2,732 matches
-
ce să te omori cu ele... Nici după boala lui nea Delcă nu le-a schimbat imediat - le-a mai ținut vreo lună... — ...deloc n-adorm, o clipă nu-nchid ochii, toată noaptea ! ! Ce zice astea că dorm și dorm întruna ? Las’ c-am auzit-o io pe intriganta de Moapsa, doarme ntruna, face, ia pastilele alea ale ei și doarme ca o beșniță ! Și io n-apuc nici două ore pe toată noaptea ! Numa stau în pat, numa mă gândesc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
altora, nu-ți pasă de nimic important. Adică de tine. — Adică de a te purta omenește cu mine. — Tu te porți omenește cu mine? — Încerc. Te iubesc. — Ăsta-i lucrul cel mai pervers dintre toate, faptul că mi-l repeți întruna, când în realitate nu-i adevărat; eu am nevoie de dragoste sinceră nu de mania asta a ta afurisită, nevoia de a-ți impune puterea, care e doar o scuză, îți închipui că dacă-mi repeți că mă iubești asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mărețele uși de bronz, bătute în ținte false, care oferă accesul (așa cum spunem și cum ne imaginăm) la „izvorul în sine“ sunt ferecate pentru toată lumea, cu excepția „personalului autorizat“. Până și a întrezări aceste uși, prin care și pe sub care răzbește întruna aburul, constituie un privilegiu rar pentru cetățenii care, aflați pe promenadă, reușesc să arunce o privire furișă. O ușă dinspre capătul mai îndepărtat al Baptisteriului duce la „Camerele din Ennistone“, dar intrarea publică în aceste apartamente se face, firește, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se culce. Nu s-au mai oferit tratamente medicale ci, doar de două ori pe săptămână, venea un medic și dădea consultații în schimbul unei taxe. (Au existat ciocniri până și în legătură cu acest lucru - tot ce-i legat de Institut iscă întruna conflicte.) Suferinzii de artrită, nelăsându-se abătuți de raportul medical (sau poate, mai curând, nici nu auziseră de el), continuau să revină, periodic, în număr mic. Unii erau încurajați să vină chiar de medicii practicanți locali. Nu beneficiau de restaurante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dintr-odată se simțea liberă, competentă și (observă ea într-o dimineață) aproape fericită. Faptul că era atât de departe de Londra și de Ennistone avea și el importanța lui. Prețuia și se bucura de fiecare minut, deși își spunea întruna că asemenea miracol nu poate să dureze. Prima ei grijă a fost să o câștige pe Margot Meynell. Hattie putea să mai aștepte, și a și așteptat, mută de admirație. Margot, a cărei viață amoroasă se găsea într-un stadiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tweed albastru închis, pe care-l cumpărase de ocazie. N-ar fi trebuit să-l cumpere. Avea ea ceva bani puși deoparte, dar absența prelungită a lui George îi reducea banii de cheltuială. „Așa nu se mai poate!“ își repeta întruna. Nu era prea sigură ce însemna acest lucru, dar îi sugera, cel puțin, că necazurile ei vor lua sfârșit. Totul era răsturnat și amenințător. În ziua când se stinseseră luminile la Bowcock, se furaseră o mulțime de lucruri. Dacă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de el, numai că o enerva uneori nepăsarea cu care privea Tom perspectiva de a nu o poseda niciodată. Hector Gaines, chinuitor de conștient de sânii Antheei, acum ascunși și provocători pe sub pulovărul ei mov, lipit pe corp, își repeta întruna că el avea treizeci și patru de ani și ea numai douăzeci și unu, și că își isprăvise munca la Gideon Parke și ar fi trebuit să plece la Aberdeen, să-și vadă mama, ale cărei scrisori tandre nu se plângeau niciodată de raritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
căsuță să zboare acum pe malul mării. Mi-o imaginez zburând. Sunt sigură că poate zbura. — Și eu aș dori să zboare undeva... departe. — Undeva, unde? Departe de ce? Pearl rămase tăcută. Era zece seara și, de la cina lor frugală discutaseră întruna. De când sosise Hattie, cu două zile în urmă, totul fusese ca un fel de excursie de sărbătoare. Ploaia continuă le servise drept pretext să nu iasă din casă. Fuseseră doar după câteva cumpărături și Pearl o trăsese pe Hattie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Era ca și beat, capul i se învârtea, iar inima i se dilatase sub presiunea unui curios amestec de amărăciune, teamă și bucurie. Bucurie? De ce naiba bucurie? Să fi fost numai pentru că era măgulit de asemenea extraordinară atenție? Își spunea întruna: „E nebun, nimic din ce mi-a spus nu are importanță, totul e ireal, nu m-am angajat la nimic“. Lăsă cârciuma în urmă, înaintă până în dreptul pasajului de nivel și rămase locului, privind la un tren care trecea. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
