3,744 matches
-
vechi cu care aveați de gând să faceți echipă? — Nț. Cum ziceam, a fost o discuție de două minute. Firma Miller High Life din vârful clădirii Taft se stinse, surprinzându-l pe Danny. — Leo, era Marty Goines homosexual? — Marty? Ai înnebunit? La Q. nici nu se putea uita la ăștia! — I-au făcut avansuri? — Marty mai degrabă ar fi murit decât să lase pe cineva să-i spargă rozeta! Danny aprinse lumina, îl trase sus pe Bordoni de lanțul cătușelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de spargeri” la „înalt și cărunt”, „de vârstă mijlocie”, „homosexual” și „consumator de heroină”. Ignoră protestele lui Bordoni cum că Marty nu era homo, considerându-le eronate, deși sincere, și se întrebă cât mai putea rezista în încăpere fără să înnebunească și fără să riște ca proprietarul sau altcineva din casa din față să treacă pe aici. Să caute luminile unor case din care el s-ar fi putut uita încoace era stupid; să caute cu privirea niscaiva forme sinistre era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de coloniale, facem afacerea cu Jack D. Douăsprezece kile de heroină mexicană. Împărțim banii, haleala și băutura. Toți oamenii mei și ai lui Jack. Nici unul înarmat. Asta înseamnă încredere! Buzz zise: — Nu cred. — Afacerea? — Chestia cu nici unul înarmat. Ce, ai înnebunit? Mickey își puse brațul în jurul umerilor lui Buzz. — Jack vrea patru trăgători neutri. El are doi buldogi de la LAPD, eu îl am pe unul de la LASD care a câștigat anu’ trecut Mănușile de Aur, da’ tot îmi mai trebuie unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cei doi câini se urmăresc unul pe celălalt și se atacă, cum cel mai închis la culoare se aruncă la stomacul celui pătat și cum își îngroapă colții în el. Și atunci știu că asasinul, indiferent cine era el, fusese înnebunit de acest film. Ecranul se întunecă. Danny ameți ușor, fiindcă își ținuse răsuflarea, și se simți scrutat de ochii lui Claire. Apoi film deveni color și apărură niște bărbați goi, ce alergau unul după celălalt asemeni câinilor de mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
față. Danny se gândi: Știe, nu are de unde să știe. Apoi spuse: Nu sunt cine știe ce estet. Claire își puse o mână caldă pe obrazul lui. Fața femeii era rece. — Serios? Toți prietenii mei din partid, de la filiala din New York, erau înnebuniți după neodramă și kabuki și alte chestii similare. Filmul ăsta nu ți-a amintit de Cocteau? Un Cocteau cu mai mult umor? Nu știa cine era Cocteau. — Cocteau nu m-a încântat niciodată. Nici Salvador Dali și nici unul din tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Upshaw îl considera o pistă pentru crimele la care lucra. Hartshorn fusese șantajat de una din victime. Eu i-am spus că Loftis și Hartshorn fuseseră arestați împreună în 1944 într-unul din barurile de poponari, iar puștiul era să înnebunească auzind că Hartshorn fusese implicat în cazul Sleepy Lagoon. Asta l-a dat peste cap. L-am întrebat dacă Loftis e printre suspecți, iar el mi-a zis „Poate... foarte serios.” Mal întrebă: — Ai vorbit despre fază și cu tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
stătea ascunsă după perdelele de camuflaj, ca japonezii să nu vadă luminile și să facă și în L.A. ce făcuseră la Pearl Harbor. Coleman compunea muzică în minte în timp ce bântuia. Curiozitatea lui față de viața de dincolo de perdele aproape că îl înnebunea. Pe peretele unui frizer local exista o listă: cetățenii din Bunker Hill erau cetățeni buni și participau la activitatea de apărare. Pe listă era consemnat cine lucra în schimbul unu, doi sau trei. Coleman și-a notat numele și le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
