2,199 matches
-
două sute de deținuți legionari am fost trimiși disciplinar la Gherla. S-a lansat printre cei rămași în Celular, prin ciripitori, ideea că la Gherla se continuă reeducarea. Până la îmbarcare, ne-am reîntâlnit mulți din cei trecuți prin reeducări. Unii erau înspăimântați la gândul că vom fi iarăși victime. Încercam să înțeleg fenomenul în desfășurarea lui, stările și stadiile sufletești ale celor trecuți prin încercări. M-am adresat camarazilor pentru ca, regăsindu-se fiecare în lumina înțelesurilor expuse, să poată reintra în luptă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de adversari după acest criteriu. Ei se aflau la un înalt stadiu de renunțare; erau oglinzi în care adversarul nu se putea privi, conștiința îl osândea când își raporta faptele lui la faptele legionarului. Pe adversarii legionarilor nu i-au înspăimântat afirmațiile lor, ci trăirea lor, împlinirea în formula de viață cerută de Hristos: curăție, cinste, dreptate, dragoste jertfitoare, nu doar la nivelul individual, ci ca acte de relații inter-comunitare și interstatale. Legionarii nu propun dominația celui mai tare sau a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
explozii sîngeroase și inutile. Ion Nădejde a fost de acord cu analiza lui Dobrogeanu-Gherea, amintindu-și cum țăranii disperați și înfometați se apropiau de el la Iași și în alte locuri în căutarea salvării, "ca și cum eram Dumnezeu". Lucrul acesta îl înspăimîntase pe Nădejde. "Nu poți discuta rațional cu asemenea oameni. Cădeau în genunchi la picioarele noastre și ne implorau să-i scoatem din sărăcia neagră în care se zbăteau"11. La răscruce de veac, viața politică a României era dominată de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
o pot înlocui. Atunci cînd acest lucru va deveni evident, se va instala anarhia. Cinci ani mai tîrziu, cînd anarhia a scăpat din lanț, Iorga scria: "Fascismul spaniol va încerca să înrobească gîndirea, așa cum face orice dictatură". Dar Iorga era înspăimîntat de spectacolul ororilor dezlănțuite. El era de părere că influența sovietică nu explica acest lucru, explicația fiind caracterul național. Întreba însă: "Ce face sistemul de educație din Spania?" Cînd Franco și-a făcut Declarația, Iorga a făcut următorul comentariu: "Este
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
clipa exproprierii evreilor. Veteranii Legiunii îi numeau cu dispreț pe aceștia "Septembriști". Legiunea aceasta diluată era, mai presus de orice, interesată de putere, răzbunare și îmbogățire. Cîțiva dintre legionarii veterani au inițiat proiecte politice revoluționare și reformatoare în domeniul social, înspăimîntînd și mai mult regimul. Burghezia înfricoșată a trecut în opoziție, capitalul evreiesc a dispărut peste graniță, iar prețurile produselor de bază au urcat pînă la cer. Legiunea a organizat propria ei "Poliție legionară", care va fi în fruntea anarhiei, a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
înspăimântat. Spune că ai să vii cu o troică și ai să mă duci la țigani. Cred că-i o replică din ceva, tu pretindeai întotdeauna că eu nu citesc decât Shakespeare, și din Shakespeare, doar rolurile mele.) E încă înspăimântat de tine, așa cum sunt și eu. Deprinderea de a ne supune voinței tale e încă puternică în noi amândoi. Nu-ți folosi puterea pentru a ne face s\ suferim. Ai putea să exerciți cea mai teribilă presiune asupra noastră, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca varga - și am descoperit că oglinda mare, ovală, din hol se prăbușise la pământ. Sticla era toată țăndări. Curios apărea însă faptul că și cuiul din perete și sârma de care atârna păreau absolut intacte. Am fost atât de înspăimântat și de abătut, încât n-am rămas locului ca să cercetez minuțios, mai ales că și luminarea părea gata să se stingă. Sufla un curent neobișnuit de puternic. M-am reîntors de îndată în pat. Dimineața, am scos prostește cuiul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dacă n-ai nimic împotrivă. — Fac parte din viața ta, și o știi prea bine. Da, ești speriat, Charles. E interesant, e o revelație, cât e de ușor să sperii oamenii, să-i năucești, să-i hăituiești și să-i înspăimânți până-și ies din minți, să le faci viața un iad. Nu-i de mirare că dictatorii prosperă. M-am așezat, dar nu puteam mânca sau bea în prezența ei. Rosina