țipând că îl iubește, Emma simțise minunata „boare a eternității“, care însoțește fiecare iubire adevărată. Dar n-ar fi mers. Știa cât de impulsiv și afectuos era Tom, cât de puțin însemnase pentru el. Tom iubea lumea întreagă, întinzându-și întruna mâinile calde pentru a atinge lucrurile și oamenii. Tom era făcut să fericească și să fie fericit de femei. „Iar eu, poate că ar fi mai bine să plec la Bruxelles, să-i fac o vizită mamei,“ își spuse Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
treacă direct din promenadă spre Camere, fără a mai trebui să defileze prin fața „Lojei Portarului“ sau a biroului de recepție de la intrare. Se opri în „Baptisteriu“ contemplând, o clipă, ușile bătute în ținte, de un auriu-argintat, dindărătul cărora se prelingeau întruna șuvițe de aburi. (Aburul era împrăștiat cu ajutorul unui ventilator plasat în tavan.) George atinse ușile. Erau fierbinți. Răsuci mânerul solid, de alamă, și trase de el. Erau încuiate. Apoi porni, cu pași domoli, spre Camere, intrând pe ușa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
strict oprită“, și pătrunzând în coridorul principal de la parter. Era liniște în coridor sau așa i se păru lui George, în timp ce rămase locului, ascultându-și bătăile inimii. De fapt, exista un fundal sonor, ritmic: zgomotul apei fierbinți care se descărca întruna în căzile ca niște bărci cu capete retezate, din băile camerelor individuale. Când ușile camerelor erau închise, zgomotul se difuza ca o vibrație profundă, continuă, care, foarte curând, înceta a mai fi conștient audibilă. George stătu un timp nemișcat, percepând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
operetă“, cu o rochie albastră și un șorț elegant, vărgat. Când Pearl deschise ușa, Hattie rămase în picioare în camera de zi, unde aprinseseră focul la soba cu gaz. Nu alergase la ușă să-și întâmpine bunicul. Aștepta, netezindu-și întruna rochia, umflându-și funda eșarfei, aranjându-și părul și respirând accelerat. Pearl luă paltonul lui John Robert și-l duse la bucătărie ca să-l usuce. Uitase să-i spună unde se găsea Hattie. John Robert, care nu mai călcase pragul Papucului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
firesc și pe care el nu învățase niciodată cum să-l facă. Și acum era prea târziu. Când devenise prea târziu? I se păruse întotdeauna a fi prea târziu? Cu cât se scurgea timpul, John Robert, măcinat de remușcări, muta întruna momentul când devenise prea târziu, împingându-l înainte în timp, înspre prezentul cu care niciodată nu putea ține pasul. Dar dacă „prea târziu“ se tot muta în această direcție, nu stătea oare în puterea lui, dacă privea prezentul din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
repede pe Hattie îi picase ca un balsam. De ce n-ar încerca să-i aranjeze căsătoria, să intervină în viața și în viitorul ei? Una dintre cele mai ascunse și mai caracteristice dintre suferințele lui, un gând care se reconstituia întruna pentru a-i râcâi sufletul, era acela că el, John Robert Rozanov, nu va putea ști niciodată când și cu cine avea să-și piardă Hattie virginitatea, spărgând ireversibil cercul magic în care o îngrădise el. Va trebui să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
contribuind astfel la reînsuflețirea vechilor speculații în legătură cu ei, și determinându-l pe Hector Gaines să reflecteze mai des ca oricând la sinucidere. Chiar în compania agreabilă a Antheei, Tom era muncit de niște gânduri foarte curioase. De fapt le rumega întruna și se consuma îngrozitor. Avea chiar impresia că-i apăruseră riduri pe frunte. Întrevederea atât de ridicolă și de ratată cu Hattie lăsase o cicatrice usturătoare pe sufletul lui Tom. Ori el nu era obișnuit cu cicatrici pe suflet; trăsătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de vârtos se dăduse la băutură. Își spuse: „Luni și luni de zile abia de ating o picătură de alcool, și pe urmă, deodată, beau ca un nebun. Probabil pentru că sunt irlandez. A naibii treabă, de ce trebuie să-mi repet întruna că-s irlandez, de parcă n-am și așa destule necazuri! Și ce mi-a venit să-i vorbesc atât de familiar fetei ăleia! Nu știu nimic despre ea, precis că mă socotește un mocofan. Și, printre toți McCaffrey ăștia, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
