2,644 matches
-
Palestina nu vor fi îndeplinite dacă ei se vor mulțumi doar cu participarea dispersată la armatele țărilor combatante (o parte din ei luptau,de fapt, și de partea adversă, în cadrul armatelor germană, austro-ungară și bulgară), ci doar dacă se vor înrola de partea Antantei și într-o formație militară regulată aparte. Jabotinski a trecut prin nordul Africii în Egipt, ajungand în tabăra Gabari din Alexandria, unde ajunseseră refugiați evrei izgoniți de autoritățile otomane din Palestina. El s-a angajat aici în
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
Imperiului Otoman și critica strategia britanică în războiul contra acestuia. Cum cabinetul de război britanic părea să accepte ideea unei Legiuni evreiești de comabatanți, Jabotinski, împreună cu o Trumpeldor și încă 120 veterani ai Mule Corps, care se dizolvase, s-au înrolat în plutonul 16, din batalionul 20 al regimentului britanic "London" , urmărind să creeze un nucleu al viitoarei Legiuni evreiești. Și într-adevăr, în cele din urmă, ei au fost cooptați într-un regiment nou înființat, nr.38 de Pușcași ai
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
Jewish Legion). Ele au luat parte la luptele din Palestina din anul 1918. De pe paginile jurnalului în limba idiș "Unzer Tribune", pe care l-a creat în scop de propagandă, el a chemat pe evreii buni de arme, să se înroleze în Legiunea evreiască. În așezările evreiești din Palestina, parțial ocupată de britanici, inclusiv la Ierusalim, Jabotinski a rostit cuvântări înflăcărate în favoarea înrolării în armata britanică. A fost un timp ofițer de legătură pe lângă comandamentul generalului Edmund Allenby la Sarafand (Tzrifin
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
mai finanța studiile. Lope nu a reușit să obțină titlul de bacalaureat și, pentru a-și câștiga existența, s-a angajat ca secretar a unor personalități, scriind și comedii și alte piese de teatru la comandă. În 1583 s-a înrolat în marină și a luptat în bătălia de la Isla Terceira, sub comanda viitorului său prieten don Álvaro de Bazán, marchiz al Sfintei Cruci de Mudela. Va dedica una dintre comediile sale fiului marchizului. Lope de Vega a ajuns să studieze
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
Urbina, cu care se va căsători pe 10 mai 1588, asta după ce a răpit-o, cu consimțământul ei. În versurile sale ea apare cu numele anagramat „"Belisa"”. Pe 29 mai al aceluiași an a încercat să-și reia cariera militară, înrolându-se în „Armata Mare”, pe galionul San Juan. Acolo a scris un poem epic în octave, după modelul lui Ludovico Ariosto, „"Frumusețea Angélicăi"”, care nu a fost însă remarcat. În decembrie 1588, după înfrângerea Armatei Mari, s-a îndreptat către
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
era "ni miento ni m'arrepiento" (nici nu mint, nici nu regret). A fost pentru scurt timp prizonier în Baza, după ce a participat la o încercare de cucerire a acestui oraș, în care a murit fratele său Rodrigo. S-a înrolat apoi în trupele care o sprijineau pe Elisabeta Catolica pentru succesiunea la tron. În timpul unei lupte din 1479 în apropierea castelului Garcimuñoz din Cuenca, poetul a fost rănit mortal. Nu este sigur dacă poetul a murit pe câmpul de luptă
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
de campanie. După refacere, este avansat la gradul de locotenent și decorat cu Ordinul „Sfânta Ana”, fiind trimis din nou pe front, unde este rănit pentru a doua oară. Este decorat cu Ordinul "Sfântul Stanislav". Ieșit din spital, el se înrolează în una din cele 16 cete de ostași moldoveni (care vor constitui nucleul viitoarei Armate Basarabene), înființate cu aprobarea generalului Șcerbacev, adjunctul comandantului suprem al armatei ruse. La data de 27 martie 1918, locotenentul Victor Siminel din Regimentul 1 Husari
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
pe locul 33 la individual și pe locul 8 pe echipe. Câteva luni mai târziu a luat parte la Campionatul Mondial de la Nîmes, unde România a cucerit medalia de bronz. După concursul a ales să rămână în Franța și să înroleze în Legiunea Străină, o unitate de elită a Armatei franceze, pentru ca era „fascinat de armată, de uniformele și de disciplina militară”. În timpul contractului său a fost detașat în Afganistan într-o misiune de menținere a păcii. S-a întors în
Florin Zalomir () [Corola-website/Science/308206_a_309535]
-
ani și-a obținut licența în 1910, împreună cu prietenul lui cel mai bun, Witold Wilkosz, a plecat la Liov, unde a studiat ingineria. În 1914, la vârsta de 22 de ani, își ia diploma. Din cauza sănătății sale nu a fost înrolat în armată în Primul Război Mondial. Și-a obținut existența prin predare la gimnazii și lucrând la o librărie. În 1916 va deveni discipolul profesorului Hugo Steinhaus, un renumit matematician din acea perioadă, cu care va avea o relație specială
