2,073 matches
-
plecă într-un târziu să ducă vestea părinților că se însoară și o să se mute la Frusina. Părinții lui au fost foc și pară când au auzit. Tatăl lui pălise la față. Era sprijinul lor la bătrânețe. Mama lui se înroși la față de furie: - Bine, maică, de- aia te-am crescut noi, să te măriți în loc să te însori? Este de datoria soției să vină să stea cu bărbatul și socrii. Ea trebuie să fie supusă bărbatului, să îl urmeze. Ai grijă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
s-au întors bărbații să le încarce pe toate în a doua remorcă. Frusina îi dădu banii femeii pe ziua lucrată și, înainte să plece îi spuse: - Astăzi v-am văzut în porumb. De cât timp mă înșelați? Femeia se înroși la față și răspunse cu capul în jos: - Doar de două ori s-a întâmplat, acum și o dată când ați fost certată cu el. A venit la mine și mi-a spus că nu mai dormiți împreună și n-a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
un buchet de flori de câmp pe care îl ținea la spate. - Sărut mâna, Frusina, bună ziua, domnule primar! - Bună ziua domnule doctor, i se adresă primarul. Nu vam mai văzut pe la primărie de mult. Cu ce treburi pe la noi? Frusina se înroși. Alexandru se adresă primarului: - Am venit de data aceasta să o văd pe secretara dumneavoastră, am o treabă personală cu ea. Și vă rog să vă adresați la persoana a doua singular, cu mine, sunt ca și copilul dumneavoastră! - Bine
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
note mari de la 8 în sus. Cei trei s-au hotărât. - Nu ne mai tundem deloc, ce o să ne facă? Corijenți nu are curaj să ne lase suntem clasa a XII-a! Ora următoare când intră în clasă s-a înroșit până în vârful urechilor, însă nu a mai zis nimic. Neacșu venise pregătit! Îl scoate pe Kemi la tablă și îi dictează un exercițiu complex. Stani își dă seama că era mortal pentru cei trei, poate și pentru el care
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sudoare. Bășicile astea îmi acoperă aproape toată talpa, ca niște pungi pline cu ceva moale și gălbui. Sub stratul de piele moartă, în fiecare bășică se vede câte o formă solidă, închisă la culoare. Mona zice: — În ce-ai călcat? Înroșește o pensetă la bricheta de plastic a lui Stridie. Întreb care-i treaba cu anunțurile pe care le dă Stridie în ziare. Lucrează pentru o firmă de avocatură? Cazurile de ciuperci ale pielii și de otrăvire cu pește sunt de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în ziare. Lucrează pentru o firmă de avocatură? Cazurile de ciuperci ale pielii și de otrăvire cu pește sunt de-adevăratelea? Spirtul îmi picură de pe picior, roz de la sângele dizolvat, pe prosopul de la motel. Așază penseta pe prosopul umed și înroșește un ac la bricheta lui Stridie. Își prinde părul la spate cu un elastic, într-o coadă groasă. — Stridie numește chestia asta „antipublicitate“, zice. Uneori, firmele, cele cu mulți bani, îl plătesc ca să retragă anunțurile. Zice că după sumele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nevinovat dar mă apuc de hoție onorată instanță). Netam-nesam Țopăiam (după ce te-am cunoscut cândva) pe-un picior subțire de plai fericit precum gașca de suflete trăitoare în rai (eram în cerul/spitalul al nouălea/nr.9) am strigat răspicat înroșindu-le fețele meselor cu vinul vărsat (trebuia să se știe) lumea toată dar absolut toată lumea devenise numai a mea și eu o puteam împărți în noapte zi stele planete ori continente așa la-ntâmplare în părți inegale doar pentru mine
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
frunzele scrise de rugina amintirilor îl caut și-l găsesc atârnat de crengile curiozității în care am crescut deasupra genunii... Tablou de foc... Stau cu ochii cât roțile Carului Mare în liniștea surdă scrijelită de geamătul căldurii prinsă între cărămizile înroșite mintea-mi zdrobită de lanțurile durerii aleargă prin vreme în trecut în prezent despletind amintiri rătăcește prin dansul limbilor ce-mi pictează tavanul pe fond negru adorm și trag cortina peste încă o zi din vremea care curge, și sapă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
