9,278 matches
-
Calistrat. Sunt aici, dacă se repede, te feresc eu. Încet, ochii i se obișnuiau cu întunericul și începu și el să distingă câte ceva în jur. Luna strălucea deasupra lor dar razele ei abia puteau pătrunde prin frunzișul des. Vedea silueta întunecată a lui Calistrat lângă el și formele fantomatice ale trunchiurilor copa cilor. Își amintea locul unde se aflase vâlva mai înainte și privea țintă într-acolo însă nu reușea nici măcar s-o zărească. În timp ce teama îi încolțea iarăși în suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se afla în fața unei porțiuni foarte înguste, fâșia de pământ rămasă între gard și prăpastie nu era mai lată de două palme și se întindea tot așa în fața lui. Prin valurile de ceață i se părea că zărește o siluetă întunecată. Era o structură masivă aruncată de-a curmezișul ravenei. Linii fantomatice desprinse de sub aceasta se pierdeau în adânc. Ținându-se cu mâinile de plasa metalică, își făcu curaj și porni mai departe. În scurtă vreme ajunse la capătul împrejmuirii. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
semn că pe acolo curgea un pârâiaș de munte. Imediat ce trecu de pintenul care ieșea din munte Cristian își dădu seama unde se afla. Cele mai negre presimțiri ale sale se adeveriseră, era exact la peștera vâlvei. În stânga, o pată întunecată arăta locul unde se deschidea intrarea. Bolovani de toate mărimile zăceau împrăștiați în jur. Zona din fața sa fusese curățată, resturile de rocă erau împinse în lateral, lăsând o porțiune largă liberă. Gura peșterii era deschisă, simți un curent rece când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mână căutând să se ferească de loviturile lui. Tusea se calmă și se ridică în capul oaselor. Privi spre locul unde trebuia să se afle intrarea în peșteră. O grămadă de bolovani se ridica acolo unde, înainte, se căsca golul întunecat. Mulțumit de ceea ce vedea, se lăsă din nou pe spate cu ochii ațintiți spre cer. Reușise, muntele se prăbușise exact așa cum își dorise el, oricine ar fi trecut pe acolo, nu și-ar fi putut da seama că dedesubt se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dimineață ca într-un film derulat cu viteză maximă. Era sigur că bătrânul se va întoarce spre el din clipă în clipă. Acesta însă mai făcu un pas în față, împingând cu putere ușa după el. Acum stătea cu spatele la umbra întunecată de lângă zid. Boris era cu mai bine de un cap și jumătate mai înalt decât victima sa. Trase adânc aer în piept și se repezi în spinarea lui Calistrat. Îi cuprinse capul cu ambele mâini, întorcându-l puternic spre stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vezi acum. Pentru că nu știai cu ce avem de a face. Din nou, Vlad folosea pluralul. Lui îi venea ușor să vorbească. El nu simțise groaza aceea care îți intra în oase și nici ura teribilă ce răbufnea din adâncul întunecat. Și, acum știm? întrebă Boris, rânjind forțat. Bineînțeles! Șeful se așezase la birou. Își sprijinea bărbia în mâini, în timp ce îl privea în ochi pe omul său de încredere. În regulă, rosti Godunov iritat, luminează-mă și pe mine, pentru că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peșterii, în interior. Valul acela de ură, pe care de acum îl cunoștea bine, năvălea iarăși peste el. O cortină neagră închidea acum intrarea. I se părea că vede un lichid care fierbe, numai că suprafața acestuia era verticală. Valuri întunecate se agitau înăuntru, încercând să iasă în exterior. De îndată însă ce dădeau de lumina soarelui, se retrăgeau înapoi. Se mai liniști puțin, prinzând curaj. Deși tot nu pricepuse ce se petrece în grota aceea, înțelesese că animalul sau orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în minte. Se așteptase să vadă vălătuci negri ieșind din peșteră, însă fumul își schimbase culoarea. Intrarea în grotă nu se mai vedea, de acum pâcla se adunase în fața ei, ca și cum ar fi încercat să cerceteze împrejurimile. Era o sferă întunecată, mult mai înaltă decât mașina care începu să se apropie repede de el. Grăbit, ridică geamul portierei și se ghemui în scaun. Negura îl înconjura deja din toate părțile, după care începu să se întindă peste capotă. Simțea cum vehiculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acestea doar prin puncte de sudură. Cei ce o construiseră nu cheltuiseră prea mult timp cu aspectul comercial al