1,859 matches
-
marginile tolbei de la gâtul flăcăului. Ia să vedem ce-ai aici, spuse, răscolind. Nu-i rău, pentru un începător. Poate o să lucrezi pentru mine, într-o zi. Să-i spui soru-tii să mă caute. Jucă portocala în palmă, sub ochii îngroziți ai flăcăului care nu învrednicise cu nicio privire mărunțișul îndesat în buzunare, dar privea disperat la portocală. — Bine, încheie vlăjganul, punându-i înapoi portocala. Pe asta du-i-o soru-tii, spune-i că e din partea mea. Cum ziceai c-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ardem în chiuvetă... Prinse cartea cu două degete și se întoarse în bucătărie. Turnă peste ea din sticla cu spirt și îi dădu foc, privind flăcările. Apoi lăsă apa să curgă, până când funinginea înmuiată se scurse. — Ce-ai făcut ? șopti, îngrozită, Melania. — E bun Farmacistul, răspunse Golea, scuturându-și palmele, ca după o treabă bine făcută. Cel mai bun... Abia atunci Melania se trezi de-a binelea. — L-ai omorât ! — Era, oricum, mai mult mort decât viu, ridică Golea din umeri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să joace niște umbre ce nu erau doar năluci, de vreme ce se auzi un pocnet, ca și cum cineva meșterea la portiera mașinii. — Văleu, Doamne ! icni Iadeș. S-au întors rușii ! Își suci capul într-o parte, de parcă se aștepta să vadă chipul îngrozit al lui moșu-su, dând ochii cu moroii cu stea roșie în frunte. Dar fața îngrozită era doar a lui și ochii i se făcură cât cepele când văzu portiera deschizându-se de-a binelea și o siluetă strecurându- se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
meșterea la portiera mașinii. — Văleu, Doamne ! icni Iadeș. S-au întors rușii ! Își suci capul într-o parte, de parcă se aștepta să vadă chipul îngrozit al lui moșu-su, dând ochii cu moroii cu stea roșie în frunte. Dar fața îngrozită era doar a lui și ochii i se făcură cât cepele când văzu portiera deschizându-se de-a binelea și o siluetă strecurându- se prin deschizătură cu o repeziciune care sugera furie. Priviră tâmpi la arătarea aceea, Chisăliță trase de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ultima picătură. Străjerii patrulau prin oraș zi și noapte, zăngănindu-și armele și cer cetând în tot locul. Cu toate astea, morții conti nuau să-i întâm pine în fiece dimineață, înfiorându-i pe locui torii orașului cu privirile lor îngrozite. Până într-o dimineață, când un pâlc întreg de străjeri fu găsit, cu arme cu tot, stivuit, ca sacii la moară, și comparația nu păru nelalocul ei, căci aveau cu toții obrajii secați și albi, de parcă ar fi fost dați cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ușa de la garsoniera bătrânului. Unchiașul era întins pe pat, țeapăn ca o scândură, cu pieptul încremenit și ochii holbați. Crezu că murise, dar îi auzi dinții clănțănind, ca un stol de grauri bătând în fereastră. Fata, complet goală, îl privea îngrozită de după ușă. Se aplecă, își adună în grabă puținele haine și se strecură afară. — Măcar ți-ai luat banii înainte ? îi șuieră Maca atunci când trecu pe lângă el. Ea îi aruncă o căutătură ucigașă și fugi pe hol, trântind ușa. Auzea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ne beam aperitivele În bibliotecă când au intrat părinții lui și ai mei. Înainte să-mi dau seama ce se Întâmplă, el era deja În genunchi! — În fața ambelor perechi de părinți? Ți-a făcut propunerea În public? Știam că par Îngrozită, dar nu mă puteam abține. —Bette, nu poți să zici că a fost În public. Erau doar părinții noștri și el a zis cele mai dulci chestii din lume. Vreau să zic, noi nu ne-am fi cunoscut dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tremurânde, de parcă ar fi fost o pipă de sticlă pentru cocaină și nu un pahar de șampanie. Draga mea, am venit acum mai bine de-o oră, cum am promis. Am avut niște probleme la intrare. Nu se poate! părea Îngrozită. —Ba da. Paznicul e foarte drăguț, dar total cretin. —O, Bette, Îmi pare rău! De ce nu m-ai sunat? —Te-am sunat. De vreo câteva zeci de ori, dar cred că n-aveai cum să auzi telefonul. Ascultă, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Serios? Nu mi se păruse așa de Încântat când Îmi lăsase un mesaj puțin mai devreme, ordonându-mi să vin acasă la el În seara asta să bem ceva. („Bette, scumpo, te-am prins. Tocmai am vorbit cu șoricelul ăla Îngrozit care pretinde că ți-a ocupat boxa, ceea ce mă face