și-a scos singură un pahar, și-a turnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tu nu te-ai schimbat“, deși mai târziu m-am acuzat singur pentru că n-am spus-o. Oare cât suferă femeile când își pierd frumusețea, în ce măsură își dau seama? Dar pe moment m-a prins în gheară și m-a înspăimântat un alt gând: — Și dacă m-ai recunoscut, de ce nu mi-ai vorbit? — Nu eram sigură dacă vrei să mă mai vezi. Mi-am zis că poate preferi să nu ne recunoaștem unul pe celălalt. — Cum adică, ai putut gândi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de stambă albastră, imprimată cu margarete albe, dese, și o jachetă largă, lăbărțată, cafenie, deși ziua începea să fie fierbinte. Am alergat spre ea și am prins-o, nu de braț, ci de mânerul coșului de cumpărături. Urmărirea, capturarea ne înspăimântaseră pe amândoi. — Vai, Hartley, nu fă una ca asta, nu fugi de mine, e o nebunie, slavă Domnului că te-am găsit, dacă nu te găseam îmi pierdeam mințile. Trebuie să-ți vorbesc. Vino la biserică, te rog. Am tras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu lupți, să nu speri. Șocul revederii cu mine trebuie să fi fost imens. Desigur, atunci când o recunoscusem eu, trebuie să se fi obișnuit, în parte, cu ideea. Comportamentul ei negativ, speriat, era foarte lesne de înțeles. Probabil că era înspăimântată de soțul ei; dar și mai mult o înspăimânta vechea dragoste pentru mine, încă vie, țâșnind la suprafață precum flacăra unui zăcământ de petrol subteran: o dragoste care, în cel mai bun caz, avea să-i distrugă precara, disperata ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trebuie să fi fost imens. Desigur, atunci când o recunoscusem eu, trebuie să se fi obișnuit, în parte, cu ideea. Comportamentul ei negativ, speriat, era foarte lesne de înțeles. Probabil că era înspăimântată de soțul ei; dar și mai mult o înspăimânta vechea dragoste pentru mine, încă vie, țâșnind la suprafață precum flacăra unui zăcământ de petrol subteran: o dragoste care, în cel mai bun caz, avea să-i distrugă precara, disperata ei liniște sufletească. În acea scrisoare, pe care aveam, desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
toți prietenii, până și părinții mei s-au mutat din oraș, pentru că mi-era teamă că ai putea încerca să mă descoperi și... — Ai rupt cu toți prietenii, foarte bine! Dar, Hartley, dacă de la bun început ai fost atât de înspăimântată de el, de ce te-ai măritat cu pacostea asta? — Am crezut tot timpul că mai târziu o să-i treacă. — De mine nu ți-a fost niciodată teamă, nu-i așa? — Nu, nu! Dar mă temeam că ai să descoperi unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-se înapoi la masă. În agitația de care se lăsa răvășită, apucă la un moment dat șervețelul de ceai și-l vârî în buzunar. Spectacolul acestui chin covârșit de panică începea să mă îngrozească, și acum mă simțeam și eu înspăimântat. Ca să-mi domolesc propria-mi frică, am alergat spre ea și am prins-o în brațe. — Vai, dragostea mea, nu fi atât de speriată, încetează, rămâi aici, te iubesc, voi avea grijă de tine... Începu să se zbată, împotrivindu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îi țâșniră în ochi, și își întoarse spre mine fața aprinsă. Am făcut un pas îndărăt. Apoi, continuând rolul pe care mi-l însușisem, dar vorbind în același timp cu sinceritate, am adăugat: — Hartley, nu trebuie să fii atât de înspăimântată de el! M-am săturat până peste cap de atitudinea ta față de omul ăsta mârșav. De ce simți nevoia să-l minți tot timpul? De ce naiba n-ai voie să fii aici cu Titus, e lucrul cel mai natural și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Și ce-a avut de spus? — Minciuni. Că e isterică și că are fel de fel de închipuiri. — Isterică e într-adevăr, confirmă Titus. Avea accese de isterie care o țineau câte un ceas. Era înspăimântător, și ținea să ne înspăimânte. Dacă până la urmă ai hotărât că el e tatăl tău, n-ai decât să te duci acum cu el acasă, nu te opresc. Nu-mi vorbiți în felul ăsta. Mi se rupe inima de mila ei. — N-ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tot trupul și, o clipă mai târziu, se lăsă pradă unei crize de isterie. Am sărit în picioare și am privit-o îngrozit. Atunci am înțeles ce-a vrut să spună Titus când a specificat: „E înspăimântător și ține să înspăimânte“. Simțeam că avea loc cel mai violent asalt asupra spiritului meu, asupra lucidității mele. Mai fusesem și alteori martorul unor țipete isterice, dar niciodată nu sunaseră ca de data asta. M-am lăsat din nou în genunchi și am încercat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