decât de obicei și lungiră tot ceea ce făcuseră vreodată împreună. Buzz intră în ea rapid, dar se mișcă foarte încet. Ea își cambră fesele mai tare decât prima oară. El nu se putu abține și nici nu voia, iar ea înnebuni când îl simți înăuntru. La fel ca și prima oară, au distrus cearșafurile și rămas așa, înlănțuiți și transpirați. Buzz își aminti cum își petrecuse un deget în jurul încheieturii mâinii ei, ca să continue să se atingă în timp ce își trăgeau sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pitit într-un pod, la dracu-n praznic, n-avea decât o sobă înghețată, acolo se mai adăpostiseră și nu știu câte pisici. Îmi făceam atâta sânge rău că l-am lăsat acolo... — Mă întreb cum îi era tatălui tău în ascunzătoare? — Înnebunea, săracul. A ieșit din pod după ani de zile. Eu nu l-am mai văzut deloc. Îi trimiteam bani, când se putea, că nu mai avea nimic. Cine avea grijă de el? — Cât a fost la închisoare Suzanne, l-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și bălos: ― Vă rog să mă scuzați, don' profesor, dar am o durere de măsele groaznică! ― Ah, stai jos, stai jos! răspundea dascălul... Ai vreo măsea cariată, sau o nevralgie? ― Nu știu, don' profesor... știu numai că mă doare de înnebunesc. ― Păi n-ai luat nimic, vreun antinevralgic, ceva. De ce nu te duci la dentist? ― N-am avut timp, c-a trebuit să-nvăț toată după-amiaza! ― Of, bietul băiat... și durerea de măsele e într-adevăr groaznică! Când ai să te
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ca un scos din minți, de unul singur: ― Hă, hă, hă, hă, hăăăă! Clasa, încremenită o clipă, că nu știa ce să creadă, izbucnește într-un râs nemaipomenit, pe care Fischer cât abia poate să-l stăpânească. ― Ce, mogarule, ai înnebunit?! Ia să puftești cu mine la Cancelarie, la sfârșitul orei! Cum era fatal, toată întîmplarea a fost povestită Barosanului, cu cererea categorică de a-l elimina pe Chiorul care, după diagnosticul lui Fischer, dădea semne de alienație mintală! Chiorul, știind
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și ofurile de dragoste ale celor mai mulți, dealtfel foarte firești la vârsta de 17―18 ani, câți aveam noi pe atunci. ― Uite așa și așa cu fata, mă Griguță, fă-mi, mă, o scrisoare acolo, cu floricele, să mă-mpac, că-nnebunesc! Sau un alt caz: ― Am terminat cu dragostea! Să nu mai aud de fete! Am terminat cu ele! Am văzut-o cu altul la Cinema Clasic, am cunoscut-o după râs... Juca "Zigotto, băiat de teatru"... Când aud în spate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dintr-a V-a, o verișoară de-a lui!" ― Și ce ți-a scris, mă rog?" ― " Propriu-zis nu e o scrisoare, zice ea, e o poezie!" Haiti! Auzi dumneata, Ionescu Cornel, căzut la Română, și poet?! Mi-a venit să-nnebunesc...! De unde, până unde, Ionescu Cornel să facă poezii? În sfârșit, ce să mai lungesc vorba, i-am cerut s-o citesc... și-am cunoscut imediat că e din fabrica ta de poezii... Povestea în ea cum a văzut-o și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-ți pară rău! ― Las' să-mi pară! Instigatorii plecară; iar Dan Noica și cu mine ne lungirăm să ne culcăm. Dar abia am ațipit, că bubuituri puternice în ușă ne făcură să sărim în sus. ― Ce e, mă, ce, ați înnebunit? ― Scoală, Băjenarule, și hai cu noi la cofetărie, că nu se poate altfel! ― Nu merg. mă; m-am și culcat! ― N-are nimic! Cum te-ai culcat, așa te scoli! Au spus băieții să nu venim singuri înapoi, că-i
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de scurt Îi veneau astfel de gânduri, atunci oamenii care aveau misiuni de ani Întregi, cei care pierdeau contactul cu forța care Îi aruncase În misiune timp de luni sau ani Întregi trebuiau să aibă momente În care simțeau că Înnebunesc. Și totuși, nimic nu se Întâmpla. Fiecare zi aducea noi semnale, care duceau la noi portrete și atât. Nu Îndrăznise să treacă prin port, ca să vadă dacă măcar corabia mai este ancorată la locul ei. Și iată că, În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ținut aici poate Însemna viața tatălui meu! Atâția ani am așteptat clipa Întoarcerii! Iar acum Îmi aduci ordinul secret de Înființare a Ordinului Cuceritorilor și Îmi spui că trebuie să fiu legat de acest loc vreme de opt luni? Ai Înnebunit? Sunteți cu toții nebuni? Amir era neliniștit. Cu doar un ceas mai devreme, când Anda Îi spusese că În aceeași seară va pleca spre munții Balcani, trebuise să-i destăinuie toate obligațiile care decurgeau din câștigarea poziției de conducător al Cuceritorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doar câteva minute, călăreții turci fură decimați de atacul concentrat al cavaleriei italiene. Majoritatea căzuseră din șei, tăiați cu mișcări iuți și precise de sabie, sau rămăseseră cu un picior În dârlogii cailor și erau târâți, prin zăpadă de caii Înnebuniți de spaimă și de mirosul sângelui. Ienicerii se iviră, la rândul lor, pe creasta muntelui. Erau mulți. Peste șase mii. Dar sosiseră prea târziu. Întreaga cavalerie a achingiilor era distrusă Într-un timp atât de scurt Încât informațiile nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
