1,931 matches
-
de a mea. - Aveți o viață sexuală satisfăcătoare? Relațiile cu soția dumneavoastră sînt satisfăcătoare? - O, da! am zis. CÎnd nu sînt pe marfă. S-a Îndreptat. Răspunsul meu nu i-a plăcut deloc. - Bine, o să ne mai vedem. S-a Înroșit și a pornit-o greoi spre ușă. Mă prinsesem că e un șarlatan de cînd intrase - În mod vădit, miza pe o siguranță de sine jucată În fața lui Însuși și a celorlalți -, dar mă așteptam la o fațadă mai tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nu erau privite ca indivi dualități umane, ci doar ca exponenți ai unor categorii, clase, etnii. Bâiguiala mea doctă l-a scos din sărite pe Benador: — Ce teză, domnule, ce tipic, dumneata nu înțelegi că m-au făcut antisemit? Se înroșise, clocotea. Trebuia să găsesc argumente să-l liniștesc. — De ce nu luați lucrurile mai în ușor? i-am spus. În fond povestea are și o latură comică, de ridicol: cum, dumneavoastră, antisemit? — Poate că ai dreptate, a admis el, dar numai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe alții după poreclele uzitate în "Junimea". Apoi venea rândul anecdotelor, mai întăi a acelor cuviincioase, iar după ce ne căptușeam bine cu Cotnar alb sau roș ori cu amândouă colorile împreună, dădeau drumul anecdotelor corozive, adecă acelora de care se înroșea pudicul Naum, care totdeauna se exprima corect și nu aluneca pe tărâmuri echivoce. Cei mai meșteri în istorisirea anecdotelor corozive erau Creangă, Ianov și binenutritul Caraiani, cum îl numeam noi în "Junimea". Dar cine poate spune verva, spiritul, voia bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tăcut și am surâs. Ajuns la Brașov, preotul, pregătindu-se să se scoboare din tren, îmi întinsă mâna și îmi zise: Să mă norocesc cu numele d-voastră! Nicolai Gane, îi răspunsei eu. Atunci el rămase un moment surprins, se înroși și declară că cuvintele sale trebuie să le cred sincere, deoarece el nu știa că le adresase tocmai persoanei cu pricina. Altă dată am primit de la o călugăriță din monastirea Varaticul o perină de mătasă împodobită cu flori cusute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nouă, Îmbogățită energetic. Dar asta ne scutește de impactul mai adânc și mai nociv al ultravioletelor. Peste noapte, melanina roșie, redusă, va deveni oxidată, neagră, cedând sub formă chimică energia primită peste zi. De asta, prima expunere la soare ne Înroșește și numai la hrană nu ne mai gândim. Și tot din acest motiv, chiar motanul meu negru devenea vara maroniu. Expunerea prelungită stimulează producerea de noi cantități de melanină care, neagră fiind, va masca Înroșirea diurnă. Cu alte cuvinte, protecția
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
decât oferă Soarele Însuși. “Radiosfera”, 24 iunie 1996, ora 9,17 87. Piatră și flori Dacă, stând prea mult pe plajă, n’am obținut altceva decât depășirea capacității de apărare a organismului și În loc de bronzare am reușit doar să ne Înroșim bine, n’avem decât să ne mutăm la munte, chiar unși bine cu iaurt. În paranteză fie spus, iaurtul, ca material În care s’au dezvoltat microorganisme, e un mediu oxidant, numai bun să neutralizaze caracterul reductiv al melaninei Înroșite
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Înroșim bine, n’avem decât să ne mutăm la munte, chiar unși bine cu iaurt. În paranteză fie spus, iaurtul, ca material În care s’au dezvoltat microorganisme, e un mediu oxidant, numai bun să neutralizaze caracterul reductiv al melaninei Înroșite din pielea noastră. Nu vă bucurați Însă prea degrabă cu gândul la munte; căci mai ocolim oleacă, urmând Îndemnul prietenei Tatiana Burac și poposind În Basarabia, la aceleași toltre, dar cu alți ochi. Deși de valoare turistică certă, aceste monumente
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a pus, i-a sprijinit ștremelagul pe crac. Ștremeleagul, care în pantalonii aceia largi avea suficientă libertare de mișcare, era destul de zglobiu. Ea s-a retras și l-a privit cu milă. Noroc că era versată, astea mai nefutute se înroșesc, nu știu cum să reacționeze. De atunci nu s-a mai atins de ea și au colaborat eficient în continuare. Apoi ea a dat examen, el era în comisie la oral, și-a amintit momentul de tandrețe rămas neconsumat, i-a umflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
