2,365 matches
-
ruga, și zicea: "Mai îngăduiește-mă, și-ți voi plăti." 30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță, pînă va plăti datoria. 31. Cînd au văzut tovarășii lui cele întîmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute. 32. Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, și i-a zis: "Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
poruncise Isus, și au pregătit Paștele. 20. Seara, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. 21. Pe cînd mîncau, El a zis: "Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde." 22. Ei s-au întristat foarte mult, și au început să-I zică unul după altul: Nu cumva sunt eu, Doamne?" 23. Drept răspuns, El le-a zis: "Cel ce a întins cu Mine mîna în blid, acela Mă va vinde. 24. Negreșit, Fiul omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: "Ședeți aici pînă Mă voi duce acolo să Mă rog." 37. A luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei, și a început să Se întristeze și să se mîhnească foarte tare. 38. Isus le-a zis atunci: "Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneți aici, și vegheați împreună cu Mine." 39. Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pămînt, și S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Neîncrederea locotenentului îl făcea să șovăie, și totuși înfricoșarea singurătății îl îmboldea mereu să se apropie. Astfel îi spuse cum a aflat aseară, de la un căpitan ungur, că Bologa e român, dar ofițer model și patriot incomparabil. Atunci s-a întristat, crezând că lacrimile au fost înșelătoare. A cunoscut mulți ofițeri români în război și cu toți s-a înțeles ca și când ar fi fost frați de sânge. Cum oare să nimerească tocmai aici un renegat? Pe urmă, la masă, a priceput
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
copilăria mea ! Din tot ce-ți mai pot dărui acum, Yoane, a rămas doar șansa de a deveni nemuritor, pentru că nimeni nu te va mai căuta vreodată prin pulberea mormintelor, atật timp cật ești viu, respiri, te bucuri sau te întristezi printre filele îngălbenite de vreme ale cărții mele ! Te fericesc mereu, dragul meu, pentru că ție ți-a fost hărăzită această șansă, pentru că în tine miam putut oglindi chipul răsfrậnt în mirajul ochilor tăi, beznă a nopților cele mai tainice ! Magnetizată
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
demersul este ratat din start. Sandu Șpriț bea cu setea bețivului de cursă lungă, Însă este atent și la discuțiile de la masă. Gore, te exclud din mica noastră comunitate bahică. Tu chiar crezi că pedeleul se pretează la furt? Mă Întristezi. Și acolo unde este Întristare se lasă cu lacrimi și bocete. Ce, pesedeul n-a furat? N-a zis Ponta - Titulescu ăl mititel și fără forță pe el - că sistemul adversarilor a funcționat mai bine decât al lor? A zis
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Gore? Dacă pui și-un rom În ea, Gicule! Și-o muzichie mai veselă! Să uit de fondul monetar și de ținutul secuiesc... Din boxe răsună melodia of, ce dor, ce chin, ce jale, pe la poarta dumitale... Iar Gore se Întristează din nou: O să mergem cu căciulile În mâini pe la porțile europene, fraților! Hai să bem mai repede, până nu ne confiscă ăștia și berea din halbe! 23.07. 2010 Istoria dintre halbe Gicu și-a udat batista, apoi a lipit
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
iei o cămașă de la Gicu, te-ai scos rapid. Niște pantofi s-or mai găsi, măcar șosete noi să-ți pui. Da` să ai țuica pregătită. Și măslinele. Ține ochii pe calendar și mori Între perioadele de post, nu ne-ntrista suplimentar. Veșnicaaaaa pomeniiiiireee, veeeeșnicaaaa pomenireeeeee! Gore ridică din umeri, resemnat, apoi se alătură celor doi și răcnește, la rândul său, spre deliciul consumatorilor de pe terasă. Strigă: Uite-așa aș vrea să mooooooor! Patroane, Încă un rând la băieții veseli cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
EminescuOpIV 397} CU PÎNZELE-ATÎRNATE Cu PÎNZELE-ATÎRNATE În liniște de vânt, Corabia străbate Departe de pământ. Iar stolul rândunelelor Trece-ntre cer și mare... O stelelor, stelelor, Nemuritoare, De ce și voi nu vă luați Pe-ale lor urme oare? De ce mă întristează, Că valurile mor, Când altele urmează Rotind în urma lor? De ce căderea florilor Ș-a frunzelor ne doare? O norilor, norilor, Ști-veți voi, oare, De ce rămân atîtea-n veci Și numai omul moare? În cer întotdeuna Urmăm al nostru mers, Ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
