi de baseball, iar restul nu am reușit să-mi dau seama ce era din cauză că putrezise dedesubt când uitase mama să sape acolo. Eu terminasem deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cutii de bere, cele din urmă majoritatea pline cu mărunțiș. Ce drăguț. Am decis cu hotărâre că asta nu va fi una din acele petreceri unde dau gata jumătate de sticlă de votcă și apoi mă târăsc undeva să mă îngrijesc de rămășițele personalității mele. în acest spirit de maturitate am desfăcut o bere în loc să mă uit în frigider după spirtoase. Nu era mâncare, bineînțeles. Nici nu mă așteptam să găsesc. Baby Thompson și-a vârât capul în bucătărie și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a muncii de zi cu zi, partea de afaceri. Nu vrea să se deranjeze cu asta. Nici una din noi nu suntem, cum se spune, muritoare de foame - ridicări din umeri, palme ridicate - dar Judy nu a trebuit niciodată să se îngrijească să facă bani. E pasionată de artă; are un ochi minunat pentru tinere talente. Dar nu e atât de pasionată de partea birocratică. Și evident că avem nevoie de cineva la biroul de recepție. Judy face asta numai când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
slabă, foarte slabă, cu pielea măslinie și cu o pereche de ochi fascinanți, migdalați, de un gri deschis. Avea pomeții pronunțați, iar sub ei se făceau niște găuri abisale. Părul, castaniu și tuns scurt, era ușor îndepărtat de față. Era îngrijită cu un maxim de simplitate: puțin machiaj, unghii naturale, singura bijuterie fiind o pereche de cercei de aur. Purta un superb costum Yves Saint Laurent, bleumarin cu pantaloni în dungi întunecate de albastru, pe care tocmai îl văzusem în Vogue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
atât de uimți, încât nimeni n-a scos o lacrimă. Judit a început să răsfoiască prin „opera lui Noah“. Cerneala strălucea puternic, ca și cum lumina ascunsă în ea ar fi vrut să explodeze în aer secretul conținutului celor scrise atât de îngrijit. JOC DE VARĂ Lumea e plină de indivizi ciudat de bogați, cu o viață secretă, interioară, care sunt o taină pentru familiile lor și pentru prieteni, chiar și pentru ei înșiși. Viața lor e puternică, parcă separată de ființa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Asta e psihoza timpului - toți vor să simtă plăcerea. Când Beppo lucrează de nevoie cu imagini pornografice, cade dintr-odată într-un somn ciudat. Somnul lui Oblomov. Somnul inimii. Slavă Domnului că Benedetto e mereu în tipografie pentru a se îngriji de mersul lucrurilor. Când îl vede pe tatăl său moțăind pe sofa îi șoptește încetișor într-o ureche: - Grație acestor pornografii vom călători și anul ăsta la Oceanul Indian. Tatăl mai mult se preface că doarme ca să nu-i răspundă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care plonjează în adânc poate să găsească perle“. Când Beppo tocmai se pregătea să plătească și să plece, ochii lui au dat de ochii unui bărbat necunoscut care-l fixa. Hainele lui erau cam ponosite, dar unghiile degetelor fine erau îngrijite. Surâdea ca și cum l-ar fi cunoscut pe Beppo de mult. - Știu cine ești, i-a strigat Beppo. Ești Jacopo! Apropiindu-se de masa necunoscutului, Beppo văzu cât de slab era, dar ochii albaștri erau vitali, urechile clăpăuge roșii, exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
distanță moartea de patul regelui. - E scris negru pe alb că David n-a „cunoscut-o!“, a strigat o femeie care ascultase în trecere despre ce se vorbea, în așteptarea orei nouă când trebuia să înceapă serviciul divin. - A fi îngrijit și servit de o fată frumoasă care te ajută să mori împăcat, asta e adevărata iubire la vârsta noastră, răspunsese Rudi resemnat. - Ai nevoie de o infirmieră, bătrânelule, îi spusese femeia surâzând. - A fi îndrăgostit, adăugase bărbatul știrb, asta cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca de naftalină, în tăcerea nemișcată ca de cameră pustie mi-am întâlnit tristețea. Mi-am dat seama că peste câteva minute vom fi iarăși în oraș, că va trebui să coborâm din sanie, să mă duc acasă, să-mi îngrijesc boala păcătoasă, pentru ca a doua zi să mă scol în întuneric. Încântarea s-a topit. Aveam o calitate stranie. În plină fericire, era suficient să-mi închipui că fericirea aceasta nu este de durată, ca să și simt cum se sfârșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