s-a lăsat mai prejos, apucă un bolovan din vârful Pricopei și-l repede spre uriașii brăileni. Piatra face o curbă prin slava cerului și apoi pornește drept în jos. De atâta putere și iuțeală cu care vine s-a înroșit puternic, iar dogoarea ei îi umple de groază pe brăileni. Se pare că fata n-a fost mai dibace decât uriașul brăilean, de vreme ce și stânca ei s-a abătut de la țintă și a mers de s-a înfipt în pământ
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cobora Într-un abis, nu știu precis... Alberto m-a trezit cu o zgîlțîire lipsită de delicatețe: „Pelao∗, am ajuns.“ RÎul se lărgise În fața ochilor noștri, dezvăluindu-ne un oraș plat, cu doar cîteva clădiri Înalte, Înconjurat de junglă și Înroșit de pămîntul de sub el. Era duminică, ziua sosirii noastre În Iquitos. Am acostat devreme la debarcader și ne-am dus imediat să vorbim cu cel aflat la conducerea Serviciului Internațional de Cooperare. Aveam o recomandare pentru doctorul Chávez Pastor, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
sus la el. Mă grăbeam să plec mai înainte să se-ntâmple asta. În asemenea zile lungi dintr-o vale foarte mare, nerușinat de verde, mă întrebam de nenumărate ori cât valorează viața mea. Mă ciupeam până ce pielea mi se înroșea, ca să aflu din ce materie primă sunt făcute aceste picioare și brațe și când va voi Dumnezeu să-i înapoiez materia cheltuită cu mine. Mâncam frunze și flori pentru ca ele să mi se înrudească cu limba. Mi-aș fi dorit
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai sus, având printre altele rolul de perpetuare a speciei umane întrucât după opinia unui celebru arhitect și inginer roman: "Cel mai frumos exemplu de echilibru este corpul omenesc." (Marcus Vitruvius Pollio) Dar eu ce făceam? Ce? Genunchii mi se înroșeau, se învinețeau și mă dureau îngrozitor; așa că nu e de mirare că la vârsta de 14 ani eram deja posesorul unui reumatism poliarticular acut, care și astăzi mă "însoțește", provocându-mi dese și dureroase crize reumatismale. De aceea mă "dichisesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mici și rotunde conținând în structura lor de formă aerodinamică rămășițele toxice ale procesului de combustie. Camera se umplea de fum, iar noi simțeam deja usturimea lui în ochi și pe căile respiratorii. Aerul devenea irespirabil, aproape sufocant. Cu ochii înroșiți de fum ne zburătăceam de colo-colo, iar în vânzoleala asta generală, cineva a atins căldarea de apă ce mai avea pe fundul ei un pospai și ăla înghețat, așa că în momentul în care mama a strigat la Mircea să aducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Stăteam cu inima cât un purice, nădăjduind că fapta nu va fi dată în vileag. Tremuram. Mă luase transpirația. Doamna profesoară tocmai făcea prezența. Deodată a picat trăsnetul: Doamna dirigintă, Aciocîrlănoaiei mi-a mâncat mălaiul! Am rămas paralizat. M-am înroșit instantaneu ca macii neprihăniți ai câmpului, cu ochii bulbucați și părul zbârlit în vârful creștetului. Se terminase. Fusesem electrocutat mortal. Timpul se oprise pe loc, marcând dureros istoria, precum catastrofa nucleară de la Hiroșima. Fusesem condamnat fără nici cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
măruntaiele l-a repezit cu o forță turbată spre pământ. Puterea izbiturii a fost atât de violentă, încât pentru câteva secunde pisica a rămas inertă pe solul uscat, presărat cu pietriș. Un firicel de sânge se scurgea din botișorul traumatizat, înroșind pământul. Cu un efort incredibil, s-a ridicat, făcând câțiva pași, în timp ce torționarul se autocompătimea privind la urma lăsată de mușcătura ei. Văzând-o mergând chinuit, mai mult târându-se, a fost cuprins de o furie dementă, dezlănțuită și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-mi permită să lucrez doar seara și să studiez dimineața îmi părea acum mai aproape ca niciodată. A venit mai spre urmă și întrebarea: "De unde sunteți originar"? Spun că din România și văd cum omul se schimbă la față, se înroșește discret încercând să-și ascundă nemulțumirea. A terminat pe un on vous appellera plus tard (vă vom suna noi mai târziu). Adică niciodată. 12 septembrie Consulatul Regatului Unit al Marii Britanii de la Geneva mi-a refuzat cu grație cererea de viză