avea acces la adevăr. Cerul este capacul care ne mai îmblânzește nemărginirea. Marile caractere sunt atât de rare, încât ar trebui ocrotite în rezervații. Nu puteți ține pasul cu alții ? Depășiți - i ! Jucăm de - a v - ați ascunselea cu adevărul. Întristează - te când ai rămas fără ultimul adversar. Kafka a murit de mult. A rămas însă lumea așa cum și - a imaginat - o el.. Salvarea noastră rămâne cosmosul. Numai de acolo Pământul se vede frumos. Viața poate fi o banală comparație. Dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prăpădirea lui, și neamul de acum va fi cuprins de groază. 21. Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu cunoaște pe Dumnezeu." $19 1. Iov a luat cuvîntul și a zis: 2. "Pînă cînd îmi veți întrista sufletul și mă veți zdrobi cu cuvîntările voastre? 3. Iată că de zece ori m-ați batjocorit, nu vă este rușine să vă purtați așa? 4. Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta. 5. Credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
socoteală de toți pașii mei, să mă apropii de el ca un domn. 38. Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, și dacă brazdele lui varsă lacrimi; 39. dacă i-am mîncat roada fără s-o fi plătit, și dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni: 40. atunci să crească spini din el în loc de grîu, și neghină în loc de orz!" Sfîrșitul cuvintelor lui Iov. $32 1. Acești trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină. 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
aprobarea acestora. Altfel pățeai precum „Căsiiana călugărița” despre care am vorbit. Și uite așa, cu bune, cu rele podgoriile Buciumului au existat secole de-a rândul. Mai există și astăzi ceva, dar nu mai este ce a fost... Nu te întrista pentru nesocotința altora, vere. Mai bine s-o luăm apostolește către cele case ale noastre, care ne-or primi cu brațele deschise. Ne-or primi încă, fiindcă - cu vremea - lipsa noastră de acasă se va resimți și riscul de a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Dacă urci dealul din dreapta, care are în prima parte o sfoară de pădurice, lucrurile se schimbă. Acolo sunt viile nesfârșite, vere! Așa că dacă ți-ai adus aminte de bietul Nicoară, nu este vinovată decât priveliștea gârlei din fața noastră. Nu te întrista însă, fiindcă am mai întâlnit noi săraci... Ba chiar și cu duhul... Și cum stă bine unei afaceri întocmite între un muritor de rând și niște rugători ai unei mănăstiri, și de această dată Miron Barnovschi voievod întărește la 11
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ar fi 2264, făcut în grădina castelului, iar în mijloc creștea o Lacrămioară (marguerite) peste care ea avea supravegherea. Deodată se ivi un măgar [... ], zice textul francez) care, cu toată opunerea ei, au știut să smulgă lăcrămioara. Visul acesta o-ntristă foarte mult, deși nimeni dintre curteni nu-i dădea mare însemnătate. Cu toate acestea visul s-a-mplinit cu Marguerite și Ane. Regele s-a căsătorit cu aceasta din urmă. CUGETĂRI. GLUME CUGETĂRI (p. 600) [1] Cine-i șchiop acasă e șchiop
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
la masă, pentru că nu mâncase de două zile. l-am căutat pe băieți unde știam că mănâncă de obicei, bineînțeles, mai mult ca să le arăt și lor fata de care eram așa de mândru. A mâncat, după care s-a întristat. Și tristă a rămas toată seara. Am sperat să-și revină a doua zi. Degeaba. A rămas tristă și nu a mai scos nici un cuvânt aproape toată perioada cât a mai stat. Nu a vrut să-mi explice de ce, dar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
rămăseseră înaintea lui. 4. Iosif a zis fraților săi: "Apropiați-vă de mine." Și ei s-au apropiat. El a zis: "Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-ați vîndut ca să fie dus în Egipt. 5. Acum nu vă întristați și nu fiți mîhniți că m-ați vîndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. 6. Iată, sunt doi ani de cînd bîntuie foametea în țara și încă cinci ani, nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
