16,346 matches
-
impresia că se vorbește despre ea, că cineva vrea să-i facă rău. Se simte în permanență spionată, observată. Ea prezintă stări de mare sensibilitate, dismorfofobii. Descrie momente lungi de contemplare în fața oglinzii, mărturie a sentimentelor de teamă privind depersonalizarea, înstrăinarea și confuzia. Ea nu mai recunoaște nici oamenii, nici pe ea însăși, se simte împiedicată să se manifeste, controlată de o forță. Încearcă în acele momente să se regăsească cu ajutorul albumului de fotografii. În timpul celei de a doua internări, ea
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a rupe legăturile materne și puterea de a opta pentru altele ce i-ar confirma vârsta procreației. Postmodernismul s-a dovedit un spectacol de gesturi și vise hermafrodite, fără funcția perpetuării ca specie distinctă. Valorile postmodernismului sunt expresii ale sentimentului înstrăinării, alienării, coruperii, decadenței, periferizării, neangajamentului, refuzului, revoltei interioare, șocului de dragul șocului, dar mai ales exprimă credința că produsele sale vor fi înțelese și consumate, vor ieși din efemeritatea modei și vor constitui reflexe perene. Postmodernismul economic este credința în virtuțile
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pe care însă delimita, defini, sau înlătura. De aici și acea îngrijorare, sau acel sentiment al neputinței persoanei în cauză față de pericolul difuz anticipat. Filosofii existențialiști (ex. J.P. Sartre) vorbesc chiar de prezența la persoana anxioasă a unui sentiment al înstrăinării față de sine și față de lume. Acest sentiment ar fi determinat, spun ei, de conștiința faptului că omul este o ființă muritoare și, totodată, limitată în capacitățile ei de cunoaștere și de intervenție asupra desfășurării fenomenelor complexe din realitatea exterioară, sau
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
asemănarea lui Dumnezeu (Gen. 2:27). În contextul gnostic, ființele omenești sînt glorificate suplimentar prin faptul că această consubstanțialitate le Înalță mai presus de creatorii lor, adică mai presus de inteligența ecosistemică. Gnosticismul accentuează, este evident, mai puțin pe radicala Înstrăinare a omului În lume și mai mult pe superioritatea omenirii față de ecosistemul căruia Îi aparține. Acest ecosistem adăpostește de altfel nenumărate ființe care sînt cu siguranță sortite pieirii: turma Demiurgului și adepții Potrivnicului. Răsturnînd principiul antropic și negînd inteligența ecosistemică
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Absolutul trebuie să se Înstrăineze de sine pentru a se cunoaște. Filozofia hegeliană a istoriei nu ar fi altceva decît teodiceea gnostică deghizată 40. Hegel Însuși pregătește terenul pentru teoria marxistă a „alienării” muncii. Topitsch urmărește mitul gnostic al căderii, Înstrăinării și orbirii ființelor umane Înșelate de Demiurg În mitul hegelian al alienării Spiritului și apoi În mitul marxist al alienării omenirii prin religie și al salvării ei prin exercițiul „științei pozitive”41. Topitsch constată de asemenea că, În teoria lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
E. Stets (2005, 34Ă consideră că distincția între emoțiile instituționale și emoțiile impulsive operată de Steven L. Gordon permite nuanțarea concepției lui Arlie Russell Hochschild (1983Ă despre alienare în cazul muncii emoționale, în sensul că nu totdeauna managementul emoțiilor provoacă înstrăinarea individului de muncă să, ci doar la persoanele care au o orientare emoțională impulsiva. 3.3. Teoria lui Arlie Russell Hochschild despre munca emoțională Termenul de „muncă emoțională” a fost introdus în psihosociologie de către Arlie Russell Hochschild în 1979 și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
dușman; a elibera; elimina; eliminare; emoție; energie negativă; excepție; foaie; fără folos; a folosi; forță; funia; găsi; geantă; ghem; grădină; grenadă; greutăți; gunoaie; haine; hainele; hîrtia; iartă; indiferență; inima; intenție; irosește; irosi; a irosi; irosire; îndepărta; înlătura; a înlocui; înstrăina; înstrăinare; a întinde; jet; joc cu cîinele; jocuri; a da jos; lac; a lansa; lemn; leu; libertate; lovește; a lovi; lumină; masă; meserie; dă-mi; mizeria; mîngîie; mult; murdărie; a da naibii; necioplit; nefavorabil; nefolosire; nefolosit; ceva nefolositor; negație; neglijență; neimportant
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sunt foarte conștiente de ele însele, se compară cu ceilalți, nu se simt în siguranță în prezența celorlalți, au sentimentul de rușine legat de propriul „handicap”. Acesta poate fi personal (impulsuri de furie) sau public (aspect fizic neplăcut). Izolare socială/înstrăinare (SI) - senzația de izolare față de restul lumii, că suntem diferiți de alții și că nu putem face parte dintr-un grup. Al doilea domeniu este cel al slabei autonomii și performanțe și se referă la propria capacitate de a supraviețui
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