neplăcută pentru orgoliul tău și jignitoare pentru iubirea mea. În treacăt fie spus, la început am bănuit că poate ești bolnav, dar imediat am renunțat la această ipoteză (nu imposibilă, ci incorectă). Știi doar că în seara aceea te-am îngrijit cum am putut: ți-am adus apă și un prosop umezit, am fost tandră cu tine, dar totul a fost minciună. Mă gândeam la tine deja ca la persoana a treia; în gândurile mele erai deja „el“ și nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aduc sau, în cel mai rău caz, îl vor aduce revoluției. Maslennikov asculta cu o mină întunecată. O pleoapă umflată îi acoperea aproape complet ochiul. La întrebarea prevenitoare a medicului-șef dacă are rude sau prieteni care l-ar putea îngriji, a răspuns că nu are. După o scurtă tăcere, a adăugat că mama i-a murit și că dădaca lui, care l-a ajutat eroic în tot acest timp, are ea însăși nevoie de ajutor, că un coleg de clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tare de tot când, într-o dimineață își făcuse socotelile și constatase că nu mai are rezerve aproape de loc. Era îngrijorat pentru că banii nu-i mai ajungeau să iasă din iarna care urma. Toamna era aproape iar el nu se îngrijise să facă rost de lemne, asta ca să nu mai vorbim de mâncare și restul angaralelor necesare în gospodărie. Femeia avea dreptate, trebuia să facă ceva, să găsească un servici de unde să câștige ceva bani. Treaba asta însă era greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se vedea cerul. Fără îndoială că acolo locuise cel ce deschisese mina. Mai multe unelte de săpat și felinare ruginite zăceau îngrămădite înăuntru. Așa cum arăta acum, nici nu se punea problema să o poată folosi și el, dar dacă o îngrijea nițel ar fi putut încropi un adăpost în caz de o nevoie. Peste drum de colibă, se afla un stei de piatră imens. Chiar de sub acesta, crescuse un fag uriaș, în trunchiul căruia se deschidea o scorbură. Între copac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dumneavoastră. Foarte bine! se arătă de acord Pop. Terminaseră de mâncat, doamna Maria adusese de la bucătărie și un platou plin cu clătite umplute cu dulceață și unse cu smântână. Cristian se delectase cu de toate, lăudând fiecare fel. Simion se îngrijea să fie paharele pline și îl tot îmbia să cinstească. Nu prea avea spor cu dânsul pentru că inspectorul nu se atinsese nici măcar de cel de al doilea pe care i-l turnase bărbatul. Ei, dar văd că nu-ți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de Sus. Taică-său lucrase în mină și pierise cu ceva ani în urmă într-un accident în subteran. Szabo o luase la el și o crescuse ca pe fiica lui, iar acum se considera răspunzător pentru ea și se îngrijea s-o ferească de bărbații care roiau în jurul ei. Vasilică dădu a lehamite din mână și deschise unul dintre dosarele pe care le aruncase pe birou. Auzise de atâtea ori avertismentele lui Loți încât acum nici nu le mai băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai departe Calistrat, noi însă da. De multă vreme paznicii au lăsat trunchiul acesta ca o punte peste hăul de sub noi. Nu-i pentru păzitori ci pentru oamenii obișnuiți care s-ar putea rătăci pe aici. De câte ori putrezește lemnul, ne îngrijim să îl înlocuim cu altul proas păt tăiat. Eu am schimbat trei până acum. Să-ți dea Dumnezeu zile să apuci să schimbi tot atâția, ori poate chiar mai mulți! oftă cu regret Calistrat. În voce i se simțea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai plecați de acasă decât el. Pur și simplu așa era el, mai nonconformist și mai direct. Și apoi, primăria noastră e săracă. N-am putut face mare lucru, a fost o înmormântare modestă dar să știi că m-am îngrijit ca totul să fie făcut așa cum trebuie ca să nu se iște vorbe mai târziu. Nu asta am întrebat, rosti Cristian încet, voiam să știu cum l-ați îngropat. Păi, tocmai ți-am spus, rosti nedumerit Pop. Nu te supăra, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mă mai asigura că totul a fost făcut după cum cere tradiția! Sunt convins de acest lucru. Vreau numai să-mi povestești niște detalii. Șeful poliției tot nu pricepea de ce ginerele său este interesat de aceste amănunte. Era adevărat că se îngrijise de petrecerea pe ultimul drum al lui Calistrat, dar înmormântarea bătrânului nu reprezentase pentru el nimic altceva decât o operațiune de rutină. Se simțise într-un fel obligat să se ocupe de funeralii deoarece știa de legătura acestuia cu ginerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să le pună? Calistrat nu mai avea pe nimeni și lumea din Baia de Sus îl considera un ciudat. Stând în picioare lângă mormânt, Cristian își promise să îndrepte lucrurile. Imediat ce avea să termine ce avea de făcut, se va îngriji să-i facă un monument funerar decent. Deocamdată, așa cum se prezentau lucrurile, ceea ce avea el de gând să facă era mult mai ușor. Va putea să sape acolo și să astupe groapa înapoi fără ca nimeni să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și i-l adusese în mai puțin de o săptămână. Începuse să fie cunoscut în cercul extrem de ermetic al traficanților de armament și al clienților acestora. Deoarece cunoștea regula noului venit care voia să intre pe o piață nouă, se îngrijea ca prețu rile lui să fie mai mici decât ale celorlalți furnizori. N-avea rost să se lăcomească, marfă era destulă iar clienții nu lipseau niciodată. În scurtă vreme își extinsese afacerea și dincolo de graniță. Abia atunci începuseră să curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]