2,517 matches
-
Borges Sábato, Emecé, Buenos Aires, 1976, pp. 28-29. 56 Diálogos, p. 29. 57 Diálogos, p. 87. 58 Jorge Román Lagunas, Nueve preguntas a Ernesto Sábato, articol apărut în revistă "Gaceta Literaria de la Nación", 30 iunie 1968. 59 Paul Alexandru Georgescu, Cartea întrupărilor, p. 385. 60 Santiago Kovadloff, Un mundo más humano (comentarii pe marginea cărții lui Sábato, La Resistencia), articol apărut în ziarul "La Nación", Buenos Aires, GDA, 2004. 61 Ernesto Sábato, El consumo no es un sustituto del paraíso (conferință pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Apostolici, pp. 298-299. footnote>. Un scriitor bisericesc - Clement Alexandrinul - este de părere ca să-l ajuți pe cel nevoiaș, dar să nu-i încurajezi lenea. Din cele ce el precizează, se poate observa că nici marii filosofi, care au trăit înainte de Întruparea Domnului, nu încurajau oferirea unui ajutor așa încât primitorul să fie încurajat la lene: „«Cei însetați mergeți la apă» (Is., 55, 1), spune Isaia; iar Solomon sfătuiește: «Bea apă din vasele tale!» (Prov., 5, 15). Filozoful Platon, luând această idee de la
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
romanticilor, că istoria oricărui popor începe cu mitologia lui, Eminescu a încercat „să reconstituie din credințele și poveștile poporului român, din „eresurilelui , un mit românesc-. 3. Natura eminesciană recompune prin simboluri „spațiul mioritic-. 4. Limba poetică eminesciană, cea mai aleasă întrupare a spiritului național. Metafora este regină a versului eminescian ă„ce e poezia? Înger palid cu priviri curate-, Voluptuos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, Strai de purpură și aur peste țarâna cea grea-). „Forma limbei naționale care și-
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
o extindere a preocupărilor, ca și o perfecționare a metodelor concrete de cercetare. Evenimentul din 1877-1878 și personalitățile care au contribuit la realizarea lui, rămân în continuare un subiect interesant și larg dezbătut în istoriografia contemporană. „Un stâlp al țării, întruparea cea mai minunată și mai caracteristică a minții românești, cristalizată în geniala lui natură”, astfel îl consideră Gh. I. Brătianu, pe cel care a fost mare om de cultură și de stat, în lucrarea purtând sugestiv numele, Mihail Kogălniceanu. În vederea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
să creeze o imagine reală a acelei epoci. Lor li se adaugă noile cuceriri ale istoriografiei. Fără îndoială că independența reprezintă în primul rând o victorie a spiritului național, iar Mihail Kogălniceanu este considerat a fi „ un stâlp al țării, întruparea cea mai minunată și mai caracteristică a munții românești, cristalizată în geniala lui natură” Nicoale Iorga îl înfățișează ca „cea mai mare minte și cel mai mare om de cultură, cel mai mare orator, cel mai mare cugetător politic”. Alexandru
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Refuzând să-i dea o cană cu apă și îmboldindu-l să meargă mai repede pe cel ce urma să fie răstignit, Cartaphilus, alias Ahasverus, pe-atunci cizmar într-o dugheană din Ierusalim, are parte de o replică devenită ulterior întruparea unui arhetip al condiției umane: "Eu merg fiindcă trebuie să mor, tu, până la întoarcerea mea, vei merge fără să poți muri". Jidovul rătăcitor, crede T. Saulea, își are prima sursă în "Evanghelia după Ioan" (XXI, 23). Legenda pomenitului personaj, reluată
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
În imperiul Întunericului. Porțile prin care intră eroul În viața eroinei sunt marea, neptunicul, care este un loc al transformării termice , eroul este schimbat, are În mînă un toiag, e aidoma unui voievod. A treia poartă este visul, o altă Întrupare din elemente uranice, chaotice, dintr-o vale a chaosului vine eroul. In termeni textuali putem decela aici năzuința luceafărului de a accede paradisul textului, Eroul vrea să intre În text, În semnificațiile lui. Are funcția de lector in fabula. Citesc
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
o extindere a preocupărilor, ca și o perfecționare a metodelor concrete de cercetare. Evenimentul din 1877-1878 și personalitățile care au contribuit la realizarea lui, rămân în continuare un subiect interesant și larg dezbătut în istoriografia contemporană. „Un stâlp al țării, întruparea cea mai minunată și mai caracteristică a minții românești, cristalizată în geniala lui natură”, astfel îl consideră Gh. I. Brătianu, pe cel care a fost mare om de cultură și de stat, în lucrarea purtând sugestiv numele, Mihail Kogălniceanu. În vederea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
