7,678 matches
-
Lunca, fire glumeață, petrecăreață, cânta din frunză, iar lumea îi zicea Boculeasa. 442 în viață, Toader Gh. Boca s-a călăuzit după înțelepciunea cuprinsă în sintagmele: „Numai școala face pe om, om și altoiul pe pom, pom”. Ne-a lăsat „însemnările”care constituie „Mica monografie a satului lunca, comuna Filipeni - Bacău”. Copiii lui Toader Boca: 1. Boca Virgiliu - Școala Normală de 5 ani. Continuă studiile la Facultatea de Matematică - profesor de matematică. A trăit Ploiești a făcut războiul (1941-1945); 2. Boca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Iași. Între 19201930 a fost redactor al revistei „Viața Românească” din Iași, condusă de G. Ibrăileanu. A debutat în literatură în 1920, iar primul volum de versuri „Pământ și soare” i-a apărut în 1927. A colaborat la publicațiile „însemnări ieșene”, „Adevărul literar”, „Torța”, făcând parte din intelectualii grupați în jurul lui Mihail Sadoveanu. A contribuit la culturalizarea satelor, a depusă o apreciabilă muncă obștească în cadrul ateneelor populare. După o boală grea, s-a stinsă din viață la 9 martie 1964
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ÎÎÎÎ.. Copiii stăteau acasă. Nu-i dădeau la școală. Ajutau în gospodărit. Bătrânii, cu deosebire iarna, stăteau mult la crâșme (2-3 zile). Femeile le duceau mâncare acolo. Bătăuși au fost „Puienii” și „Foșlenii” și Maricenii. Date culese de Olimpia Bădăluță. însemnarea mărturisirilor orale ale mătușii Floarea V. Călin - vârstă 75 de ani 470Părinții: - Niculae Boca - a murit cca. 1920 la vârsta de 79 de ani. - Marioara Boca - a murit cca. 1925 la vârsta de 65 de ani. - Bunicii după tată: - Ștefan
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în inimă, Nu, în gât, Mă uit la dumneavoastră și nu mi se pare că aveți figură de asasină, Nu sunt o asasină, Ați omorât un om, Nu era un om, domnule comisar, era o ploșniță. Comisarul făcu o altă însemnare și se întoarse spre medic, Și dumneavoastră, unde vă aflați în timp ce soția dumneavoastră se ocupa cu uciderea ploșniței, În salonul vechiului ospiciu unde am fost duși când încă se mai credea că, izolându-i pe primii orbi care apăruseră, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Numai pentru că ploșnița era un violator, Nu numai el, toți ceilalți care se aflau în același salon pretindeau femei în schimbul mâncării, el era șeful, Și soția dumneavoastră a fost violată, Da, Înainte sau după tovarășă, Înainte. Comisarul mai făcu o însemnare în carnet, apoi întrebă, În opinia dumneavoastră, ca oftalmolog, ce explicație ar putea exista pentru faptul că soția dumneavoastră n-a orbit, În opinia mea de oftalmolog, răspund că nu există nici o explicație, Aveți o soție foarte deosebită, domnule doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Cine, Primul orb și soția, S-au despărțit, au divorțat, Sunteți în relații cu ea, Cu ea, da, Dar nu cu el, Cu el, nu, De ce, V-am spus, nu e un om simpatic. Comisarul se întoarse la carnetul de însemnări și scrise propriul său nume ca să nu pară că nu valorificase nimic dintr-un interogatoriu atât de amplu. Era să treacă la atacul următor, cel mai problematic, cel mai riscant din joc. Își ridică privirile, se uită la soția medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
misiunii nu i-ar permite abateri de la drumul drept al datoriei, Nu sunt de părerea dumneavoastră, spuse el și, cu aceste puține cuvinte, închise subiectul. Acum erau așezați la masa unde luaseră micul dejun în dimineața aceea, cu carnetele de însemnări deschise, pregătiți pentru brainstorming. Începe tu, îi ordonă comisarul agentului, Imediat ce am intrat în casă, spuse el, mi-am dat seama că n-o anunțase nimeni pe femeie, Sigur că nu puteau, stabiliserăm să ajungem toți la zece și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fost vreodată, folosirea cuvântului prostituată se exclude din conversațiile noastre, Da, domnule comisar, Și chiar dacă este, vei găsi alt mod de a te referi la ea, Da, domnule comisar, voi folosi numele, Numele au fost trecute în carnetul meu de însemnări, nu mai sunt în al tău, Îmi spuneți cum se numește și astfel s-a terminat cu prostituata, Nu spun, e vorba de informații pe care deocamdată le consider particulare, Numele ei, sau ale tuturor, întrebă agentul, Ale tuturor, Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
