1,892 matches
-
se trezi. Îi ridică ușor capul și-l scutură. El Își schimbă poziția capului și Înghiți. Liz Începu să plângă. Se duse până la marginea pontonului și se uită la apă. Din golf se ridica ceața. Îi era frig, se simțea Îngrozitor și totul Îi părea dus. Se-ntoarse la Jim și-l mai scutură o dată ca să fie sigură. Plângea. — Jim, Îi spuse. Jim. Jim, te rog. Jim tresări și se Încovrigă. Liz Își scoase haina, se aplecă și-l acoperi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
i-am spus c-o să-l trimitem pe vas și o să-i aplicăm o corecție severă. I-am zis să mi-l arate pe individ. Și-mi arată un servant de tunar, cel mai liniștit băiat. Zice că fusese insultat Îngrozitor și asta În mod repetat - discutam cu ajutorul unui interpret. Nu-mi puteam imagina de unde să fi știut băiatul atâta turcă Încât să-l poată jigni. L-am chemat la mine și l-am Întrebat: — Ai vorbit cumva cu un ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și noi Îi măcelăream de la peste patruzeci de metri. S-au năpustit peste ea, și chiar și ofițerii s-au băgat În față și au Încercat să-i facă ceva. Era obstacolul perfect. Aveau ofițeri foarte buni. Ne-am enervat Îngrozitor când am auzit că a cedat flancul și că trebuie să ne retragem. Furtuna de trei zile Ploaia Încetă În timp ce Nick se Întorcea pe drumul care trecea prin livadă. Fructele fuseseră culese și vântul de toamnă sufla printre copacii dezgoliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
primit cincisprezece scrisori deodată și el le-a sortat după dată și le-a citit În ordine cronologică. Vorbea În toate despre spital și despre cât Îl iubește, despre cum Îi e imposibil să trăiască fără el și ce dor Îngrozitor i se făcea noaptea. După armistițiu, au căzut de acord că ar fi mai bine ca el să se-ntoarcă acasă, să-și găsească o slujbă și să se poată căsători. Luz nu voia să se-ntoarcă până nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doar Billy. Și asta-i pentru că n-am putut niciodată să alunec. Nu pot s-alunec, Billy. Nu pot s-alunec. Se prind chestiile de mine. De fiecare dată când Încerc să alunec, se prind, spuse, Închizându-și ochii. E-ngrozitor să nu poți s-aluneci. Da, spuse Billy „Lunecosu’“ Turner. — Da, ce? Ce ziceai tu. — Nu. Nu ziceam nimic. Cred că ți s-a părut. — Ziceai de-alunecat. — Nu. N-aveam ce să zic de-alunecat. Da’, auzi Billy, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
căsătoriți și chiar și acum sunt a lui și o să fiu mereu și tot ce am e al lui. Poa’ să se folosească toți de corpul meu. Dar sufletul meu Îi aparține lui Steve Ketchel. Doamne, ce bărbat. Ne simțeam Îngrozitor. Era un moment trist și jenant. Și apoi Alice, care mai tremura Încă, spuse cu vocea aia joasă a ei: — Ești o mincinoasă ordinară. Nu te-ai culcat În viața ta cu Steve Ketchel și o știi foarte bine. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mâna. Stăteau amândoi pe verandă, Întristați. Fontan părea foarte bătrân și madam Fontan părea tristă. Ne făcu și ea cu mâna și Fontan intră În casă. Întoarserăm mașina și intrarăm pe șosea. — Se simțeau atât de prost. Fontan se simțea Îngrozitor. — Ar fi trebuit să mergem aseară. — Da, ar fi trebuit. Ieșiserăm din oraș și acum mergeam pe șoseaua lină printre câmpuri pline de grâne. În dreapta se vedeau munții. Arăta ca-n Spania, doar că eram În Wyoming. — Sper să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deși starea lui ajunsese să fie foarte rea. Avea peritonită și nu credeau c-o să supraviețuiască. Bietul Cayetano, spunea ea mereu. Are niște mâini atât de frumoase și așa un chip frumos și nu se plânge deloc. Ajunsese să miroasă Îngrozitor. Își ducea degetul la nas și zâmbea clătinând din cap, povestea sora. Îl jena faptul că miroase-n halul ăla. Îl făcea să se simtă prost, după cum spunea sora Cecilia. O, era un pacient atât de bun. Zâmbea Întruna. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a muncit la sfeclă. Știu că n-a făcut asta. Are mâini prea fine și nici o bătătură. Știu eu că trebuie să fie vreun fel de tip rău. Mă duc chiar acum să mă rog pentru el. Bietul Cayetano, suferă Îngrozitor și nu scoate un sunet. De ce-au trebuit să-l Împuște? O, bietul de Cayetano. Mă duc chiar acum să mă rog pentru el. Se duse chiar atunci să se roage pentru el. În spitalul acela era un radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și am vorbit cu băiatul ăla, O’Brien și i-am zis că trebuie să trimită niște mexicani la bietul Cayetano. O să trimită câțiva În după-amiaza asta. Și pe urmă bietul om o să se simtă și el mai bine. E Îngrozitor că nu s-a interesat nimeni de el. Pe la cinci după-amiaza trei mexicani intrară În cameră. — Se poate? Întrebă cel mai mare dintre ei, un tip destul de gras cu buze groase. Sigur, spuse Frazer. Luați loc, domnilor. Să vă servesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
peste o sută de ani? - Asta nu e nimic. S-ar putea să se Întîmple ceva mult mai grav. Da. Să nu poți să comunici nici atunci. Era gînditor, privea spre fereastră, În amurgul de-afară. Aprinsei lumina. - Ar fi Îngrozitor, spusei. Nu pot să cred... Tot va veni o zi... fie și peste o mie de ani. - Peste o mie de ani... - Nu-și termină vorbirea; Întorsei capul: dispăruse. Doamna Pavel ridică ochii spre mine: - De ce tăceți?, mă Întrebă. - GÎndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
iubit, cu o viață lungă? — Numele tău va dăinui în istorie. Nu pot să-ți zic mai mult. — Mă zăpăcești. Nu-mi place să fiu zăpăcit - Vitellius își lăsă capul să cadă pe brațele încrucișate pe masă; neliniștea îl chinuia îngrozitor. Vreau să știu... Să știu... Deodată înălță capul și privi spre tavan. — Ați auzit? — Ce anume? întrebă indiferent hangiul. — Un foșnet... Deasupra ce-i? — Cucuvele - hangiul înteți focul. Din cauza frigului, își caută adăpost sub acoperiș. — Cucuvele, gemu Vitellius. Păsări prevestitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mâna pe traista aflată lângă el. Îi era indiferent dacă se găsea acolo, în orășelul din Gallia, sau în orice alt loc din lume. Velunda nu mai era. Îl părăsise. Ce simțea era nu numai disperare, ci și altceva, mai îngrozitor. Era o indiferență cumplită - avea inima înghețată. Nimic nu mai conta pentru el, nici măcar arta vindecării, căreia până atunci îi dedicase viața lui. Nu-i mai păsa că e medic. Nu-i mai păsa de cei din jur. Putea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
risipi tensiunea ce domnea în acea adunare, de parcă simpla lui prezență era de-ajuns pentru a-i liniști pe soldați. — Zeflemitor și greu de stăpânit, ca întotdeauna, șuieră Tampius. După ce i-a făcut medicul nostru nepriceput, ar trebui să sufere îngrozitor, dar el... Uită-te la el! — Te surprinde tăria lui de spirit, puterea de a îndura durerea sau demnitatea lui? întrebă Cornelius Fuscus întorcându-se spre Tampius. Erai și tu în templu, pe malul Danubius-ului, când Antonius a împlinit ritualul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că, Șomuzșomuz cianurile vor ajunge în Olt și Baraolt și aproape peste tot. Și trecem la conserve. Nu la ălea europene, că nu se știe cu exactitate ce inventar conțin. Dacă, doamne ferește, sunt umplute cu liberă circulație sau, mai îngrozitor, cu înlocuirea vizelor Scengen cu pateu fois gras de gâscă ?! Mai bine refuzăm să deschidem conservele, că-s scumpe, și trecem la mâncărurile tradiționale. De Post. Iar în post, ca s-o spunem pe-aia dreaptă și sfântă, nu se
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fie și Președintele Kurdistanului, eu nu deschid, c-a zis și la radio chestia cu genomu care poa’ să schimbe omu ca la ciuperci. Deschizi pentru ăl bun și vine ăl rău care, Doamne ferește, ne mai și violează. 236 Daaa? îngrozitor. Fie ce-o fi, voi deschide s-o văz și pe asta, pardon, pe ăsta, că-i un cetățean total necunoscut deși are pijama similară cu-a mea. Ce-i cu dumneata, nenică, pe balconul nostru ?! Primul Ministru nu ești
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a văzut sau s-a făcut că nu mă vede. Era, o dată, cu un grup întreg... -Tot atât de tânără și frumoasă? îl întrerupse Condurachi. Manole îi puse mina pe umăr. - Mon cher, n-ai să mă crezi, a îmbătrînit îngrozitor. E de nerecunoscut! Ce mai încolo și-ncoace, când am zărit-o ultima oară, primăvara trecută, era o babă! Eleazar se opri brusc în mijlocul odăii. - Mă asculți, sau preferi să te uiți pe fereastră? - Te ascult, spuse Lorinț, dar nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