poezia lui, așa cum furnicile ocolesc de departe capcanele de nisip ale leului furnicilor. Dar faptul că trăia undeva, la Comana, un patriarh al unei altfel de poezii a fost mereu important pentru mine. Iar dispariția lui dintre noi m-a întristat ca atunci când am citit cum s-a stins ultimul bătrân care mai vorbea limba dalmată. 108 Pe singura carte pe care mi-a dat-o vreodată cu autograf se poate citi, cu cerneală neagră, cu un scris mărunt și tremurat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și despre un mare scriitor. Dar cu condiția ca "verdictele" date, oricât de dure în esență, să denote discernământ, cultură, cunoaștere (sau măcar dorință de cunoaștere) a lucrurilor despre care vorbești. M-au mirat și pe mine și m-au întristat, de-a lungul ultimelor luni, o anume suficiență, un anume schematism critic al acestor oameni, evidente chiar și când, în esență, au avut dreptate. Am surprins în discursul lor idei preluate din facultate chiar de la noi, de la Bogdan Lefter, de la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
liniștit: - Dacă stăpânul meu îmi poruncește să mă duc, mă voi duce. - Nu ți-este frică? - Primejdia e vădită, stăpâne, nu pot să mint. De aceea, dacă stăpânul meu mi-ar spune să nu mă duc, taina nedezlegată m-ar întrista, însă nu mi-ar pare rău că rămân în viață. Poate cândva am să pot afla. - Stăpânul nostru slăvit, Marele Preot, crezi că îți va putea limpezi nedumeririle? - Dacă stăpânul meu Tefnaht nu va binevoi să mi le limpezească, nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Dar nimeni n-a luat vreuna cu sine. Păcat! Privirea lui Auta se schimbă numaidecât. Sclavul se uită acuma rugător. Preotul înțelese și clătină din cap. - Nu! Pietrele sunt departe; câteva zile de mers, și noi plecăm mâine. Auta se întristă și lăsă ochii în pământ. Tefnaht zâmbi sau rânji. - Nu te sfătuiesc să pleci fără încuviințare: dincolo de marginea taberei te va aștepta moartea. Sclavul își ridică atunci fruntea, strivindu-și între buze un surâs. - Stăpânul meu n-are de ce să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sa, care lui Auta i se păru nefirească, clocoteau parcă ape ciudate. Apoi, pe neașteptate, bătrânul surâse și, oricât de stăpân era pe sine, lui Auta nu-i scăpă că surâsul era adus de voință. - Știu că ai să te întristezi pentru ceea ce am să-ți arăt; zise Marele Preot. Dar dacă ai destulă tărie, poate să te facă să și râzi. Vreau să-ți arăt darul pe care mi l-a trimis ieri Tefnaht. Auta ocoli privirea bătrânului, știind că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
strigăt: omul pe trupul căruia trebuia să-și sprijine mâna purtătorul acestui toiag era chiar el. Un meșter iscusit îl tăiase din lemn de abanos atât de bine, încît nimeni nu s-ar fi putut îndoi de asemănare. Auta se întrista. Ce căuta să însemne darul ciudat al lui Tefnaht, afară de ura și disprețul împotriva sa? O batjocură ascunsă împotriva Marelui Preot, sau o lingușire. Marele Preot simți frământarea sclavului său. - Fiul Zeului Puterii îmi aduce aminte că-mi ești sclav
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și zbură către Piscul Sfânt. Zborul se petrecu în tăcere. CAPITOLUL XXIII Străinii se aflau pe Piscul Sfânt de aproape două luni. În acest răstimp se petrecuseră mai multe întîmplări, dintre care unele l-au făcut pe Auta să se întristeze, altele să se bucure. Într-o zi, pe când ședea de vorbă cu Hor, pe o stâncă sub care se deschidea o priveliște largă a mării și câmpiei de la poalele muntelui, zări urcând din vale spre ei o ceată de oameni
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și Hor. Nici unul nu vru să-l tulbure și nici unul nu spuse nimic. Dar Auta simțea că se înăbușă. Zise sfîșiat: - Eu, Hor, mă auzi, Hor, eu, numai eu sunt vinovat de toate! Acum știu bine: numai eu... Hor se întristă. - Tu? De ce tocmai tu! - Dacă nu v-aș fi rugat să mă duceți cu luntrea... Hor pricepu și îl opri cu o mișcare a mîinii: - Nu ești vinovat câtuși de puțin! Nici chiar cârmaciul nostru nu e vinovat că a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]