lucrării, însă era evident că făcuseră un lucru temeinic. Până la intrarea în peșteră nu erau mai mult de trei metri. Gura întunecată a acesteia se căsca neagră în fața lui. Nenorociții aleseseră locul foarte bine, la apus, vâlva urma să intre direct peste el, iar Boris, aflat la adăpost în cabina Toyotei, va declanșa capacul de îndată. De acolo de unde se afla, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unduia ușor. Impropriu spus că o vedea, știa că e acolo, simțea apăsarea colosală a greutății ei pe piatra muntelui, scrâșnetul rocii măcinate și susurul apei din pânza freatică din adânc. De o parte și de alta, pădurea se întindea întunecată, pierzându-se în depărtare. Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fără Îndoială inspirată dintr-un precept biblic - În ideea de a se Îndrepta nedreptatea umană, ca toate făpturile Domnului să primească un loc egal În viața veșnică. Mi-am dat seama că Enciclopedia n-a pătruns pînă În Îndepărtatele și Întunecatele vremuri istorice, Începuturile acelei scrieri datînd cam de prin anul 1789. Acea bizară castă de erudiți trebuie să fi avut pretutindeni prin lume tot felul de adepți care scormoniseră prin pomelnice și prin biografiile oamenilor, cu tenacitate și discreție, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-l strîngea la piept pe cîinele Kitmir, ca pe mielul jertfit, ca pe un idol păgîn, purtîndu-l peste abisuri și hăuri, ținîndu-l la piept ca un păstor cuvios, cu ochii-n pămînt, neîncumetîndu-se nici el să se uite În ochii Întunecați ai lui Kitmir, obloniți de albeața somnului, ochi brumării, ca pruna, Închiși pe jumătate, aproape stinși. Nici el, Dionisie, nu putea prinde privirea lui Kitmir, chiar cînd băiatul se oprise lîngă el la intrarea În galeria Îngustă, ca să le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și cu grădină de jur Împrejur. Dar Înăuntru... Băncile (pentru că li se arătaseră sălile de clasă unde aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin, poate mai Înalte c-un centimetru, cine naiba mai știa, dar la fel de Întunecate, de un verde Închis, și tot așa de răzuite, zdrelite, cu pete de cerneală și cu crestături care nu se mai puteau șterge, nume, desene, formule. Și tabla era la fel, mai mult neagră decît verde-Închis (cum fusese cîndva), roasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
văzut lucirea vaporoasă revărsată de felinarele de la Puerta del Ángel. O figură se contura Într-un crîmpei de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului unei țigări i se reflecta În ochi. Era Îmbrăcată În culori Întunecate, cu o mînă adîncită În buzunarul jachetei, cealaltă Însoțind trabucul care Îi țesea o pînză de păianjen din fum albastru Împrejurul profilului. Mă urmărea În tăcere, cu chipul ascuns În contralumina felinarelor. Rămase acolo preț de aproape un minut, fumînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ieșit În strada dezolată, scăldată În frig și În lumină albastră. Aveam inima otrăvită, iar privirea Îmi tremura. M-am apucat să umblu la voia Întîmplării, ignorîndu-l pe străinul care mă observa nemișcat dinspre Puerta del Ángel. Purta același costum Întunecat și avea mîna dreaptă vîrÎtă În buzunarul de la jachetă. Ochii săi oglindeau crîmpeie de lumină la strălucirea unui trabuc. Șchiopătînd ușor, Începu să mă urmărească. Am bătut străzile fără nici un țel mai bine de o oră, pînă cînd am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
rămîne Între dumneavoastră și mine, nu-i așa? — Nu vă faceți griji. SÎnt mormînt. Și mulțumesc pentru vin. M-am Îndepărtat spre Ramblas. M-am oprit În pragul pieței și mi-am Întors privirea spre apartamentul lui Barceló. Ferestrele rămăseseră Întunecate, plîngînd de ploaie. Am vrut să o urăsc pe Clara, Însă n-am fost În stare. Să urăști cu adevărat e un talent pe care Îl deprinzi cu anii. Am jurat că n-aveam s-o mai văd, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu un seif. — Tocmai. Cartea asta are nevoie să fie Îngropată undeva unde nimeni să n-o mai poată găsi. Isaac aruncă o privire bănuitoare pe străduță. Deschise un pic ușa și Îmi făcu semn să mă strecor Înăuntru. Vestibulul Întunecat și insondabil mirosea a ceară arsă și a umezeală. Se putea auzi o picurare intermintentă În beznă. Isaac Îmi Întinse opaițul ca să-l țin În timp ce el scotea din pardesiu un mănunchi de chei care ar fi stîrnit invidia unui temnicer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Și dacă și-a iertat tatăl. Cu puțin Înaintea zorilor, avînd cu mine doar o lampă cu ulei, am pătruns Încă o dată În Cimitirul Cărților Uitate. CÎnd am făcut-o, mi-o imaginam pe fiica lui Isaac străbătînd aceleași coridoare Întunecate și nesfîrșite cu aceeași hotărîre ce mă călăuzea și pe mine: salvarea cărții. La Început am crezut că Îmi aminteam ruta pe care o urmasem la prima vizită În acel loc, de mînă cu tata, Însă curînd am Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
