8,846 matches
-
din inima Transilvaniei Mergeam spre Cascada Vălul Miresei, de pe vârful Lespezi, drum de circa 5 km, dar timpul era măsurat și Consiliul local a hotărât să ne pună la dispoziție câteva mijloace de transport adecvate, autocarul neavând acces pe drumul îngust, forestier. Am mers la întâmplare într-o mașină 4x4. Am rămas impresionată. Se asculta muzică din opera Traviata. L-am întrebat cum îl cheamă și de unde este... Petre Shieriez mi-a răspuns, din Dealul Negru. Dar îl trăda accentul și
ŞI AM VĂZUT UN ELVEŢIAN FERICIT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358074_a_359403]
-
în mine... Știu că le voi da de capăt... pentru că, pentru că oamenii sunt iubiți, chiar și când a rămas doar o părticică din sufletul lor, netulburată în vremile de acum. De undeva apare motănelul meu. Mergem agale amândoi pe străduța îngustă. Parcă aș vrea să deschid ochii spre ceva anume, dar încă nu pot. E o mare oboseală în mine, un zâmbet trist... În dreptul porții ne despărțim: Bizu sare pe gard pentru că, dincolo de poartă mă (ne) așteaptă Nad. Doar îl ghicesc
CRUCEA FLORII DE LILIAC de DOR DANAELA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357574_a_358903]
-
care trebuia să fie echivalent) astfel că marii boieri olteni-(cei de treapta I sau clasul 1) evitau să se încuscrească cu cei de de rangul II și exclus cu cei de rangul III. Pentru a ieși din acest cerc îngust , de strictă exigență socială aceștia realizau uniuni petrimoniale cu mari familii din Muntenia. În acest context se acordă o atenție deosebită numărului descendenților, a raportului pe sexe și a calității urmașilor, pentru a se evita situații de criză în care
DR. MITE MĂNEANU, BOIERIMEA DIN OLTENIA ÎN EPOCA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357520_a_358849]
-
în mine... Știu că le voi da de capăt... pentru că, pentru că oamenii sunt iubiți, chiar și când a rămas doar o părticică din sufletul lor, netulburată în vremile de acum. De undeva apare motănelul meu. Mergem agale amândoi pe străduța îngustă. Parcă aș vrea să deschid ochii spre ceva anume, dar încă nu pot. E o mare oboseală în mine, un zâmbet trist... În dreptul porții ne ... Citește mai mult „Oamenii mari nu pricep niciodată nimic și este obositor pentru copii să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
în mine... Știu că le voi da de capăt... pentru că, pentru că oamenii sunt iubiți, chiar și când a rămas doar o părticică din sufletul lor, netulburată în vremile de acum.De undeva apare motănelul meu. Mergem agale amândoi pe străduța îngustă. Parcă aș vrea să deschid ochii spre ceva anume, dar încă nu pot. E o mare oboseală în mine, un zâmbet trist... În dreptul porții ne ... V. IMBRĂȚIȘARE, de Dor Danaela , publicat în Ediția nr. 472 din 16 aprilie 2012. Te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
perete din lemn sculptat, pe care sunt dispuse după un anumit canon, icoanele. Iconostasul este străbătut de trei uși, una mai mare pe mijoc, numită „ușa împărătescă”, bogat ornamentată, destinată în exclusivitate preoților, și două uși laterale, „ușile îngerești”, mai înguste, pentru diaconi. Frumusețea și unicitatea elementelor arhitectonice ale bisericilor moldovenești construite în perioada de domnie a lui Ștefan cel Mare, împreună cu picturile murale, cu icoanele, cu bogatele decorațiuni, cu odoarele pe care le posedau, au dat acestor lăcașuri de cult
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
e pur simove” și, de aceea, prin vizionari se căuta domolirea lumescului însă plăcerea era atât de puternică încât păcatul adamic triumfa: „Și-atât de goală era strada - / De-amanți grădina era plină” (Fanfara). Drumurile se curăță, în schimb locurile înguste, mărginite atrag egoul împătimit, lipsit de cugetare. Plânsul poetului este uman: „Că plâng și nu știu unde să mă duc...” (Nocturnă) și totdată derutant, când cugetul pune stăpânire pe fiindul lui, dar și deusian când natura participă în totalitatea ei la trăirile
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
știuca. La un moment dat, un țipăt șuierat izbucni în apropierea lor, gata să le spargă timpanele. Bărbatul întoarse capul către trenul care intrase cu viteză pe pod. Lăsă undița într-o singură mână, cu cealaltă blocând copila în spațiul îngust dintre șine și parapetul metalic. Curentul de aer încins împins către ei, îi izbi peste fețele îngrozite. În goana nebună a trenului, în acele momente de panică, printr-o fereastră deschisă, un călător aruncă o sacoșă de plastic care îl
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