foutus pour l'éternité. Pentru că, dacă sunt indestructibili, unde mă duc, azi, mâine, poimâine, când mi-o veni și mie rîndul? Nu mă pot duce nicăieri, pentru că sunt deja acolo, și sunt peste tot, în același timp. Dar asta e îngrozitor, să fii peste tot și totuși, într-un anumit fel, să nu fii, pentru că nu mai ești viu. E îngrozitor, să nu te poți odihni niciodată, cum se odihneau moșii și strămoșii noștri. Căci ei se duceau unde le era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rîndul? Nu mă pot duce nicăieri, pentru că sunt deja acolo, și sunt peste tot, în același timp. Dar asta e îngrozitor, să fii peste tot și totuși, într-un anumit fel, să nu fii, pentru că nu mai ești viu. E îngrozitor, să nu te poți odihni niciodată, cum se odihneau moșii și strămoșii noștri. Căci ei se duceau unde le era scris, unii în Cer, alții sub pământ, alții la marginile Pământului, dar, înțelegi, ei se puteau odihni. Dar noi, Ivan
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un miros puternic, greu, de păcură încinsă, și mi-am adus aminte că la vreo zece metri de locul unde am fost fotografiați se găseau două căldări cu păcură. - E un fel de hypermnezie cu efecte laterale, spuse Profesorul. - E îngrozitor, continuă. E prea mult, și e inutil. - Pare inutil pentru că nu știm încă ce să facem cu ea, cu această fantastică recuperare a memoriei... În orice caz, adăugă zâmbind, să-ți dau o veste bună. În câteva zile, vei primi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din cap, zâmbind încurcată. În acea clipă, Antim observă cu emoție că are gura foarte mare și dinții neregulați - și asta îi dădea un aer de frumusețe sălbatică, amenințătoare, aproape agresivă. - Auzisem dar nu-mi venea să cred. Ar fi îngrozitor, îmi spuneam, ar fi îngrozitor să fie adevărat că Maestrul nu mai dă lecții particulare, tocmai acum, când mi-am găsit slujbă și am bani. Tocmai acum, când puteam lua și eu lecții. Măcar câteva. Măcar o lecție, două pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
auzi cum strigă un cufundac și tu ai stomacu’ gol o să te-ntorci imediat. Ce le-a dat mama să mănÎnce? — O, ceva groaznic. — Bine. — Am găsit tot ce era trecut pe listă. Mama s-a culcat, o durea capu’ Îngrozitor. I-a scris lu’ tata. — Ai văzut scrisoarea? — Nu. E-n camera ei, lîngă lista cu cumpărĂturi pentru mîine. CÎnd o să se scoale dimineață și o să vadă că nu mai e nimic o să trebuiască să facă altă listă. Au băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se Înălța deasupra dealului. Pe toată lungimea pantei care ducea spre fermă zăceau pierderile ca niște boccele Împrăștiate. Tancul ardea printre copaci, scoțînd un fum negru și uleios. — E oribil, spuse fata. E pentru prima dată cînd văd așa ceva. E Îngrozitor. — Așa a fost mereu. — Și ție nu ți se pare groaznic? — Ba da, așa mi s-a părut Întotdeauna. Da’ atunci cînd ești nevoit să faci așa ceva, ar trebui să știi cum se face. Ei au atacat frontal. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
era și cu cine. Nu mai simțise singurătatea aceea a micii morți Încă de cînd făcuseră dragoste prima oară, noaptea trecută. — Nu știu ce-mi faci, dar e foarte bine, spuse. — MĂ bucur, dacă-i așa cum zici. N-ar fi Îngrozitor dac-am fi genu’ Ăla de oameni care se calcă pe nervi și ar trebui să ne certăm ca să putem face dragoste? — Noi nu sîntem așa. — Eu, una, o să-ncerc să nu fiu. Da’ n-o să te plictisești să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dacă-mi dai motive. Dar tu nu ești deloc ca el. Nici n-aș vrea să fiu. — Nu ești. Mi-a zis cineva că ești predat la colegiu. Cred că era vorba de un compliment, dar eu m-am enervat Îngrozitor și i-am făcut scandal profesorului de engleză. Înțelegi, ne-au obligat să te citim. Adică pe celelalte. Eu citisem tot ce-ai scris. N-ai scris prea mult, Roger. Nu crezi c-ar trebui să lucrezi mai mult? — Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]