Stefan Banach () [Corola-website/Science/308232_a_309561]
-
Despre dulcele loc al nașterii mele"”). Din 1791 până în 1794 Coleridge a studiat în Jesus College, Cambridge. În 1792 a câștigat „Browne Gold Medal” pentru o oda despre comerțul cu sclavi. În noiembrie 1793 a părăsit colegiul și s-a înrolat în „Royal Dragoons”, poate din cauza unei datorii sau a unei fete care l-a respins. Frații săi i-au aranjat după câteva luni lăsarea la vatră (în mod ironic, datorită unei presupuse nebunii) și Samuel a fost readmis în Jesus
Samuel Taylor Coleridge () [Corola-website/Science/308248_a_309577]
-
secretară a lui Ion Gheorghe Maurer prin 1945) și Sevastița Cambrea (mama regizorului Sergiu Nicolaescu). După moartea tatălui său, care se pare că a fost otrăvit în timpul ocupației germane a orașului Târgu Jiu din timpul Primului Război Mondial, Nicolae Cambrea s-a înrolat voluntar în Armata Română, pe post de copil de trupă. A rămas în armată după război, urmând studii militare și devenind ofițer. A publicat în 1939 volumul "Mareșalul Pilsudski: omul de stat și comandantul suprem al forțelor poloneze în războiul
Nicolae Cambrea () [Corola-website/Science/307503_a_308832]
-
al SS.(SS - Führung Hauptamt), specificându-se că scopul final este crearea unei divizii. Majoritatea prizonierilor provenind din Divizia a 4-a, a preferat să rămână în captivitate, așteptând sfârșitul războiului, de teama represaliilor ulterioare, spre deosebire de legionari, care s-au înrolat în marea majoritate. La conducerea acestei divizii ce urma să se formeze, a fost desemnat SS Standartenführer Ernst Alfred Ludwig, născut în România. Spre deosebire de alte unități ale armatei germane, pe care naziștii urmăreau să le constituie, divizia română a fost
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
de voluntari, care să fie trimiși în sprijinul germanilor, conducătorului statului spaniol, care, la rândul lui, a trimis o ofertă oficială la Berlin. Hitler a aprobat folosirea voluntarilor spanioli pe 24 iunie 1941. Numeroși voluntari s-au dus să se înroleze la toate birourile de recrutare din principalele orașe spaniole. Cadeții de la școala de ofițeri din Zaragoza în număr foarte ridicat. La început, guvernul spaniol era gata să trimită până la 4.000 de voluntari, dar s-a dovedit că peste 18
Divizia Albastră Spaniolă () [Corola-website/Science/307656_a_308985]
-
de stat major al "Corpului de armata Ney" (1807-1808, 1813), șef al Serviciului Istoric al armatei franceze (1812), consilier militar și membru al Marelui Cartier General rus (1812-1813, 1853-1856), preceptor și consilier militar al Casei Imperiale Ruse (1816, 1837, 1848). Înrolat în Garda elvețiană al regelui Ludovic al XVI-lea (1774-1792), Jomini a sprijinit Republica, proclamată în 1792; a părăsit Parisul în 1798 pentru a ocupa funcții de conducere în Ministerul de Război și în Statul Major elvețian. Alături de generalul A
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
Habsburg, împăratul Mexicului, călătorește în Mexic ( iunie 1866 - aprilie 1867) împreună cu medicul Ioan Arsenie (1838 -1883) de unde se întoarce cu medalie din partea împăratului Napoleon al III-lea pentru merite pe care nu le cunoaștem și apoi, după căderea acestuia, se înrolează din 1869 în armata colonială olandeză din Indiile Orientale Olandeze. În perioada 1869 - 1894 se stabilește în ""Indiile Orientale Olandeze"" (Indonezia) ca "ofițer al sănătății" în cadrul armatei coloniale olandeze. Ia parte la principalele campanii ale acestei armate, între 1869-1872 îl
Ilarie Mitrea () [Corola-website/Science/306481_a_307810]
-
făcut?" Conrad nu a mai rezistat presiunilor și s-a alăturat cruciadei împreună cu mai mulți nobili, printre ei aflându-se și Frederick al II-lea al Swabiei. La fel ca și la Vézelay mai înainte și din Germania s-au înrolat numeroși oameni de rând. Papa a autorizat organizare cruciadei și în Spania, deși aici războiul împotriva maurilor avea o oarecare vechime. Papa a oferit lui Alfonso al VII-lea al Castliei aceeași indulgență pe care o asigurase și cruciaților francezi
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
această calitate. Mai spera poate regele ca prin participarea la o cruciadă să-și reconsolideze autoritatea, șubrezită mult în regat în urma fărâmițării feudale, mai ales, că nu mergea în cruciadă ca un conducător de oști oarecare. Fiind singurul cap încoronat înrolat în expediție, lui i-a încredințat papa conducerea cruciadei, deși calitățile sale militatre lăsau mult de dorit. Cruciații au plecat spre Acra în 1217 și i s-au alăturat forțelor lui Jean de Brienne, regele Ierusalimului, lui Hugh I al
