2,464 matches
-
chiar lângă scări, foarte discretă. Ceilalți erau la ultimul etaj - nimeni nu ar fi știut unde este, cu atât mai puțin ce face. — În afară de persoana care i-a dat marfa. Asta m-a adus înapoi de unde plecasem. Hawkins se uita îngrozit la mine. Poliția pornește de la ipoteza că a fost crimă, Sam, a spus el. Și e greu să scoți ceva de la angajații băncii. Sir Richard vrea ca totul să fie mușamalizat, și ei știu asta. Brand nu le poate da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Mirosul m-a lovit dintr-odată, dar nu îl recunoscusem încă. —James, ce este? Ce te doare? S-a bătut pe piept și stomac. O mână era în jurul gâtului. —Mă arde... arde... nu pot respira... a spus. Ochii îi erau îngroziți. Sub mâinile mele, umerii îi erau calzi precum cărbunii. Picături de sudoare i se formau pe față ca lacrimile. Nu l-am mai putut ține drept. Picioarele i s-au înmuiat și s-a prăbușit pe punte. Uitându-mă disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
face nici măcar un ou banal“ - și le explică vrăjeala cu presa. |ia nici nu vor să audă. Duffy primește un deadline până la care să scoată un alt ou de aur. Încearcă să scape, să mai câștige timp, transpiră, se plimbă îngrozit prin încăpere cu ochii ațintiți la ceas. Când expiră termenul-limită, intră mafioții amenințători, cu pistoale în mână. Iar Duffy face scurt, spre marea lui surprindere, un ou de aur. E nevoie să vă explic miezul parabolei? Când se apropie deadline-ul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
taci! a fost răspunsul lui tăios, însoțit de un gest brutal prin care a prins-o în brațe și i-a îndoit trupul pe genunchii lui. A încercat să o sărute fără voia ei, dar fata s-a ferit. O îngrozea privirea lui de om nebun și balele ce i se prelingeau pe la colțurile gurii. A strâns-o cu brutalitate și a încercat să-i deschidă nasturii bluzei. Fata s-a opus cu toată forța și a reușit să scape. A
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cadoul cumpărat cu tot dragul pentru Relu Marian Malciu din puținii ei bani economisiți cu greu. Nu reuși să deschidă poarta. Ori că nu avea forța necesară, ori că nu știa cum să declanșeze mecanismul de asigurare a acesteia. Era îngrozită numai la gândul că vine după ea ori că dă drumul la vreun câine uriaș, dintre cei văzuți în curte la sosire, s-o sfâșie. I-a deschis-o cineva din afară. Era un băiat tinerel, în salopetă albastră. - Hai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
e posibil să fi ratat transmisiunea. O lume în care totul pare frumos, roz și luminos, dar multe sunt întunecate, nesigure și tensionate. O lume minunată, plină de povești care te vor face să râzi, să plângi sau să te îngrozești. Povești pe care vi le voi spune de la început, chiar din momentul acela magic în care îți auzi numele și știi că e rândul tău să vorbești. Începem periplul în fascinanta lume a televiziunii, chiar dacă e greu de spus de unde
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
care a trecut Casa Regală după 1989 - probabil prețul plătit de Mihai I pentru a i se retroceda proprietățile). Entuziaști și grăbiți, românii s-au apucat să voteze personalități. O „burtieră“ arăta ce se vota. Nu înțeleg de ce m-am îngrozit. Am descoperit un uriaș talmeș-balmeș. O zacuscă stricată. George Enescu alături de Mirel Rădoi. Carol 1 (scris așa...) lângă Nicolae Badea și Florentin Petre. Vlad Țepeș la greu. Ștefan cel Mare (un clujean din publicul Andreei l-a desemnat clar, stârnind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
-ți caci, vrăjmașule!“. Am fost șocat prima dată. Apoi, înduplecată, iarna, mi-a povestit că a avut un frate bolnav de tuberculoză, frate mai mic, care o ura, murind încet, ciudat... Și-a căcat plămâni, zicea Profira, holbând ochii verzui, îngrozindu-mă... cu asemenea final... Culmea e că pe mama, învățătoare, cu bucle castanii, dureros de feminină, îndrăgostită de cineva de la oraș, ei, pe mama, am auzit-o tot o dată înjurând o cloșcă ce-o ciupea de câte ori se nimerea pe lângă cuibar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Împărați. În biserică lucra un pictor, care văzând îmbulzeala oamenilor zicea: "De ce credeți basmelor călugărești? Un pictor poate să picteze o icoană mult mai frumoasă". Pe când zicea el acestea, deodată a văzut chipul Maicii Domnului schimbându-se. Atunci s-a îngrozit așa de tare, încât s-a înțelepțit pe loc, spunând oamenilor să se închine cu evlavie, căci cu adevărat s-a pictat cu minune dumnezeiască. De la Galați, părinții au luat sfânta icoană, au urcat într-o corabie și au pornit