să mă Întreb ce anume faci În momentul ăsta. Sper că ești În al nouălea cer. Poate ți-ai luat un amant. Te aștept În seara asta la șase punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ta o să se Îmbunătățească semnificativ peste câteva minute. Spuse asta cu o asemenea siguranță - și pe tonul acela deosebit de insinuant știu-ceva-ce-tu-nu-știi - Încât chiar m-am uitat la el. E ceva ce ar trebui să știu? E cineva aici? am Întrebat, Îngrozită și În același timp curioasă În legătură cu cine putea să patruleze În fața apartamentului meu, așteptându-mă să ajung acasă. Gata, ei, am spus destule, asta e clar! cântă el. Nu e treaba mea, bineînțeles. E timpul să mă Întorc la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o masă izolată, cu asociații săi, și ne-am asigurat că semnul de REZERVAT era afișat la vedere și că un șir constant de fete frumoase a trecut pe la ei să-i salute. Cel mai surprinzător a fost Philip. Eram Îngrozită că va face ceva la beție care mă va face de rușine pe mine sau firma, dar el a reușit să nu-și bage nasul În nimic necurat și să nu și-l vâre În nici un decolteu - cel puțin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu te țin prizonier mai mult decât e absolut necesar. Ceea ce oricum va fi suficient ca să Încerce să te convertească la un stil de viață fără carne, dar sper să fie suportabil. Jena se risipise. Eram În extaz. Și ușor Îngrozită. —Bine, sună bine. După toate poveștile pe care mi le-ai spus, simt că trebuie să-i cunosc acum. Mama stătea În leagănul de pe verandă, Înfășurată În mai multe straturi de lână, când am intrat pe aleea care diviza cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Încolăcit brațele În jurul gâtului lui și mi-am lipit gura de a lui. N-am realizat pe moment că deschisese gura să protesteze, nu să mă sărute și el. Ho, iubire, Încearcă să stai cu chiloții pe tine. Se retrase Îngrozit și mă privi de parcă mi-aș fi smuls toate hainele și aș fi sărit pe el. —Care-i problema? Ce e? am Întrebat. Am refuzat să-l las să scape de data asta - trebuia să aflu odată pentru totdeauna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mea. Dar să nu uiți atât, măcar atât: că aparții în întregime bărbatului tău". Strecurându-se, în cămașă de noapte, între așternuturile "cam reci", Jeanne așteaptă așadar, plină de fiori... Deodată, se aud trei bătăi ușoare în ușă. Tânăra "tresare îngrozită", dar nu răspunde. Însă bătăile se repetă, iar încuietoarea scrâșnește. Jeanne își ascunde capul sub cuverturi, înspăimântată "ca și cum ar fi intrat un hoț în odaie". Ghemuită sub pleduri, aude niște încălțări scârțâind ușor pe podea. Tresare și scoate un țipăt
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Jeanne nu-și mai amintește nimic, căci "își pierduse capul". "I se păru doar că el îi strivise buzele cu o grindină de mici sărutări recunoscătoare". Apoi el mai încercă de câteva ori să se apropie, dar ea se împotrivi îngrozită. Se zbătu, iar când "întâlni pe pieptul lui același păr des pe care-l simțise mai înainte pe picior, se trase înapoi scârbită. În sfârșit, obosit de a o tot ruga zadarnic, el rămase întins pe spate, nemișcat". Jeanne își
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să vă înfuriați? Evitați relațiile sexuale? Evitați filmele foarte emoționale, cum ar fi filmele de groază sau chiar cele foarte triste? Evitați să ieșiți din casă cînd este foarte cald sau foarte frig? Nu vă place să fiți speriați sau îngroziți? Evitați să vă aflați departe de ajutorul medical? Sînteți atenți la căile de ieșire de urgență? Evitați statul în picioare și mersul fără sprijin? Dacă ați răspuns afirmativ, atunci aceste forme de evitare sînt legate de atacurile de panică și
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
așa cum rememorează în volumul autobiografic Between Lives/ Între vieți (2001), mama sa le lăsa să atingă cote alarmante. Doar la 15 ani, când Dorothea a desenat o femeie goală ce avea pe cap, în loc de păr, frunze, familia s-a arătat îngrozită. Zece ani mai târziu, în 1936, când vizitează la Muzeul de Artă Modernă din New York expoziția "Artă fantastică, Dada și Suprarealism", Tanning simte că stilul său și-a găsit matca în "lumea cu infinite fețe, pe care o așteptam de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