repetă cu rost, câte un an al prezentului se întoarce spre Geneză, altul, mai grăbit, definește viitorul, într-un singur sens, încărcându-l cu artificii, în seara de Crăciun, oamenii răi definesc istoria ca pe o explozie a artificiilor ce înroșește zăpada prezentului, obosită, fac confuzie între ani, între războaie, între domnitori, nu mai înțeleg de ce pacea a devenit repede un groaznic măcel în timp ce copii își strigă părinții, alergând desculț pe zăpada pufoasă. Zăpada speranței Fulgul mi-a bătut în geamul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
secretară foarte frumoasă și foarte tânără, ducând un întreg teanc de dosare în brațele-i delicate. Când dădu ochi cu șeful cel mare se fâstâci atât de tare, încât fu cât pe-aici să scape dosarele din mână și se înroși până în albul ochilor. Lasă, Caterino, că nu sunt papa de la Roma! îi vorbi el familiar și îi ordonă santinelei să-i dea fetei o mână de ajutor. Coborâră apoi niște trepte și se opriră în fața unei uși, pe care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sobă. Uluit, copilul rămase câteva clipe cu gura căscată, privind la grămada de bancnote colorate, verzi, roșii, albastre și portocalii, care ardeau sfârâind în sobă, apoi începu să se bocească cu lacrimi amare. Surprinsă de ieșirea soțului ei, Mariana se înroși, rostind câteva cuvinte drept scuză, în timp ce Grigore, la fel de surprins și el, se foi pe scaun și tuși stânjenit. Ia lasă, ginere, că n-o fi foc!... Niște bani vechi acolo, ce atâta vorbă... E-hei, pe timpuri ăștia micii stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
descoperite, prin apropiere de pădurea și de lacul Pusnicu, în vecinătatea reședinței de raion, în niște locuri cam pustii, rămășițele unor militari sovietici, despre care se crezu mai întâi că fuseseră devorați de lupi. În zăpada răscolită de urme și înroșită din belșug cu sânge omenesc, mare lucru din militarii de la răsărit nu mai rămăsese, în afară de cizmele lor cele noi, cu niște inscripții rusești pe tălpi. După cum se vedea, cizmele tari de piele nu le plăcuseră lupilor flămânzi, care în rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i o reverență japoneză, cu mâinile împreunate în dreptul ochilor. Bătrâna căscă ochii mari și începu să molfăie din nou iaurt din borcan. Îți mulțumesc pentru flori, glăsui Felicia și vaga ambiguitate a acestor vorbe îl făcu pe Victor să se înroșească ușor. Se putea, adică, înțelege că fata nu avea și alte motive pentru care să-i mulțumească. De scuze nu e nevoie..., adăugă ea. Poeții și matematicienii sunt un pic cu capu-n nori, draga mea! fu de părere Bianca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cești o palincă tare, care făcea toți banii, apoi se așezară și ei pe jos, alături de ceilalți. Noroc, fraților! le ură Tase, săltându-și ceașca în aer și golind-o dintr-o răsuflare, ca un băutor experimentat. Fața i se înroși ca focul, dar se ținu tare. A fost ideea lui Marius să ne adunăm aici, fiindcă trebuie să hotărâm ce facem...Suntem, zic eu, destul de reprezentativi. Victor e de la matematică, Nelu și Călin, de la filologie, Marius și Robert sunt arhitecți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Și o mândră mai aleasă; Și mai are înalți munții, Și har îndărătul frunții, Are Dunărea și Marea Asta-i toată supărarea! Câinii noștri-i otrăviră, Caii noștri îi goniră, Și ca fiarele turbate, Îi săriră lui în spate. Se-nroși tot asfințitul, Când loviră cu cuțitul. Dar și mândrul nostru, dragul, Îi trăsnise cu baltagul Și-i lăsă în bălți de sânge, Dar el rabdă și se plânge, Că nu-i mândra lângă dânsul Să-i mai potolească plânsul, Și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și aleargă. Se împiedică și cade, vede negru de la căzătură sau pentru că e întuneric. Se ridică repede și își continuă alergarea în noapte. Cade din nou și rămâne la pământ, cu fața îngropată în zăpada rece care-i arde obrajii înroșiți de oboseală. Nu mai știe nimic. Își pierde cunoștința. Doar ochiul meu zărește sus, pe munte, un urs care trage în jos o copilă îmbrăcată în roșu. Un roșu violent pe albul nesfârșit și, în apropierea petei de culoare, o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
murit! Da, văd. Dar eu vreau să știu dacă ești cu adevărat bine, acest criminal atacă tinere frumoase ca tine, este ceva uimitor că a omorât o femeie mai în vârstă. Când am auzit cuvântul frumoasă, cred că m-am înroșit toată. Ce știți de acest criminal? am întrebat. Atacă mereu noaptea, când nimeni nu este atent, atacă pe la spate, îi înjunghie și stoarce orice picătură de sânge din victimele lui, e foarte ciudat. Am plecat acasă. Când am ajuns, m-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