providențial, s.a., asigurări&reasigurări, poate una, poate alta, cel mai probabil este că despre această convorbire telefonică nu se va afla niciodată adevărul. Câțiva metri mai înainte, comisarul opri mașina lângă trotuar, scoase din buzunarul exterior al sacoului carnetul de însemnări, îl răsfoi până ajunse la pagina unde transcrisese numele și adresele vechilor tovarăși ai autorului scrisorii delatoare, apoi consultă ghidul străzilor și harta și văzu că adresa de care era cel mai aproape era cea a fostei soții a denunțătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
conduc la închisoare. Ultimele gânduri n-au mai fost ale comisarului, mai preocupat acum să găsească un loc să parcheze mașina decât să anticipeze decizii asupra destinului unui suspect și asupra propriului său destin. Își consultă din nou carnetul de însemnări și sună la soneria apartamentului unde locuia fosta soție a bărbatului care a scris scrisoarea. Sună încă o dată și încă o dată, dar ușa nu se deschise. Întindea mâna pentru a face o nouă tentativă, când văzu deschizându-se o fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fără martori, Iar eu, dacă nu mă înșel, cred că acest interogatoriu, ca să-l numesc în continuare așa, ar trebui să fie și cu soțul meu, așa cum a fost și primul, N-ar fi vorba de un interogatoriu, carnetul de însemnări nu va ieși din buzunarul meu și nici nu am vreun casetofon ascuns, în afară de asta, vă mărturisesc că memoria mea nu mai e ce era, uită ușor, mai ales când nu-i spun să înregistreze ce aude, Nu știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Înainte. Întinse mâna spre traista pe care o azvârlise pe cufărul de la capătul patului și scoase caietul găsit pe galeră. Se apucă să Îi deschidă cu delicatețe paginile, lipite de umezeala marină. Probabil că era jurnalul de bord, judecând după Însemnările de navigație care se repetau cu o regularitate monotonă. Ici și colo, cerneala se diluase, făcând scrierea imposibil de citit. Descifră câteva nume de localități mediteraneene și o Înșiruire de mărfuri. Una din ultimele Însemnări reproducea câteva nume, poate membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
jurnalul de bord, judecând după Însemnările de navigație care se repetau cu o regularitate monotonă. Ici și colo, cerneala se diluase, făcând scrierea imposibil de citit. Descifră câteva nume de localități mediteraneene și o Înșiruire de mărfuri. Una din ultimele Însemnări reproducea câteva nume, poate membrii echipajului, urmate de o scurtă listă de reparații efectuate În Malta. O corabie creștină. Cu un echipaj neobișnuit, Însă, dacă numele acelea erau Într-adevăr ceea ce păreau să fie. Mulți francezi din Languedoc. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se găseau niște hârtii cu figuri geometrice și cu numere. Mângâie cu buricele degetelor urmele de cerneală, Încă umede. Pesemne matematicianul părăsise camera de puțină vreme. Citi iute pagina pe care omul părea să o fi scris ultima: observații Împrăștiate, Însemnări despre declinația planetei Venus. Într-un colț, zări o umbră roșiatică, ca și când hârtia ar fi fost atinsă de niște degete murdare de sânge. Din instinct, Își ridică privirea În sus, către tavan. Abia bătuse de vecenie, era ora cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
desenul acela, În simetria lui, trebuia să se ascundă un adevăr deopotrivă de Învecinat cu frumusețea. Exista o notă În caractere minuscule, aproape invizibile. Chiar și văzul său de șoim Întâmpină la Început greutăți În a o descifra. Păreau niște Însemnări referitoare la construcție. Încercă să urmărească cu degetul traseul schițat cu pana. Era ca și când Bigarelli ar fi vrut să indice drumul frenetic al unei forțe, o imagine repetată din oglindă În oglindă În marele tambur orb al castelului, până când ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a răspuns Tom, intrigat. De ce-aș avea? A, cred că găsești una În camera lui Alec. În cele din urmă Amory a găsit ceea ce căuta și, Întorcându-se la masa de toaletă, a deschis un sertar plin cu scrisori, Însemnări, verigi dintr-un lanț, două batiste micuțe și câteva instantanee fotografice. În timp ce le muta grijuliu În cutie, mintea i-a rătăcit până la un pasaj dintr-o carte, În care eroul, după ce păstrase vreme de un an o bucată din săpunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gunoaie) de pe jos și așteaptă inevitabila saturație care câteodată se produce, câteodată nu. Acum, în momentul acesta, l‑a apucat în sfârșit greața, așa că lasă să‑i cadă condeiul cu care voia să‑și noteze un vers în caietul de însemnări, iar cerneala țâșnește fără rost. Asta a fost greața sau nu? Nu, mai degrabă nu. Spațiul în care se află arată la fel de mic‑burghez ca întotdeauna. Abia dacă i se pare mai greu, mai dens sau mai compact. Dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