căzu pe spate, ca într-un fel de leșin. I-am luat mâna. Era rece. M-a cuprins iar panica și aș fi vrut să ies afară să le strig celor doi să cheme un medic, numai că eram prea înspăimântat ca s-o părăsesc în clipele acelea și prea vlăguit ca să pot lua vreo hotărâre. M-am întins pe jos alături de ea și am strâns-o în brațe, murmurându-i numele. Începu să respire adânc, regulat, de parcă ar fi adormit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe cineva sau ceva în vederea capcanei pe care mi-o întindea. Așa încât, până la urmă, Hartley va fi singură. Și se va arunca în brațele mele, așa cum făcuse în noaptea aceea, în noaptea când alergase peste stânci pentru că era atât de înspăimântată de Ben, speriată să se reîntoarcă la el, speriată să rămână la mine. Atunci venise la mine din proprie inițiativă. Și asta era o dovadă, de fapt cea mai importantă dintre toate. Pe urmă mi-am spus: „Dar dacă va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
politici, și cu șeful socrului meu de la uzină, care și el mai fusese arestat. Era în vremea când armata sovietică s-a retras din țară și trebuia ca posibilii opozanți ai regimului să fie puțin priponiți, ca lumea să se înspăimânte și să nu treacă la acțiuni... Mă rog. Prin urmare n-a existat o motivație reală. No, ce să mai... Ce să mai... Acuzațiile pentru care-am fost condamnat au fost: că am ascultat la radio în timpul revoluției din Ungaria
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
lu’ Țurcanu? Nu știu. Nu știu. Păi, cred că dacă nu era intenția se oprea... îi oprea pe ăia să nu mai deie. Da’ or dat până l-o’ terminat... Cum au reacționat când au văzut că e mort? Erau înspăimântați. Înspăimântați... Inclusiv Țurcanu? Nu, el nu era înspăimântat. (râde - n.n.) Când vi s-a pus în vedere că urmează să plecați v-au instruit cum să vă purtați unde o să ajungeți? Nu. Am fost doar amenințați să nu spunem ce
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că dacă nu era intenția se oprea... îi oprea pe ăia să nu mai deie. Da’ or dat până l-o’ terminat... Cum au reacționat când au văzut că e mort? Erau înspăimântați. Înspăimântați... Inclusiv Țurcanu? Nu, el nu era înspăimântat. (râde - n.n.) Când vi s-a pus în vedere că urmează să plecați v-au instruit cum să vă purtați unde o să ajungeți? Nu. Am fost doar amenințați să nu spunem ce s-o-ntâmplat, că dacă nu, iară veniți
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
vorbind de sfatul strict pe care îl primisem, să nu mă ocup de politică. Dar, o singură dată, nu era mare lucru... Iar la urma urmei, regelui nici nu i se păru deplasată comunicarea mea. Spectrul rusesc nu-l mai înspăimânta după războiul din 1877 și, zicându-mi că ultimul război costase Imperiul Rus cinci miliarde, părea convins că acesta va șovăi îndelung înainte de a se arunca într-o nouă aventură. Își aduse aminte cu mai multă voie bună de așezările
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
stresul, nu stresorul în sine. “Nu ceea ce ni se întâmplă este important, ci felul cum reacționăm” spune, întărind ideea, Hans Selye. Făcând o scurtă incursiune în istorie, filosoful grec Epictet spunea, cu aproape două milenii în urmă, că oamenii se înspăimântă nu de realitate, ci de imaginea pe care o au ei înșiși (și-o crează) despre aceasta (motiv pentru care vom dezvolta, în ultima parte a lucrării, exact o terapie ce se adresează cogniției și reprezentărilor realității din mintea 33
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
precum noastră, ta etc. trebuie considerați pronume personale în genitiv. b. Propoziția completivă indirectă se introduce în frază prin elemente relaționale nespecifice: • conjuncții și locuțiuni conjuncționale (cele mai frecvente sunt conjuncții „universale”): că, să, ca... să, dacă, de, cum că: „Înspăimântat apoi de fapta sa și temându-se ca nu cumva să se întețească și s-o lovească prea rău, el o lăsă, ieși repede din casă și încuie ușa în urma sa...” (I. Slavici, Mara, 258), „Obsedați de ordinea stelelor, aztecii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]