zorilor. Pachetul conținea o cutie din lemn lucrat, strălucitoare, garnisită cu nituri aurite. ZÎmbetul mi se lumină Înainte de a o deschide. Sunetul Încuietoarei la deschidere era excelent, de mecanism de ceasornicărie. Interiorul penarului era acoperit cu catifea de un albastru Întunecat. Fabulosul Montblanc Meinsterstück al lui Victor Hugo trona În centru, orbitor. L-am luat În mînă și l-am contemplat În lumina balconului. Pe clama aurită a capacului era gravată o inscripție: Daniel Sempere, 1953 M-am uitat la tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
goană În strada Joaquín Costa. Era o noapte rece, cu un vînt tăios și cu un cer de smoală. Am trecut În fugă pe dinaintea Casei Mizericordiei și a Casei Milosteniei, nebăgînd În seamă privirile și murmurele ce șuierau dinspre portalurile Întunecate, mirosind a balegă și a cărbune. Am ajuns la colțul cu strada Fernandina. De aici, strada Joaquín Costa apărea ca o breșă de stupuri Înnegrite afundîndu-se În negurile Ravalului. Feciorul mai mare al proprietarei pensiunii ne aștepta În stradă. — Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bleu-ciel și etalînd un cap cu bigudiuri pe potrivă. — Uitați-vă, domnu’ Sempere, asta-i o casă respectabilă. Eu am clienți berechet și nu-i musai să-nghit toate pănărămile astea, ne spuse ea În timp ce ne conducea pe un culoar Întunecat ce mirosea a umezeală și a amoniac. — Înțeleg, murmura tata. Strigătele lui Fermín Romero de Torres se auzeau năruind pereții În fundul coridorului. Îrin ușile Întredeschise se iveau felurite fețe supte și Înspăimîntate, fețe de pensiune și de supă botezată. — Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Înveli pacientul. — Arsuri. Omul ăsta a fost torturat, explică el. Semnele astea le face o lampă de sudură. Fermín dormi vreme de două zile. CÎnd se deșteptă, nu-și mai amintea nimic: credea doar că se trezise Într-o celulă Întunecată și nimic mai mult. Se simți atît de rușinat de cum se purtase, Încît se așeză În genunchi, cerîndu-i iertare doñei Encarna. Îi jură că avea să-i văruiască pensiunea și, cum știa că ea era foarte evlavioasă, că avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
viață. Fortuny se gîndi s-o alunge din casă, Însă crezu că scandalul nu era bun pentru afacere. Nimeni n-avea să cumpere pălării de la un bărbat cu faimă de Încornorat. Era un non-sens. Sophie fu mutată Într-un dormitor Întunecat și friguros, În partea din spate a apartamentului. Acolo avea să-și nască fiul, cu ajutorul a două vecine de pe scară. Antoni nu se Întoarse acasă decît după trei zile. „Acesta este fiul pe care ți l-a dat Dumnezeu, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
printre bare, se Întrezărea o portiță Închisă zdravăn. Deasupra zăbrelelor, În prelungirea unor șerpi de fier negru, stătea numărul 32. Am Încercat să iscodesc interiorul proprietății de acolo, Însă abia dacă se zăreau muchiile și arcele unui turn mare și Întunecat. O dîră de rugină sîngera din orificul Încuietorii de la portiță. Am Îngenuncheat și am Încercat să obțin o vedere a curții interioare din acel loc. Se Întrezăreau o pleată de buruieni și conturul a ceea ce mi s-a părut a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să se afle o dată pentru totdeauna. În a patra zi, cerul, obosit de așteptare, văzând că acolo jos lucrurile nu se hotărau, nici laie, nici bălaie, hotărî să se lumineze de ziuă acoperit de o manta de nori joși și întunecați, din aceia care obișnuiesc să aducă ploaia pe care o promit. Cam în ultimul ceas al dimineții începură să cadă niște stropișori răzleți, din când în când se opreau, din când în când reveneau, o burniță nesuferită care, în ciuda amenințărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]