expectanțe sau standarde. Greșelile sunt uitate cu greutate, nu se ține seama de natura failibilă a omului. YSQ este format din 114 itemi și măsoară toate cele optsprezece scheme cognitive: Deprivare emoțională (ED) Abandon (AB) Neîncredere/abuz (MA) Izolare socială/înstrăinare (SI) Deficiență /rușine (DS) Eșec (FA) Dependență/incompetență (DI) Protecționism/sine nedezvoltat (EM) Vulnerabilitate la rău și boală (VH) Subjugare (SB) Sacrificiu de sine (SS) Inhibiție emoțională (EI) Standarde nerealiste/hipercriticism (US) Revendicare/grandoare (ET) Autocontrol/autodisciplină insuficientă (IS) Căutarea
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
NP) Pedepsire (PU) Descrierea itemilor Cei 114 itemi sunt repartizați pe subscale în modul următor: Deprivare emoțională (ED): 1, 25, 49, 73, 96 Abandon (AB): 2, 26, 50, 74, 97 Neîncredere/abuz (MA): 3, 27, 51, 75, 98 Izolare socială/înstrăinare (SI): 4, 28, 52, 76, 99 Deficiență/rușine (DS): 5, 29, 53, 77, 100 Eșec (FA): 9, 33, 57, 81, 103 Dependență/ Încompetență (DI): 10,34, 58, 82, 104 Vulnerabilitate la rău și boală (VH): 11, 35, 59, 83, 105
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
controlului. VIII. Problemele maritale Orice cuplu speră într-o relație perfectă. Din păcate, relațiile intime sunt deseori afectate de insatisfacție și de prezența conflictelor. Problemele care apar de regulă în cupluri sunt comunicarea deficitară între parteneri, stabilirea de scopuri diferite, înstrăinarea, infidelitatea. Terapia comportamentală de cuplu constituie un tratament eficient în cazul problemelor maritale. De asemenea, există date care sugerează că terapia de cuplu focalizată pe emoție și terapia maritală orientată pe insight au un efect pozitiv asupra acestor probleme. IX
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
stabilirii limitelor corpului și ale identității umane. Discursul cyborgic de acest gen, unul „slab”, scoate în evidență nu doar necesitatea materialității corpului organic, ci și importanța părții/organului în consistența organismului uman, în circumstanța intruziunii protezei, nu numai dorința de înstrăinare, ci și nostalgia înstrăinării și a unei personalități integre. Acest punct de vedere recuperează dimensiunea umană din cadrul postumanului cibernetic, însă este un apărător al integrității corporale și identitare umane. Aceste gen de ființă cyborgică are o memorie scindată, bântuită și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ale identității umane. Discursul cyborgic de acest gen, unul „slab”, scoate în evidență nu doar necesitatea materialității corpului organic, ci și importanța părții/organului în consistența organismului uman, în circumstanța intruziunii protezei, nu numai dorința de înstrăinare, ci și nostalgia înstrăinării și a unei personalități integre. Acest punct de vedere recuperează dimensiunea umană din cadrul postumanului cibernetic, însă este un apărător al integrității corporale și identitare umane. Aceste gen de ființă cyborgică are o memorie scindată, bântuită și tulburată, neîmpăcându-se niciodată
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fost admisă în clubul bărbaților și recunoaște faptul că tachinările sunt un semn al acceptării ei depline și egale. Pe de altă parte, știe că umorul lor agresiv și batjocoritor va căuta întotdeauna să îi submineze reputația, ceea ce reprezintă o înstrăinare de propria sensibilitate pentru o femeie care caută mai degrabă medii de lucru în care accentul este pus pe cultivarea relațiilor decât pe ierarhii de putere. Acest conflict esențial între ce își doresc bărbații unii de la alții (anume legături stabilite
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
are legi, e mai degrabă un joc improvizat, cu reguli diferite pentru fiecare client, o activitate lăsată să evolueze la voia întâmplării. Pentru tine, cel mai important e să stabilești care dintre persoanele aflate în zona tarabei are ca job înstrăinarea mărfii, ca să știi cui să te adresezi. De asemenea, e important să afli dacă acea persoană chiar deține marfa ori doar o administrează cu împuternicire de la acționarii tarabei, ca să știi dacă și cât are mandat să negocieze. În lipsa acestor informații
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
când nu va mai merge, mă împușc. Socoteala n-a fost proastă, căci mi-a îngăduit Ă contrar turmei din jur Ă să perseverez... în ființă fără teroarea viitorului” (484 Ă 2 decembrie 1946). Cum plătește Cioran o astfel de înstrăinare, nu față de viitor, ci față de propriul prezent?! Probabil că prin scris. Punitiv, scrisul însumează melancolia, anxietatea, neliniștea, plictisul. Așadar, scrisul ca drog: deopotrivă asumare a nimicului și depășire a lui. Sau, mai exact, scrisul ca amânare, căci există o „valoare