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
să mă uit la televizor și să mănânc, așa că mai bine aș ieși. — Ne vedem în față la The Bailey pe la unu. —Debbie... te deranjează dacă ne vedem altundeva? Gândul de a sta singură în față la The Bailey mă îngrozește. Acolo își fac veacul toți oamenii frumoși sau cei care se cred frumoși. —OK. În față la Brown Thomas? N-ar fi mai bine în Brown Thomas? La departamentul de haine bărbătești. — Sigur. Ne vedem atunci. Mă gândesc să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
iau autobuzul spre casă. Nu conduc. Vreau să spun că știu să conduc, dar pur și simplu n-o fac. Nu pot să-i înțeleg pe cei care se distrează făcând o „plimbare lungă cu mașina“. Condusul în oraș mă îngrozește. Așa că aștept autobuzul, când se întunecă deodată și am un atac de panică, gândindu-mă că părul meu uscat cu föehnul o să se elctrizeze în caz că plouă. Nu am făcut decât să-l usuc cu föehnul. Frumos și drept. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
făceau oamenii duminica înainte să apară cumpărăturile de duminică. Cred că mergeau la plimbare sau stăteau și se uitau la televizor. Îmi aduc aminte că mama și tata ne duceau în fiecare duminică la plimbare până la digul Dun Laoghaire. Mă îngrozea. Îmi aduc aminte că plimbarea pe dig mi se părea cea mai lungă și mai plictisitoare din lume și piciorușele mele nu făceau niciodată față. Era mereu frig, și eu dădeam mereu nas în nas cu alți copii de la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
niște obiele legate cu capete de sfori și sârmă, hainele erau niște zdrențe din care degaja un miros oribil. Când am întețit focul și i-am cerut să și le scoată a consimțit fără nici o reticență, iar eu am fost îngrozită în fața rănilor vii care îi acopereau corpul. Văzusem deja destule plăgi, abcese, degerături, dar nimic nu se putea compara cu trupul însângerat, purulent și rău mirositor al acestei ființe pe care, în plus, mișunau păduchi. Am aruncat pe foc zdrențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
schimburile, comerțul, turismul sau circulația. Ei vor ataca teritoriile - reale sau virtuale - ale imperiului cu viruși - reali sau virtuali -, transformând primele victime în arme nomade, și vor semăna moartea în jurul lor. Vor căuta să dezarticuleze sistemele de supraveghere, îi vor îngrozi pe sedentari, astfel încât aceștia să nu se mai deplaseze, să nu mai întreprindă nimic, să nu mai creeze, să nu se mai distreze și să se închidă în buncărele lor. Vor utiliza toate armele întreprinderilor moderne, cu avangărzi, grupuri locale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în cursul ultimilor cinci ani, o interesa tot ce era în legătură cu creatorul total. Părea iluminată, cu toate că, pe de altă parte, ceva se produsese, o desincronizare cu ritmul normal de viață. Slăbise îngrozitor în acest timp, osatura devenise foarte proeminentă, se îngrozea singură când își privea mâna, cu tegumentele subțiri, transparente, lipite de oase. Pleoapele i se îngustau reflex într-un rictus, era de fapt un început de miopie dar întârzia, mereu întârzia să se prezinte la un oculist. Reîncepură și migrenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
smulge cu ușurință, numai să vrem. Hai să facem ca într-o poveste, adică să plecăm în lume, una încolo și una încoace și peste un an să ne întâlnim în același loc și în aceeași zi... Și atunci fusese îngrozită de viditatea care se crea în jur, trecea timpul, fulgerător de repede și ea nu mai reușea să-i mai stopeze cursul, se alarmase de vălul gros, ca de pâslă ce o înconjura, de sărăcia fluxului informațional, de vraja ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fața morii de vânt care știe de la bun început că nu are nici o șansă, dar încearcă așa, de dragul nesăbuinței și cade deodată fulgerat la pământ. Avea cel puțin certitudinea că lupta va fi scurtă, nici nu avea timp să se îngrozească, puțină orbire și era suficient: Cel puțin ÎNCERCASE. După mimica Fanei, Carmina înțelese că femeia îi spunea