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cei care ne înhămăm la sănii trase de reni și ne scufundăm în submarine pentru a găsi un primus care explodează la Neapole, un aragaz care sare în aer la Manila, un tren care deraiază în Africa, un incendiu care înroșește pustiurile arctice, un avion care se rupe în două deasupra Mării Marmara, un bărbat care se sinucide din amor la Toledo, o femeie care zboară la cer aruncându-se în Sena; noi, colecționarii de ziare, suntem azi în doliu. Noi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de a se alătura grupului de cântătoare din întreprinderea noastră.“ Directoarea se declară mulțumită; la romanța cu mama, i-au mijit niște lacrimi în ochi. Tanța nu și-a putut stăpâni prea bine bufeurile ei de menopauză și s-a înroșit în timp ce cârâia amenințător „Eroi au fost, eroi sunt încă“... Gabriel a asigurat, la cererea Rodicăi, un fundal instrumental, împreună cu grupul lui muzical. Tovarășa Găinușă, o femeie mică și cu un coc foarte înalt, a trecut repede prin întreprindere și a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ai făcut asta ?“. Văru -său îi aruncă peste umăr, pășind țanțoș : „Acum lucrez pentru Barbu !“. Dănuț stătea pironit în continuare în mijlo cul curții, fără să mai vadă nimic în jurul lui. În timpul acesta, Serghei Luminița se ridicase și, cu fața înroșită de plîns, plecase șchiopătînd înspre clasă. Bascul ei alb de pionier zăcea uitat pe caldarîm lîngă zidul alb al școlii, iar soarele scălda, ca totdeauna, lumea cu lumina lui aurie, precum spicele patriei. /Serghei Luminița a fost prima dintr-o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Desigur, am iubit-o în tăcere ; ea nu se prea uita la mine, ci la premiantul clasei, Alexe. Mie îmi făcea ochi dulci, la vremea respectivă, colega mea de bancă, Popescu Denisa, care, la un moment dat, mi a spus, înroșindu-se, ce înseamnă CFR citit de la stînga la drepta, apoi invers și iarăși de la stînga la dreapta : „Carol Fute Regina, Regina Face Copii, Copiii Fac Rele“. Acest pont pe care mi l-a vîndut nu m-a făcut însă să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Până la stația următoare am stat cu sufletul la gură. Abia la Gherteniș am avut convingerea că mergem înainte, spre Timișoara. Cu cât înaintam ascultând glasul roților de tren, am urmărit răsăritul soarelui, care părea o minge de foc ce-a înroșit orizontul. Peisajul era splendid. Atunci am văzut lanurile de grâu pârguite, o „ mare galbenă”, delimitată de șiruri de tufe și pomi de o culoare verde- albăstrui, în lumina soarelui de dimineață, pe care le cunoșteam doar din imaginile văzute în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
În pauza dintre Întrebarea sfinxului și răspunsul lui Oedip. Un asemenea moment se află, bineînțeles, la o răspîntie de drumuri. Oedip va decide singur pe care dintre ele va porni. Ar trebui să notez ceea ce văd... o mare pustie, arbuști Înroșiți de vînt pe coastă, petice de zăpadă care, cînd am sosit, erau mai mari, o lumină păgînă ca În ultimele pînze ale lui Van Gogh, amintind mai degrabă de Dionysos decît de Apolo... Dar nu. Altceva are Însemnătate acum. Si
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
iar țărmul unde mă aflu mă scutește de orice altă inițiere; Îmi ajung adevărurile aflate cu inima, dinaintea mării pe care o privesc cu prudența. De fapt, În adîncul labirintului e fîntîna În care s-a uitat Narcis. O fîntînă Înroșită de sîngele Minotaurului Dar Tezeu n-avea curiozitatea să se privească În ea. N-avem ce clarifica Într-un labirint În afară de drumul de Întoarcere, iată convingerea lui, singurul lucru pe care l-ar avea de povestit la ieșire... (După ce-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mulțumi, poate, să-l comparăm cu un personaj de Rubens (iată un pictor care avea timp și nu se temea de apropierea morții, dovadă nudurile lui unde somptuozitatea cărnii nu mai lasă loc pentru emoții)... Îmi opresc privirea pe epava Înroșită de rugină și deodată Îmi dau seama că trebuie să știu că mă aflu aici, pe țărmul unei mări și nu al unui ocean... cuvîntul acesta mă sperie, nu descind din genealogii de căutători de aur.. Spania caravelelor plecate pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să sufere. El a cucerit bucuria și nemurirea cu prețul durerii și al morții. Tocmai de aceea știm să prețuim clipa, pentru că știm cît ne-au sîngerat mîinile ca s-o smulgem din neant. Ochii zeului nostru au văzut pămîntul Înroșit de sînge, au văzut mame strîngînd la piept copii morți, au văzut cum Hera le-a luat mințile lui Ino și lui Athamas. CÎnd s-a făcut mare, a cutreierat toata lumea. Pe cei care i-au stat Împotriva, i-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]