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
tânăra soție a unchiului său. Această legătură furtunoasă, care va dura mai mulți ani și din care va rezulta un fiu, Hippolyte-Georges, se dovedește nu numai scandaloasă dar și plină de consecințe negative pentru artist. După abdicarea lui Napoleon, Géricault înrolează printre muschetarii regelui Ludovic al XVIII-lea. Acest episod, în special retragerea din Paris în fața armatei lui Napoleon revenit de pe Elba, este descris în romanul lui Louis Aragon, ""Săptămâna Sfântă"" (1958). În anul 1816, după cea pierdut un concurs pentru
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
și s-a căsătorit cu Kate. În 1932, după inventarierea ultimelor obiecte găsite în mormântul „copilului faraon”, Adamson s-a reîntors în Anglia unde a trăit liniștit până în 1939, când - odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial - s-a înrolat iarăși ca voluntar. După terminarea războiului, retras la vatră și-a văzut liniștit de-ale sale până în 1967, an în care și-a pierdut soția. În anul imediat următor (1968), Richard Adamson, a început să țină o serie de conferințe
Richard Adamson () [Corola-website/Science/306958_a_308287]
-
au avansat rapid spre Ahvaz, Abadan și Khorramshahr. Deși slăbită, atât numeric, cât și ca dotare cu echipament de luptă, armata iraniană a reușit să se mobilizeze rapid, iar moralul trupelor, deși scăzut, a crescut rapid. Noi voluntari s-au înrolat imediat. Înaintarea irakiană a fost oprită prin lupte crâncene, adesea “corp la corp”, în apropiere de Baza Militară Hamid, în apropiere de Ahvaz. Aviația irakiană a fost anihilată de forțele aeriene iraniene în cooperare cu artileria antiaeriană. În nord, atacul
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
la piloți străini, provenind din Belgia, Australia, Africa de Sud, Germania de Vest și de Est, dar și din Uniunea Sovietică. De asemenea, au utilizat mercenari din țările arabe - de exemplu, la un moment dat, iranienii au capturat 3000 de soldați egipteni, înrolați în cadrul armatei irakiene. Neputând să anihileze experimentații piloți iranieni, efortul aviației irakiene s-a concentrat pe atacarea navelor iraniene și a obiectivelor civile lipsite de apărare, beneficiind de protecția US Navy, dar și de informațiile strategice oferite de sateliții de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
amintea în 2001: În timpul ofensivei Fateh (din februarie 1987), am mers de-a lungul frontului de sud-vest de partea iraniană și am văzut zeci de băieți, în vârstă de 9-16 ani, care afirmau cu un entuziasm nedisimulat că s-au înrolat de bună voie pentru a deveni martiri. Trupele armatei regulate, Gărzile Revoluționare paramilitare și clericii, toți nu aveau decât cuvinte de laudă pentru acești tineri, cunoscuți drept Basij, pentru rolul extrem de periculos pe care-l jucaseră în acțiunea de pătrundere
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
conștiința colectivă este cea cu mulțimea de atacatori iranieni, fanatizați de discursurile liderilor religioși, care se năpusteau în valuri (human waves) asupra pozițiilor fixe irakiene. Drept atacatori erau utilizați cei prea tineri sau cei prea în vârstă pentru a se înrola, cu o instrucție slabă sau inexistentă, cu un armament minimal sau cel mai adesea neînarmați, care trebuiau să se năpustească asupra irakienilor, pentru a-i copleși cu numărul lor, consumându-le muniția. Adesea, aceste valuri de atacatori erau compuse din
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
luptând cu arma în mână contra invadatorilor. Copii și tineri sub 16 ani însă, nu apar niciodată. În 1984, președintele iranian, Ali-Akbar Rafsanjani a făcut un apel către toți cei în vârstă de la 12 la 72 de ani să se înroleze în "Războiul Sfânt". Apelul apare ca o cerere ca toată populația să susțină războiul contra invadatorului irakian, pentru că practic nu s-a făcut nici o derogare de la lege. Cercetarea arhivelor militare, inclusiv de către istorici independenți, a arătat că doar cei peste
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
bazau pe probe indirecte. Bunăoară, sunt citate diverse anunțuri din ziarele iraniene, publicate de Hezbollah (organizație paramilitară), în care se afirmă că pentru recrutare nu contează vârsta, ci "credința în Dumnezeu", sau alte anunțuri în care sunt invitați să se înroleze elevii (sau studenții) de orice vârstă. Apoi, este citat din nou ayatollahul Ruhollah Khomeini, care ar fi afirmat la un moment dat că nu contează aprobarea părinților pentru a pleca pe front. Sau Ali-Akbar Rafsanjani, care ar fi afirmat în
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]