să creeze o imagine reală a acelei epoci. Lor li se adaugă noile cuceriri ale istoriografiei. Fără îndoială că independența reprezintă în primul rând o victorie a spiritului național, iar Mihail Kogălniceanu este considerat a fi „ un stâlp al țării, întruparea cea mai minunată și mai caracteristică a munții românești, cristalizată în geniala lui natură” Nicoale Iorga îl înfățișează ca „cea mai mare minte și cel mai mare om de cultură, cel mai mare orator, cel mai mare cugetător politic”. Alexandru
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
felină/ și aurul din copitele cailor/ ce m-au adus până la voi./ Carul negru al copilăriei,/ crucifixul, urechile de cristal,/ cu scrâșnet, perfect vertical,/ în după-amiaza Mesiei,/ care suntem noi". Cum nici reproșul cu mult mai direct dintr-o narcisiacă Întrupare nu se adresează, în subtext, decât umanului care, grație cuceririlor hipertehnicii, se crede semizeu: "Boala, necuviința,/ v-au îngropat până la genunchi/ în pământul putreziciunii./ Zbor negru,/ puterea șarpelui,/ genunchii avizi de victorie". Cum se poate cu ușurință observa din exemplificările
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
exorciza aproape toate soiurile de demoni. Oricât ar părea însă de puțin probabil, demonii artistici ai lui Traian Mocanu sunt exact sursa epifaniilor necesare. Spre finalul celui de-al doilea volum de Mocanorfoze, revelația îmbracă certitudinea finalității religioase a artei: "Întruparea Hristosului/ este de fapt adâncul/ copleșitor al unei lumi/ pline de taine, Atelierul". Referințe critice (selectiv): Lucian Vasiliu, în "Poezia", nr. 4, 1998; Valentin Ciucă, în "Convorbiri literare", nr. 8, august 2000; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Criză) și, în fond, schița întregii istorii a umanului cu momentele ei evolutive percepute drept paradigmatice din perspectiva creștinismului, cu figurile emblematice și schemele ritualice bine cunoscute, de la facerea femeii la apocalipsă, de la turnul Babel și arca lui Noe la întruparea și crucificarea lui Iisus (Noe, Scara, Mesager, Cain, Abel, Lilith, Isaac, Cădere, Sodoma I, Sodoma II, Ofrandă, Epilog). Teme dificil de abordat, cu atât mai mult cu cât formula psalmodică pentru care poetul optează nu îi ușurează defel procesul po
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1985), poem intitulat Glăsuirea bufonului, simultan istorie a orbecăirii (a trecerii halucinate prin spații aparent ale vieții, echivalente în definitiv cu golul și moartea) și celebrare a întâlnirii cruciale cu sufletul nocturn, care capătă o corporalitate grea într-o celebră întrupare a alterității în romantism, umbra: "mă locuiesc oarecum cu indiferență/ îmi ocup trupul/ îmi ocup carnea/ trec prin spațiu/ fără adieri sau valuri de frig/.../ prin noapte vine cu pași ca de umbră sufletul/ poartă-n spinare capul palid cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
face parte mai degrabă din specia rafinată a pretinșilor erotomani pentru care dragostea virilă nu este altceva decât o prelungire, mereu extatică, a iubirii prin și mai ales de poezie. Iată rațiunea pentru care, între prezentul iubirii ca ceremonial de întrupare a ideii de Unu în multiplu și trecutul uitării ca anulare a procesului de interogare, îndrăgostitul situează tocmai Poezia, factor catalizator, re-întregitor: "Să te despart cu-o taină de trecut,/ pun între el și tine greu un scut/ al Poeziei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
inclusiv intertextuală, de faptul că intertextualitatea transcrie literar verbul infinir (vezi supra). "Archaeus este singura realitate pe lume, toate celelalte sunt fleacuri Archaeus este tot" (Eminescu: 2011, II, 206). Orice text este intertext (Roland Barthes); cărțile, ca operă deschisă, sunt întrupări ale intertextului arheic "hârtia chiar era de nevoie numai ca să fixeze pe ea Archaeus" (Eminescu: 2011, II, 316). Vom realiza, ca o paranteză introductivă, studiul comparativ al variantelor definiționale pentru alegorie, în ideea de a ne apropia lectura lui [Archaeus
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
așa, pe mulți în eroare), ci lasă ficțiunea ca atare să-i pătrundă în biografie și să-l transforme în eroul puseurilor sale de imaginație. Autorul ne confruntă cu un "caz" rar întîlnit în litera tură: acela de "materializare", de "întrupare" chiar, a ficțiu nii. Se vorbește de sute de ani, în proză, despre "ficționali zarea realității", dar puțini scriitori au avut inspirația să se proiecteze (pe ei înșiși, împreună cu "realitatea" biografiei lor) în ficționalul pur și să și-l asume
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vreasc,/ Am înțeles că pentru a fi ca voi curată,/ Va trebui cu trudă să mă mai nasc o dată/ Și-acum mă nasc". (Regenerare) Ca într-un luceafăr eminescian, poeta pare să găsească, totuși, calea de reîntoarcere către copilărie, prin intermediul întrupării în oglindă sau în apă, pentru că, de fiecare dată, nostalgia reîntoarcerii o cuprinde iremediabil: "Mi-e dor din când în când de voi/ Ca unei păsări de pământ./ Când obosesc de prea mult zbor,/ Când carnea mi se trage-n