avut deja parte de Schumann și Brahms, mâine vor urma probabil Chopin și Beethoven. Ceea ce gura ei nu poate rosti spune muzica în locul ei, de asemenea un dar de la bunul Dumnezeu, după cum afirmă mulți compozitori (Bruckner). Rainer îi citește câteva însemnări mai vechi de jurnal, în care spune că nu poți realiza lucruri mărețe decât dacă le‑ai plănuit și le‑ai pregătit în detaliu cu mult timp înainte. Propoziția asta i se păruse atunci universal valabilă, după cum se poate citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
anume. — Și cu pofta de mâncare cum stați? Nu am așa ceva, ca să vă pot povesti despre ea. — Viața sexuală? — La fel ca pofta mea de mâncare. Nu merită adusă în discuție. — Vă gândiți mult la femei? — Tot timpul. Mâzgăli niște însemnări, își mângâie barba și zise: Vă prescriu un supliment de vitamine și minerale, mai ales magneziu. O să vă pun și la un regim fără zahăr, cu multe legume crude și alge. Vă vom ajuta să eliminați din toxinele din corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Cap de mort“ Oberbayern din Lagărul de Concentrare Dachau în septembrie 1937; transferat temporar la Biroul de Relocare rasială în decembrie 1938; orator și autor al cărților „Cruciadă împotriva Graalului“ (1933) și „Servitorii lui Lucifer“ (1937). Urmau câteva pagini de însemnări medicale și evaluări psihologice, iar acestea includeau și evaluarea făcută de un SS-Gruppenführer Theodor Eicke, care îl descria pe Rahn drept „sârguincios, deși este supus unor anumite excentricități“. După aprecierea mea, asta ar fi putut să acopere cam orice, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
le înveți niciodată valoarea. Ei știau asta, Reinhard, și te-au jucat cum au vrut, luându-te de prost. — Nu ține, Gunther. Vorbești prostii. — Zău? Înseamnă că ai citit dosarul. Știi asta sigur. — Un pacient nu trebuie să vadă niciodată însemnările doctorului său. Nu ar fi etic din partea mea nici măcar să-l deschid. — Îmi dau seama că ai văzut mult mai multe decât doar însemnările doctorului tău, Reinhard. Iar Kindermann a învățat etica la Sfânta Inchiziție. M-am întors la fișier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Zău? Înseamnă că ai citit dosarul. Știi asta sigur. — Un pacient nu trebuie să vadă niciodată însemnările doctorului său. Nu ar fi etic din partea mea nici măcar să-l deschid. — Îmi dau seama că ai văzut mult mai multe decât doar însemnările doctorului tău, Reinhard. Iar Kindermann a învățat etica la Sfânta Inchiziție. M-am întors la fișier și am rămas tăcut când am dat de un alt nume pe care-l recunoșteam. Numele unei fete pentru care cândva irosisem câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mulți oameni care trăiesc pentru a primi scuzele personale ale lui Heinrich Himmler, zise Heydrich când ne-am aflat toți trei singuri în biblioteca din castel. Mi-am frecat fluierul dureros al piciorului: — Păi, sunt sigur că voi face o însemnare despre asta în jurnalul meu diseară, i-am zis. Este tot ce am visat. — În paranteză fie spus, nu ai menționat ce s-a întâmplat cu Kindermann. — Să zicem doar că a fost împușcat în timp ce încerca să scape, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a lui Gauss, și nici pe manuscrise mai mult sau mai puțin complete, de felul fragmentelor de teoria numerelor din 1834 - și 1837, ci pe aluzii din schimbul său de scrisori cu astronomii, pe indicații umbroase din jurnal, ori pe însemnările critice cu care Gauss obicinuia să umple marginile libere ale cărților sale. Astfel, se pare, Gauss era în posesia intergării ecuațiilor diferențiale cu coeficienți raționali, admițând ca integrală particulară seria ipergeometrică; deținea principalele trăsături ale teoriei funcțiunilor eliptice, cel puțin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Biegung") o suprafață păstrează în punctele ei același produs al raze-lor principale de curbură. Memoriul conține și generalizarea teoremei lui Legendre asupra asimilării unui triunghi de geodetice cu un triunghi plan. Teorema lui Legendre se limita la sferă. Dintr-o însemnare chiar din anul apariției Cercetărilor generale reiese că Gauss recunoscuse valabilitatea reciprocei teoremei egregium în cazul curburei constante, ceea ce are netăgăduită importanța pentru orizontul speculațiilor sale neeuclidiene. Soluția problemei echivalenței izometrice a două suprafețe, date prin elementele lor de arc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]