taie respirația cînd am văzut Înălțîndu-se În fața mea menhirii de la Ty Kern. Șase uriași din granit Înfipți În semicerc În jurul unui dolmen, Întorși spre larg, și despre care legenda spunea că atunci cînd luna e În creștere, Încă se mai Înroșeau de sîngele jefuitorilor de corăbii. Am privit monoliții unul cîte unul; soarele de iunie le dădea o aparență fals blajină, m-am oprit ceva mai mult asupra aceluia cu profil de bătrîn elefant, preferatul meu. Și mi-am pus mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea scrutîndu-l. Cunoști așadar legenda jefuitorilor de corăbii? - Pot spune că din cauza ei mă aflu aici. Fac din legenda asta subiectul viitorului meu roman, preciză el. Or, potrivit legendei... - Se spune că atunci cînd luna e În creștere, menhirii se Înroșesc Încă de sîngele celor supuși la chinuri, Îl Înterupse ea pe un ton incisiv. Crezi În supranatural? - Toată lumea de pe aici crede, răspunse el prudent. Dumneata nu crezi? - Și chiar crezi că Întoarcerea mea a declanșat totul? Mergea drept la țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
celtice amestecate cu elemente de romanesc, așa cum se Întîmpla În acel moment la Lands’en, era atît de excitant! Ryan, foarte În formă, seducător și sociabil, răspundea cu dragă inimă la Întrebările lor, evocînd legenda vasului Mary Morgan și menhirii Înroșiți de sîngele victimelor. Își făcu o răutăcioasă plăcere din a aminti că, potrivit spuselor dintr-o veche terfeloagă pe care o consultase, un Kersaint făcuse parte dintre jefuitorii de corăbii și ar fi murit, pare-se, În mod tragic, răstignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prăbușindu-se pe chei, cu două ceasuri În urmă. Numai că ăsta era chiar ultimul lucru de care s-ar fi sinchisit. La fel ca ceilalți, Își petrecuse noaptea În port, iar ochii ei, de obicei atît de limpezi, erau Înroșiți de durerea de a-l fi pierdut pe cel pe care-l iubise dintotdeauna. Încerca să alunge oribila imagine a trupului iubitului ei, umflat de apa mării, mutilat de mușcăturile peștilor și crustaceelor, dar știa că acele imagini aveau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
disperarea adunată de la dispariția lui, toată forța mamei rămase singură, tot dorul și toată speranța o împinseră pe lupoaică într-acolo. Renunțase să folosească celelalte simțuri, ascuțind unul singur. Trebuia să înainteze după zgomotul perceput mai devreme. Ochii, umflați și înroșiți de plîns, străluceau cu puterea soarelui de iulie, ațintiți într-acolo. Se năpustise ca o vijelie în întîmpinarea copilului. Nimic și nimeni n-ar fi putut-o împiedica. Cînd i-a întîlnit, era prea tîrziu ca să mai poată da înapoi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Dar ea nu mai avea de mult așa ceva. O consumase în timpul căutării puiului dispărut. O epuizase în acea cursă finală către marginea pădurii. Și nu putu să facă altceva decît să-i privească direct, cu ochii ei mari, umflați și înroșiți de plîns, scăldați în acea lumină ireală. Atunci și acolo avea să se încheie soarta ei. Pentru că tot ce avea să urmeze de acolo înainte, nu putea să se mai numească vreodată viață. Nu s-a împotrivit. Nici atunci și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pentagrame. Din nou acel simbol, acel număr blestemat. Își ridică privirea spre călugăr. Era inutil să Încerce să scoată informații de la dânsul. Mai ușor ar fi fost să violeze un mormânt și să interogheze un cadavru. Numai cu un fier Înroșit În ochi ar fi vorbit, se gândi el, și poate că Într-o zi acest lucru va fi cu putință. Prea multe Întrebări despre rolul Bisericii În această chestiune rămăseseră Încă fără răspuns. Meșterul Ambrogio simpatiza cu Imperiul. Cu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
treptat, înghițiSe întinderea nesfârșită. Din acea clipă, cei din mașină nu mai putuseră vedea nimic, amuțiseră unul câte unul, continuându-și drumul în tăcere, învăluiți într-un fel de noapte albă. Din când în când, își ștergeau buzele și ochii înroșiți de nisipul care pătrundea în mașină. - Janine! Tresări la chemarea bărbatului ei. Îi trecu și de data asta prin minte cât de ridicol era acest nume pentru o femeie ca ea, puternică și înaltă. Marcel voia să știe unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]