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și ale cetățeanului și ilustrând interesele sau opțiunile politico-sociale ale boierimii mici și mijlocii din Moldova, a fost Constituția cărvunarilor, din anul 1822, calificată de savantul A. D. Xenopol drept "cea dintâi manifestare politică a cugetării liberale" și, totodată, "cea dintâi întrupare a unei gândiri constituționale în țările române"4. Documentul, sincron cu pamfletul unuia dintre autori, Strigarea norodului Moldovei cătră boierii pribegiți și cătră Mitropolitul 5, propunea introducerea în Moldova a unui regim constituțional bazat pe principiul separării puterilor, pe reformarea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
justițiare sau generoase depind în mare măsură de caracterul public al gestului. Pe un platou de televiziune, scenă publică prin excelență în care totul este arătat în fața a milioane de persoane, mecanismul funcționează perfect: celebritățile mereu în lumina reflectoarelor sunt întruparea mecanismului de „altruism-spectacol”. În sfera mediatică, altruismul este etalat în diverse moduri. Punctul culminant a fost atins în ediția din 2007 a „Sidaction”: în cadrul acestei mari campanii de donații pentru victimele SIDA, la emisiunea „Qui veut gagner des millions” („Vrei
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
priveau și nici nu-și vorbeau își scrutau doar sinea pierdută ațâțați de vâlvătăile pârguite-n iureșul transfigurării. Nicio umbră nu le tulbura contemplarea văzându-și chipul răsfrânt în peisajul uimirii și nimeni în preajmă care să-i ispitească ardoarea întrupării făcând ca Verbul să se irosească în atât de clara viziune a genunii și nicio adiere nu se-nfiripa doar vocea pierdută a călătorului care-și striga numele pentru a nu se înstrăina complet și să nu fie surprins de
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
și să nu fie surprins de omnitudinea pustie copleșit de-o stranie vacuitate precum focul interior e privegheat de himera pustiului de gând cum ard pocnind cuvintele rostind în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt închipuind o lume. Întruparea sensului Deturnare a sensului zgribulit în restriștea vraiște a zvonului uzurpator înfiripare a sensului pe colinele însorite ale gândului alunecos precum simulează fecundarea șarpele Uroboros. Scanare a imaginii pe interfața genunii și fără urmă de întrupare doar simulacre ale făpturii
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
Sfânt închipuind o lume. Întruparea sensului Deturnare a sensului zgribulit în restriștea vraiște a zvonului uzurpator înfiripare a sensului pe colinele însorite ale gândului alunecos precum simulează fecundarea șarpele Uroboros. Scanare a imaginii pe interfața genunii și fără urmă de întrupare doar simulacre ale făpturii și papirusuri scorojite în ardoarea literei de a se refugia în cuvânt. Prin rostire se întrupează sensul nestatornic precum și eroarea atât de seducătoare prin arvuna înavuțirii fictive așa cum zerourile adăugate nu mai prididesc să ne apropie
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
scorojite în ardoarea literei de a se refugia în cuvânt. Prin rostire se întrupează sensul nestatornic precum și eroarea atât de seducătoare prin arvuna înavuțirii fictive așa cum zerourile adăugate nu mai prididesc să ne apropie de moarte nimicul orbitor al înstrăinării. întrupare a sensului neînveninat de comentarii vane răsărind totdeauna din întâmplare cum prin hazard și din eroare-n eroare se confirmă codul ermetic al textualizării nesfârșite, când spui vrute și nevrute și-n gura iadului se-nghesuie turma consoanelor cornute. Din când în
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
doar s-auzi ecoul Verbului sacrificat. Și chiar de-ți amintești icoana vie a celei pe care ți-ai imaginat că o iubești rămâi înstrăinat și strâmtorat de prea firescul și prea multul suflet transfigurat. n Făptura migratoare a ideii întruparea ideii înseamnă întreruperea gândului și fixarea în oglinda fermecată a paginii imaculate din sufletul Cititorului. Și câtă ardoare și câtă nerăbdare în a surprinde ceea ce nu se lasă cuprins decât folosind undița miraculoasă ca să prinzi litera neperisabilă a cuvântului promis
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
textului interzis minorilor abia atunci ai putea fi fericit că i-a atins culmea înălțării la cer sau că ai prins doar prin eschivă sau prin derivă făptura minusculă a ideii. Nestatornică prin efemeritate și diafană prin lumina interioară a întrupării ideea e tot atât de vie precum lumina ochilor face să ne desfătăm mintea avidă și de cele mai multe ori gravidă de-atât vid curtenitor. Lămuritoare și înfiorată, ideea răsare în mintea noastră doar atunci când nu știm cum arată.
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]