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pare cea mai adevărată, cea mai profundă religie” (73 Ă 8 mai 1967). Fuga de sine ia la Cioran forma detașării deliberate de ceilalți și a opțiunii budiste. Întrebarea e dacă reușește cu adevărat această operație. Cât de eficientă e înstrăinarea de ceilalți pentru transplantul pe care Cioran și-l aplică sieși? Oricum, întreaga viață își dorește ruptura... Și-apoi, dă sfaturi, dar suferă, el însuși, de aceleași metehne. Iată: „Familia noastră are un temperament nefericit: punem totul la inimă, ne
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
suferinței, depășire a răului prin asumarea lui, iluminare prin durere. Melancolicul se salvează, masochist aproape, tocmai prin explorarea și perpetuarea stării de criză; un masochism al cinicului care se ascunde în orice epicureu. Tocmai de aceea, Cioran nu suferă de înstrăinare decât într-un fel exterior. Firește, Parisul e pentru el un infern, nostalgiile nu-i dau pace; e ca și cum am recunoaște că a trăi în prezent a devenit, și pentru Cioran, o iluzie. În fine, e înstrăinat de limba pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se transformă pe sine într-un actor în care exhibă ipoteticul. Integrarea-înstrăinare. Note despre bunul valahtc "Integrarea-înstr\inare. Note despre bunul valah" N-ar fi oare mai bine să se vorbească, în cazul lui Cioran, nu despre integrare, ci despre înstrăinare? La îndemâna oricărui cititor, înstrăinarea pare una dintre ipostazele decisive sub care Cioran se arată, în vreme ce tema integrării seamănă mai degrabă a invenție critică. Ce argumente ar permite abordarea unei astfel de chestiuni? Cioran, care nu se identifică cu nimic, sau
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
într-un actor în care exhibă ipoteticul. Integrarea-înstrăinare. Note despre bunul valahtc "Integrarea-înstr\inare. Note despre bunul valah" N-ar fi oare mai bine să se vorbească, în cazul lui Cioran, nu despre integrare, ci despre înstrăinare? La îndemâna oricărui cititor, înstrăinarea pare una dintre ipostazele decisive sub care Cioran se arată, în vreme ce tema integrării seamănă mai degrabă a invenție critică. Ce argumente ar permite abordarea unei astfel de chestiuni? Cioran, care nu se identifică cu nimic, sau poate numai cu neantul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cioran, care nu se identifică cu nimic, sau poate numai cu neantul, apare cu totul întâmplător în postura cuiva care, egal cu sine însuși, să se poată înscrie într-un model. Și totuși, privită separat, în afara unui context mai cuprinzător, înstrăinarea exprimă prea puțin din experiența lui Cioran în privința asumării propriei identități. De fapt, Cioran trăiește în interiorul unor paradoxuri. Astfel, integrarea, adică înscrierea într-un model originar și apartenența la o realitate mai cuprinzătoare, nu-i decât confirmarea unei înstrăinări. Sau
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cuprinzător, înstrăinarea exprimă prea puțin din experiența lui Cioran în privința asumării propriei identități. De fapt, Cioran trăiește în interiorul unor paradoxuri. Astfel, integrarea, adică înscrierea într-un model originar și apartenența la o realitate mai cuprinzătoare, nu-i decât confirmarea unei înstrăinări. Sau viceversa: căci înstrăinarea e, la Cioran, un mijloc de a fi mai acut el însuși. Înstrăinarea ca întemeiere nu aparține unei ficțiuni Cioran, chiar dacă în explorarea acestei interogații am avut drept cauză și reper originar nu textul său, la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
puțin din experiența lui Cioran în privința asumării propriei identități. De fapt, Cioran trăiește în interiorul unor paradoxuri. Astfel, integrarea, adică înscrierea într-un model originar și apartenența la o realitate mai cuprinzătoare, nu-i decât confirmarea unei înstrăinări. Sau viceversa: căci înstrăinarea e, la Cioran, un mijloc de a fi mai acut el însuși. Înstrăinarea ca întemeiere nu aparține unei ficțiuni Cioran, chiar dacă în explorarea acestei interogații am avut drept cauză și reper originar nu textul său, la care am ajuns ulterior
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în interiorul unor paradoxuri. Astfel, integrarea, adică înscrierea într-un model originar și apartenența la o realitate mai cuprinzătoare, nu-i decât confirmarea unei înstrăinări. Sau viceversa: căci înstrăinarea e, la Cioran, un mijloc de a fi mai acut el însuși. Înstrăinarea ca întemeiere nu aparține unei ficțiuni Cioran, chiar dacă în explorarea acestei interogații am avut drept cauză și reper originar nu textul său, la care am ajuns ulterior în mod firesc, ci piesa lui Matei Vișniec, Mansardă la Paris cu vedere
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și-a ucis umbra, adică dublul, fratele geamăn. Lupta permanentă cu neamul valah, cu originea sa valahă, se înscrie într-un model generic de care nu se poate să nu se țină cont. Este felul lui Cioran de a așeza înstrăinarea și integrarea într-o relație lunecoasă, ca într-o bandă Möbius, în care eu devine pe negândite tu, în care înstrăinarea devine integrare. Un Cioran întreg și integru este un Cioran străin sie însuși. În fine, înainte de a face apel
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]