largă a obcinei Suceviței. Gestul lui era unul de apărare. Dacă cineva Îl urmărea pe voievod, avea să sară asupra lui Alexandru. Iar voievodul avea o șansă să scape. Dar nimeni nu se arătă dinspre marginile poienii. - Cred că am Înnebunit amândoi, măria ta! strigă Alexandru, jucându-și calul În mijlocul poienii. Vedem numai spahii acolo unde sunt numai brazi! Voievodul ieși din pădure, zâmbind. Hotărât lucru, apariția fiului lui Oană era o rază de bucurie pe un cer plin de nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
auzi, firește... Câmpia e prea departe... Dacă am visat, atunci am visat că o unitate de elită a atacat din spate trupele turcești și le-a masacrat fără nici o altă armă decât sabia. Dar o asemenea unitate nu există. Am Înnebunit cu ceața asta... Și cu focurile de adineaori... - Nu e un vis, Cosmin. Ai spus că acum eu sunt privirea ta. Dacă așa e, atunci privirea ta spune că o armată necunoscută a zdrobit tot ce era În spatele lui Mahomed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a lui Alexandru. În urma lor porniră și călăreții din centrul armatei moldovene, cu poruncă să oprească grupul masiv de spahii care se ivise În față. Pe culmea dealului, Ștefan privi uimit cerul. Era senin. Nu venea furtuna. Dar văzduhul parcă Înnebunise. Ștefănel se ridică. Forța magică pe care o deprinsese la nivelul de Ninja jonin Își făcea efectul. Mișcase straturile de aer, așa cum făcuse cu multă vreme Yamabushi. Deasupra pădurii era un cerc invizibil care se rotea ca un vârtej și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rămăsese o față vișiniu-buhăită, de constipat, și în gură îmi mai persista încă un gust metalic de stronțiu dat prin ceară... În scurt timp am observat că mă umflu cam doi centimetri pe oră... și mi-e o foame de înnebunesc! Am mâncat chiuveta și linoleumul. Am cerut un cuțit și, până s-ajung să tai din gratii, l-am înghițit pe nerăsuflate. Și foile astea lăsate pentru declarație îmi fac cu ochiul! Am dat cu pumnul în perete și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
lichid, iar steaua centrală a sistemului a alcătuit-o după ce făurise planeta lor atît de specială! Apoi Demiurgul a creat virușii, plantele și animalele; ei sînt cică încununarea creației! Mai întîi a desăvîrșit un el. Acest model original, ca să nu înnebunească de sigurătate, a început să vorbească cu lucrurile din jur; ca să aibă o oarecare decență și coerență, le-a numit mai întîi, frunza frunză, cocorul cocor, ciuboțica cucului ciuboțica cucului ș.a.m.d. (Nici nu vreau să-mi închipui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
se ungea cu ulei din cap până în picioare și-și ducea pacienții mai recalcitranți în spatele mănăstirii, unde le administra o ciomăgeală bună, trecând sistematic prin secvențe de aruncări, lovituri și blocări care, cândva, îi protejaseră eficient castitatea de păstorii locali, înnebuniți de lunile de singurătate pe pășunile de la înălțime. Astfel a reușit să-l însănătoșească pe tatăl lui Jonathan. După ce acesta a cerut îndurare și a promis că nu va mai pune strop de alcool în gură, și-a revenit spectaculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și o duce într-unul din dormitoarele cu perdele de mărgele. Bobby străbate salonul în sus și-n jos, fumând gânditor, trăgând cu urechea la povestea lui Twinkle despre un client care vine întotdeauna la ea cu un mango. — Ai înnebunit? îl întrebă Maria pe Bobby. De ce l-ai adus pe ăsta aici, mai ales într-o seară ca asta? Va fi vărsare de sânge pe străzi. — N-o să se întâmple nimic, i-o retează Bobby. Îl duc tot eu acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
păzească pielea. Decizia de a-l abandona pe Bridgeman, semiconștient, este deja luată, îi trebuie doar timpul ca mesajul sinoptic relevant să ajungă de la creier la picioare. O rupe la fugă. În urmă aude strigăte, lovituri surde, sunete care-l înnebunesc. Aleargă mai tare. După o vreme, realizează că n-au venit după el și se oprește. Își cuprinde genunchii cu brațele, așteptând să i se potolească respirația greoaie. După ce-și revine, începe să se simtă vinovat. Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]