devenit puternice care de asalt, baloanele de zbor s-au transformat în "baloane militare de observație". Cele dintâi avioane mitraliază, enormele tunuri precum faimoasa "Bertha", nu mai trimit oamenii spre Lună ci lansează monstruoase obuze asupra orașelor și a populației îngrozite. Acest război mondial joacă un rol revelator în imaginarul occidental. Dezvoltarea imaginarului este puternic influențată, fapt ce se traduce însă diferit în Europa și în Statele Unite. 5. Pasul spre crearea genului De la Platon și până la Wells au existat narațiuni făcând
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
veniăm tă cuturalidăm dacu oaenii muntii aflati in contediu, nu tă ne ditrăm, ti am vrea să nu platim tihete de mată, că venirăm aiti tă muntim, nu tă ne-ndopăm! În timpul acestei explicații, Ovidiu a văzut că secretara privește îngrozită slipul directorului: s-a uitat și el. Un testicul lung ieșea de sub unul dintre cracii chilotului de baie. Înroșindu-se, actorul i-a șoptit superiorului său: Eugene, coiul! Ascunde-l! Te coif? Ata e părul meu, ghizonat... Ti nu mă-nterupe
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
un plânset de animal rănit. În casa aceea joasă după colț locuiește Giuseppa Concio, cu ani în urmă când a născut nu era nimeni în preajmă s-o ajute. M-am apropiat de casă, dar am luat-o la goană îngrozit. Apoi m-am întors și am intrat. "Ajută-mă, ajută-mă, Giandomenico, mor, mor, carnea mă frige, inima mi se despică"34. Am început să plâng, am alergat afară și am bătut la toate porțile, nimeni, toți erau la câmp
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
simte nevoia să fie solidară și încearcă ceva ce ar putea să fie și cîntec... la-la-la; apoi Mihai vrea s-o angajeze și pe bunica, drept care bătrîna, presată de situație, speriată, încropește ce poate din "foaie verde de cicoare...") Irina: (îngrozită, țipînd) Bunică! (o ia și o duce spre bucătărie; se întoarce imediat, întrerupe toate aparatele și-i smulge ghitara) Tată! Mai mare rușinea! Mihai: (în culmea surescitării) Ce??? Mai mare rușinea? Cine spune asta? Irina: Eu. Mihai: Da?! Și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lase mai... moale, dar fără succes) Că punem mîna pe arme... să apărăm partidul și pe cel mai uriaș... și mai sfînt fiu al neamului... Ne vom lupta pînă la moarte... pînă la ultimul...! (urlînd peste puteri) Trăiască...! Trăiască...! Securistul: (îngrozit, încearcă să-l potolească) Gata, gata... Gata! Hai liniștește-te... Costache: (revenit dintr-o transă hipnotică) Dacă vreți... eu pot să mai... Securistul: (încă speriat și cu o oarecare silă...) Nu, nu, e destul... A fost bine..., foarte bine... (pune
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
impune migală și transparență. În acest volum, el reînvie istoria, aureolând prezentul: Se vaită stejarii românești/ Peste Dumbrava roșie-i furtună/ Se-nalță-n cer văpăile șerpești,/ Bufniri de trunchiuri prăbușite sună,/ Și tremurând, și plâns, de după norii/ Se-arată îngrozit un colț de lună." Un adevărat infern dantesc este creat pictural în viziuni apocaliptice: "Nu-i Ștefan-vodă cel ce-a ridicat, / Mari, focurile străjii peste creste/ Întregi Carpații s-au învăpăiat." Cozma Răcoare capătă dimensiune prin evocarea lui Ștefan, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înșelat întîi nevasta...” 9) în aceeași perioadă (adică între 1907 și 1910), fiorii intră în lexicul poetic al lui Topîrceanu, ca agenți ai schimbării ori ca semne ale unor emoții mai adînci: „Dar ce fior prin noapte trece./ Șoptesc copacii îngroziți./ Un tainic murmur, - ca o apă/ Coboară-n codrii adormiți.// Vin freamăte nelămurite,/ Prevestitoare de furtună,/ Și nouri vineți colo-n zare,/ Deasupra munților s adună...” 10) Cuvîntul e prezent, de asemenea, la prozatorii epocii: la Sadoveanu, care publică o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ce se ridică și cad apoi, rotindu-se ușor, în urma unei bătălii între cocoși, din cotețul de păsări. Și propune o comparație din domeniul fermier, creînd o scenă ulterioară, în narațiune, cîteva pagini mai încolo. (83) Un concert de cotcodăceli îngrozite se aude din curtea casei vecine și puțin după aceea, un soldat intră în cameră, ținînd de picioare două găini moarte. Avea peste tot pe el pene roșcate cu nuanțe de mov sau roz, în păr, pe față, pe tunică
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]