devora realitatea din jur pentru a și-o spori pe a ei. George cumpănea, ba chiar prețuia într-un anumit fel acea teribilă putere a Stellei, care o făcea atât de primejdioasă și atât de respingătoare în același timp. Încerca întruna să-și reamintească incidentul cu mașina. Reauzea zgomotul odios al automobilului afundându-se în apă și revedea felul extraordinar în care Stella ieșise pe portiera mașinii, ca un pește. Dar nu-și putea aduce aminte limpede de ceea ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi întinse lui Alex ceasul. În automobilul Austin, Gabriel ședea în față, lângă Brian, ținându-i în brațe pe Adam și pe Zet. Tot drumul spre casă, ea și Adam au plâns în tăcere. Brian scrâșnea din dinți și bombănea întruna: — Tipic pentru George! Pe bancheta din spate, Emma adormise cu capul pe umărul lui Tom. — Au plecat cu toții? întrebă Stella. — Da, răspunse May Blackett, am urmărit toate mașinile plecând. — Și N când sosește? Cam într-o jumătate de oră o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mine acasă. Doar ca să faci un început, doar ca să arăți că ești în stare. Așezat pe o bancă îngropată într-un tufiș, Bobbie Benning, care până atunci se îmbibase ca un burete, simți că i se face rău. Își repeta întruna: „Nu sunt bun de nimic, trebuie să renunț la slujbă. Și alta n-am să mai capăt în vecii vecilor, am să ajung șomer și asta o s-o dea gata pe mama“. Peter Blaekett povestea oricui îl putea auzi: Imaginează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
flasc. Se chinuia acum să sară peste gardul din fundul grădinii, apucându-se cu mâinile de vârfurile șipcilor (pline de așchii, după cum știa Gabriel) și încercând să-și rezeme picioarele încălțate în pantofii scâlciați pe barele transversale, de pe care aluneca întruna. Și în tot acest timp, Zet dansa în jurul călcâielor nenorocitului, lătrând din răsputeri. Gabriel și-l imagină pe om încălecând, în pielea goală, scândurile negeluite, scrijelite și țepoase, și își acoperi ochii cu mâna, neștiind ce ar trebui să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o fac, la sfârșitul săptămânii viitoare mă duc negreșit.“ Tom avea încă de luptat cu imaginea lui George, dincolo de fereastră, față-n față cu Hattie. Cel mai greu și cel mai chinuitor era să se gândească la Hattie. Își spunea întruna: „Trebuie să renunț, să las totul baltă, să nu mai fac nimic, de altfel nici nu-i nimic de făcut, nu pot să înțeleg și e mai bine să nu încerc să înțeleg. Ah, dacă nu s-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o lumină „cu totul falsă și irațională, și că schițase o imagine cu totul artificială a fostului său profesor. „Într-un fel, își spunea el, totul provine din egocentrism, eu sunt un solipsist, îmi imaginez că John Robert se gândește întruna la mine, că mă urăște și mă disprețuiește deliberat, ca și cum una dintre preocupările lui majore ar fi să creeze o vastă și complexă barieră între el și mine. Dar lucrurile nu stau așa. El nu se gândește la mine. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
văzut. Atunci te rog să le citești acum. Așază-te la masa și citește-le. Așază-te. Tom se așeză pe un scaun lângă masă. Citi articolul din Gazette. Îl citi cu greutate, pentru că tiparul era șters și neclar; clipea întruna și trebui să citească fiecare frază de două ori. După aceea citi și relatarea din The Swimmer pe care Rozanov i-o așternuse în față. Când citise prima dată nota clin Gazette, Tom sărise peste pasajul cu „imboldul profesoral“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neputință să se întoarcă la Londra și să-și reia viața obișnuită. Vizita la Diane îi apărea acum ca un coșmar, o cavernă tenebroasă din care se ramificau nenumărate drumuri ce duceau, toate, de-a dreptul în iad. Se întreba întruna dacă nu cumva, după plecarea lui, George o strangulase în tăcere pe biata femeie. Vedea parcă trupul ei micuț, cu fusta franjurată și pateticele cizme de lac, zăcând neînsuflețit pe șezlong, în timp ce George se uita în jos la el, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]