care, ca și acum, ploua nesfârșit și orașul se scurgea în pământ, tânărul medic sosise foarte devreme la institut. Tocmai pătrundea prin întuneric în holul de la intrare. Luneca iritat de zgomotul ghetelor, amplificat de ecou... se îndrepta spre ușa coridorului îngust de nici doi metri, la al cărui capăt distal se afla scara de serviciu contortă. Folosea deseori acest drum mai scurt, spre demisol. Micul coridor, mereu neluminat, lipsit de ferestre... Deschisese ușa. Înainta precaut pipăind când și când pereții. Odată
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
le simțisem încă din vremea în care îmi făceam bagajul, se instalase deplin. Când ațipisem binișor și pornisem pe calea viselor, m-a trezit telefonul Cristinei. Ea asculta muzică, în același timp, la alt telefon. M-am răsucit pe locul îngust, fără să deschid ochii. Nu, nu am putut dormi. Fetița aceea, atât de dulce că nu te puteai supăra pe ea, a vorbit cu prietenele ei mai mult de o jumătate de oră. În șoaptă, adevărat, dar suficient de tare
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
uica Livi, iar eu caligrafiasem acest text pe ultima pagină a cărții, chiar dedesubtul cuvântului Sfârșit. Holul în care fusesem condus era o încăpere întunecoasă, din pricina draperiei grele din brocart aurit, ce acoperea aproape în întregime fereastra, foarte înaltă și îngustă. Aici îmi poruncise tanti Drina să aștept, ca să-l anunț pe Livi de venirea ta, îmi explicase, și ca să-l pregătesc. Nicio problemă, e treaz, adăugase, văzându-mi gestul prin care o invitam să nu precipite lucrurile, dar trebuie pregătit
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
gât. Cu timpul, festivitățile acestea au căzut în desuetudine. Obeliscul nu se putea distinge în ceață. În schimb, își făcuseră apariția primii oameni. Mai întâi văzusem o femeie îndepărtându-se grăbită, purta pardesiu lung și o pălărioară neagră cu boruri înguste. Își grăbea pașii spre cele două automobile Warszawa, probabil taxiuri, ce staționau în vecinătate. Apoi privirea îmi căzuse asupra vizitiului ce moțăia pe capra unei trăsuri, învelit cu un pled până la brâu. Trăsura îmi aducea aminte de vremurile când mașini
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
în Jurnalul său: „Din punctul meu de vedere, jumătate din studenți sunt periculoși pentru Biserică - psihologia lor, tendințele lor, un fel de obsesie continuă pentru ceva. Ortodoxia pe care acești studenți, în mod conștient sau inconștient, o susțin este denaturată, îngustă, emotivă ( ... Ceea ce lipsește este bucuria și pacea în Duhul Sfânt. Fără bucurie, smerenia și rugăciunea sunt lipsite de har, deoarece puterea lor stă în bucurie. Religia a devenit sinonimă cu o sobrietate incompatibilă cu bucuria. Ea este, așadar, neputincioasă. Oamenii
PĂRINTELE PROFESOR ALEXANDER SCHMEMANN (1921 – 1983) – UN MARE PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR AL EUHARISTEI, AL TEOLOGIEI LITURGICE, ECLESIALE ŞI SACRAMENTALE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 501 di [Corola-blog/BlogPost/358676_a_360005]
-
Și-ți zice că-i poarta ce duce spre rai. Ridică paharul norocului, vesel. O viaț-are omul, ferice de el! Oțetul uitarii-n burete tu țese-l Și dă-i-l să-l sugă, să uite la fel. Cărarea cea-ngustă, prea grea îți apare, Și cine-s nebunii de-apucă pe ea?! Căci ce bucurie și ce alinare Să fie in cruce, poruncă și stea? Și cum poate duhul să mâne cuvantul? De ești orb - să vezi, și de vezi
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
Miruna să se urce în barca mea. Observasem în acest timp, în privirile bărbaților de pe plajă admirația amestecată cu invidia. Chiar, aveau și de ce: un corp armonios construit, cu sânii mari și jucăuși, cu fesele abia acoperite de spatele slipului îngust, excitante și chemătoare la nebunii, mai ales când și-a ridicat piciorul ei lung și frumos ca să-l treacă peste copastia bărcii. Mișcarea valurilor a făcut ca barca să se clatine și în graba ei de-a se sprijini cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
Sunt foarte multe căi în viață. Autostrăzi largi, de mare viteză, pe care ajungi pe vârfurile bogăției folosind adâncurile obrăzniciei. Asta în cazul fericit în care nu apelezi și la mocirlele necinstei. Oricum toate aceste autostrăzi duc în iad. Cele înguste și întortocheate sunt la antipod. Copacii și zidurile care te înconjoară te dezamăgesc uneori. Există însă pasaje pe care, prin muncă și perseverență, le poți găsi. Culmea este că prin muncă asiduă ai șansa să ajungi în raiul odihnei veșnice
CĂLĂTORIA VIEŢII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350690_a_352019]
-
anii acestor zile reci pășind, pășind spre lumile de veci. Ce vezi nu-s lacrimi, doar pagini despre sfântul rost și zvon despre copilul care-am fost. 29-03-11 Anotimp imaterial Credibilă s-a întors acuma iarna, Și vom cădea de pe îngusta bârnă, Dezechilibrați pe pasul înainte, Nici nu știm ce am lăsat în urmă. Vinovați de inocență infantilă, Semănăm mai mult cu sclavii de alcool. Între oameni și prostie-i o idilă, Și păstrăm indiferența în formol. Tu, țara mea, dar