ceva important. Am lăsat-o pe Ela la soacră-mea. Nu m-ar fi deranjat, Ela e un copil potolit, dar are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aplecă brusc spre ea și-i atinse cu două degete obrazul. E plăcută libertatea, doamnă? Vocea lui plină de ironii difuze. Gesturile precipitate. O libertate pe care tu mi-ai oferit-o, cu multă generozitate, să nu uităm asta. Mă îngrozesc la gândul că ai deveni o femeiușcă așa ca celelalte, care nu lasă să-i scape nici o ocazie. Ea ridică mâinile în semn de neputință. Mă privește numai pe mine. Se întoarse brusc spre ea, se sprijini de brațul fotoliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de disciplină germană și viclenie italiană a ajutat-o să captureze vârcolacul de la Leine, de pildă. Observându-mi expresia nedumerită, doctorul adăugă: Fritz Haarmann, știți. Executat cu câțiva ani În urmă. Se pare că Manetti rezolvase un caz care a Îngrozit și revoltat o Întreagă națiune, fiind asistată de un coleg mai sceptic. Foarte repede, a suspectat ceva ce autoritățile locale nu erau dispuse să accepte: și anume, că faimosul vârcolac din Hanovra era chiar unul dintre informatorii poliției, alienatul mental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o va găsi. De Îndată ce soldații au plecat, s-au auzit pași grăbiți pe scările de la intrare. Era vecina turcoaică de vizavi. O femeie plinuță, cu o fire blândă, Întotdeauna veselă, deși În clipa asta nu era deloc așa. Văzând expresia Îngrozită de pe chipul vecinei, Armanoush a ieșit din transa ei și a Început să se lase pradă fricii. L-a tras pe Yervant aproape de ea și a șoptit cu niște buze tremurătoare: — Fiule, du-te până la unchiul Levon acasă... Spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ești puternic, Jerry, admise Norman. Mare scofală. Harry deveni deodată agitat. Norman, pentru Dumnezeu. Ai să ne omori pe toți. ASCULTĂ-L PE HARRY. EL ESTE ÎNȚELEPT. — Nu, Jerry, Harry nu este Înțelept. El este doar Îngrozit. HARRY NU ESTE ÎNGROZIT. ABSOLUT DELOC. Norman se hotărî să treacă peste asta. — Cu tine vorbesc, Jerry. Numai cu tine. Tu ești cel care se joacă. JOCURILE SUNT STUPIDE. Da, așa este, Jerry. Nu sunt demne de tine. JOCURILE NU PREZINTĂ INTERES PENTRU NICI O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se predea și s-o lase să-l facă inofensiv. Pe de altă parte, putea avea Încredere În ea? Trebuia. Nu avea de ales. „Eu trebuie să fi fost, Își zise. Așa trebuie să se fi Întâmplat.“ Gândul acesta Îl Îngrozi atât de mult Încât deveni bănuitor. I se opuse cu violență și Îi trecu prin minte că nu era un semn bun: prea multă rezistență. — Norman? — Da, Beth. — Ai s-o faci? — Nu mă forța, Beth. Dă-mi un răgaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-l citeam mascat într-o supracopertă de manual de fizică, materie la care cam scârțâiam, eu, premianta de până atunci. Eram în clasa a șaptea și m-a prins tata cu romanul deocheat, s-a schimbat la față, s-a îngrozit bietul de el, și mi-a făcut o morală strașnică. Cred că a fost și singura mea ceartă cu tata, el fiind foarte apropiat de mine și extrem de afectuos. V.P.: Ce rol mai are cititul cărților astăzi? C.M.: V-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
decât un profan erorile meseriei și dacă nu o putem îndrepta, e că sunt atâtea pricine, a căror răspundere, cea mai mare, o poartă publicul. Când deschizi astăzi un ziar și îți arunci ochii asupra rubricei Viața în provincie te îngrozești. De fapt, nu se mai îngrozește nimeni, fiindcă ochiul nostru s-a obișnuit acum. Ceea ce trimite provincia noastră pentru a servi drept hrană intelectuală la cafeaua cu lapte merită să fie menționat. Cetim, indiferent dacă e vorba de Ploiești sau
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dacă nu o putem îndrepta, e că sunt atâtea pricine, a căror răspundere, cea mai mare, o poartă publicul. Când deschizi astăzi un ziar și îți arunci ochii asupra rubricei Viața în provincie te îngrozești. De fapt, nu se mai îngrozește nimeni, fiindcă ochiul nostru s-a obișnuit acum. Ceea ce trimite provincia noastră pentru a servi drept hrană intelectuală la cafeaua cu lapte merită să fie menționat. Cetim, indiferent dacă e vorba de Ploiești sau de Dorohoi, cu o regularitate matematică
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]