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
dar „din alt punct de vedere” funcție de culoarea politică pe care suntem forțați să o alegem „prin proprie dorință” ne duce la un nivel de viață „din ce în ce mai bun” trecând la fiecare 4 ani din lacul inițial într-un puț din ce în ce mai îngust. Oamenii politici îi alegem ”din proprie voință și nesiliți de nimeni” dintr-o listă, acum pompos denumită „nominală” dar limitată de ochelari de cal. Nu cel mai bun din colectivul din care facem parte, din colectivul în care avem relații
NOI INTELECTUALII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350718_a_352047]
-
România pentru că nu mi s-a dat posibilitatea de a mă realiza că om, ca preot și ca artist... mentalitatea unora, din acea epocă. Apropo, sper că între timp, lucrurile să se fi schimbat, era așa de limitată și de îngustă, că nu-ți lasa de ales “o questa minestra o questa finestra”, am spune noi aici în Italia, adică ori te pui în rând cu lumea, ori schimbi aerul... Biserică din România, în acea vreme, probabil nu era “pregătită” să
DON ELVIS LA EROII ROCK-ULUI de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350740_a_352069]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > UITATE SERENADE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Uitate serenade S-au scuturat și florile tăcerii De mângâirea blândă-a adierii, S-au troienit îngustele poteci, Așteaptă iarăși pe aici să treci. Dar nimeni astăzi nu se mai abate, Niște poeme lungi neterminate Și tot mai părăsită banca șade, Rememorând uitate serenade. Miresme insolite și discrete, Tăcerile călătoresc în cete, Iar umbre ascuțite, ogivale Par
UITATE SERENADE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358796_a_360125]
-
O scenetă râvnită. Printre zulufi, se tranșează pe bucăți, parcela puterii. Zbuciumare. Prezis. Interzis. Jambon. Clopoței. Sarmale. Fiorul victoriei arde. Grea povară. Una e să sari la gâtul învingătorului, alta e să sari la gâtul învinsului. Se străbate singur potecă îngustă a mântuirii. Sclifoseli. Săritul la beregata aproapelui e un sport tradițional. Lacrimi și șfanți. Nu e înțelept să vinzi pe datorie, ce ai cumpărat cu bani peșin. Plăcere sau interes. Unii par mai interesați să împărtășească informații. Alții să le
TAINE, TÂLCURI, ÎNVÂRTELI... de DONA TUDOR în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359014_a_360343]
-
numai puțini vor fi acei care vor apleca urechea la această binefacere supremă. Câți vor fi cei care vor primit Vestea cea Bună? Câți vor fi cei care vor dori să treacă prin Poarta cea strâmtă, să meargă pe cărarea îngustă, în loc să se îndrepte pe drumul cel larg, cel al lumii, împresurat cu nenumărate tentații dulci ca rodiile din Grădina Paradisului? Dumnezeu ne-a dovedit că a avut încredere în noi. Dar noi, câtă încredere avem în Dumnezeu? Răspunsul lui Padre
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
se termină în volan fodor.Ornamentația, cusuta în alb, negru și fir auriu este plasată pe guler, cusut ațiu(pe dos)totdeauna cu negru; sub guler este brățară, cusătura peste crețuri, de asemenea în negru. Pe piept sunt două rânduri înguste de urzărele, iar pe mânecă, unde se desfasoara decorul principal, găsim sistemul de tablă urzariu(un dreptunghi compact) sau de pene, cu motive izolate înșirate pe lungime, sau grupate într-o compoziție.Volanul mânecii este susținut cu brățară, aceeași cusătura
EXPOZIŢIE DE PORT POPULAR.CIUPAGUL DIN CLISURA DUNĂRII de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360285_a_361614]
-
Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului iubite, auzi cum se tânguie pământenii dincolo de ziduri, la colțuri de viață încercănate-n albastru? povara dimineților goale le apleacă tâmplele în albii secate gene de plumb pun gratii vederii înguste lumina ia urma pașilor îngropați în stâncă. și ție ți-e greu să-i asculți, nu-i așa? să-i știi rătăcind înfrigurați. palme uscate le strâng pe trup zdrențele ultimei nopți în care au îndrăznit să viseze. pe suflete
IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/360452_a_361781]
-
aerul? Banii nu cresc pe garduri, Silvie! Abia ți-am luat filtru de cofei și deja ai uitat de el că stă în odaia de jos și-l folosesc păienjenii! - Mă, bărbate! Femeia se întoarse cu tot trupul pe banca îngustă. Acu’i vremea aparatelor, mă! Ele ne ajută să trăim mai bine! Asta se numește progres! - Hai, du-te tu! Cu toată țâfna scuipată printre cuvintele bărbatului, femeia mirosi îndoiala și se ținu bine, înduclindu-și oleacă tonul: - Ne-ar fi
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]