1,988 matches
-
lucioase. Nici cărbunii-ouă, nici lemnele nu intră în curte la Fodori, din simplul motiv că descărcătura-i a mea și așteaptă teleportarea în pivnița de pe Victoriei 28. În apartamentul în care-am rămas doar eu, mama și Oana, mare și întunecos, stăm toamna și iarna ca într-o peșteră. Pentru că avem încălzire centrală, nu-i gaz în bucătărie și nici teracote nu mai sunt. Căldura e puțină, drămuită, mai mult noaptea, iar, când se ia curentul, ne vine să dăm de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
faptul că la ora 11 noaptea Scânteia ne scoate din rotativă și pierdem provincia (teancurile de reviste trebuie duse la anumite trenuri), enervați că va trebui să așteptăm în ploaie autobuzul de noapte, care vine rar, alergăm bezmetici pe culoarele întunecoase spre tipografie și ne certăm cu paginatorii și linotipiștii care nu se grăbesc îndeajuns. A intrat schimbul III, ei oricum trebuie să stea până dimineața și, datorită plumbului topit, în atelier e cald, nu ca în redacție. 14 octombrie După
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lui. Când îi povestea, întotdeauna avea poftă să mai pună câte ceva de la el, întocmai ca și ea. Din camera de cămin, și-l imagina lângă ea, în genunchi, cu coatele pe calorifer, privind apusul acela sălbatic, soarele zdrențuit de brazii întunecoși. În buzunarul ascuns al poșetuței caraghioase ținea ascuns biletul acela mâzgălit. Nu-i veneau în minte certurile lor, nici nopțile nedormite în așteptarea lui, ci doar cerul negru-rozaliu, îmbrățișând-o și purtând-o undeva în visare. Apăs tălpile mele pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a încasa nedreptățile, cu convingerea că astfel slujea unor cauze mult mai importante. Unul dintre lucrurile cele mai uimitoare la mama mi se părea puterea ei de a-și modifica universul imediat, înfrumusețându-l. Bunica ne repartiza într-o cămăruță întunecoasă, cu un pat și câteva rafturi, mama trebăluia o zi întreagă acolo, iar seara ne chema într-o cămăruță fermecătoare, cu perdeluțe brodate, cu cuverturi țesute de bunica de la Leșu, cu o masă improvizată, dar așternută festiv, cu danteluțe pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lăcaș de rugăciune, fie și într-o casă acoperită cu paie, era și școală, preotul era și învățător, și dacă nu preotul, cantorul. Învățau și ei ce știau, cum puteau și pe cine puteau - luminiță de opaiț spiritual în codru întunecos, licurici în bezna nopții, dar cărărușă îndrumătoare pentru păstrarea limbii, a firii, a obiceiurilor bune și a tot ce alcătuiește fondul sufletesc al țăranului român. Ardeleanul a putut răbda de foame, a putut suferi împilarea, a putut dormi pe zăpadă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
repeta din trei în trei mi nute : „Nu te încrede în nimeni, decît în tine însuți, în nebunia ta ! ! Fii lup singuratic ! !“ (formulă pe care, desigur, o dată ajuns la Pitești, am notat-o în caietul cu ziceri filozofice). Biroul era întunecos, iar decanul tras la față și palid, cu ochii însă vii ; am avut instantaneu con vingerea că suferea de ulcer. Nu știu cum îl chema, dar, cunoscîndu-l la facultate la București pe Eugen Negrici, pot să spun că semăna cu el./ în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cuminți una după alta, drumul pînă sus, la etajul patru, ultimul, unde locuiam, devenea o ade vărată aventură, și asta datorită cîtorva etaje rele pe care trebuia să le străbat. Parterul nu-mi dădea bătăi de cap, cu toate că era mereu întunecos și că acolo se afla ușa unei șoferițe aprige, cu mulți copii, sau ușile unor familii de unde se auzeau mereu certuri. Tot la parter stătea și domnul Popescu, un individ slab, pipernicit, plăpînd ca o femeie, care se pricepea de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Dascălu. Moștenitorul, dispărut și el, a modificat ograda și și-a construit o casă după gustul și trebuințele lui. Totul este schimbat, nimic nu a mai rămas din ceea ce a fost în copilăria și adolescența lui. Odaia răcoroasă, dar cam întunecoasă, care i s-a pus la dispoziție nu-i este pe plac. Ca în vremea când era gimnazist și liceean, preferă să se retragă în colțul cel mai îndepărtat și liniștit al livezii, unde vegetația sălbatică alcătuiește un huceag răcoros
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și despre curaj. În schimb, astă-noapte n-am adormit, din nou, decît spre dimineață din pricina unei furtuni care a Înnebunit marea. Pythia despletită, aiurînd, alerga parcă prin ploaie, părul Îi ardea cu flacără albă, mirosind a pucioasă, apoi se stingea, Întunecos și Îmbibat de apă, și din nou flutura incendiat, ațîțat de vînt, cum va fi fost În nopțile furtunoase la Delfi... Ni se spune că Pythia simțea adesea nevoia să-și umezească buzele În apa fîntînii Castalia izvorîtă la poalele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
piatră, și surîde. Iar zeița era parcă urmarea surîsului sau. Se năștea din el ca Afrodita din spuma mării. Apoi plecau Împreună Încet și se opreau Într-o poiană unde În loc de iarbă creștea, În fire subțiri, lumina În mijlocul unei păduri Întunecoase. Se culcau alături tăcînd continuu. Nici n-o mai vedea pe zeiță. O simțea numai lîngă el cu părul luminos și rece despletit peste pieptul lui. Și deodată Își da seama că nu-și mai auzea inima. Iată ce-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fi anulată nici cu dinamită, tandrețea, bunătatea, duioșia, umărul pe care voia să își pună capul, erau lucruri greu de găsit. Pentru el nu mai era decât un obiect, o ființă respingătoare, un canal înfundat de gunoaie, sau o noapte întunecoasă fără stele. Căsnicia avea un iz de ceartă și un gust amar. Carlina se simțea uitată și abandonată. Își ridică privirea căutând-o pe a lui și constată ca unul pentru altul nu mai reprezentau o companie plăcută. Privirea lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ți-a fost greu. - Mamă, dacă ai ști prin câte am trecut... Eram să mor de foame și de frig, am dormit pe unde am apucat, am dormit prin șanțuri, pe cartoane, prin fân, prin locuri tainice și în unghere întunecoase, prin tufișuri mari, prin cimitire în catacombe, la rădăcina unor copaci și mai 155 puțin prin gară pentru că acolo veneau cei de la ordine și ne alungau în toiul nopții. - O, Doamne, gemu Carlina din toată ființa ei! - Mamă, eram să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fiecare copac, fiecare floare, fiecare fir de iarbă, izvoarele cu coborâșul lor făceau parte din patrimoniul elegant și neclintit al țării noastre. O încântau. În scurgerea timpului universal toate acestea însemnau mai mult decât lumina unui fulger într-o noapte întunecoasă și în același timp, un prilej de bucurie de a se regăsi cu Niky. Lacrimi crude i se adunaseră în colțul ochilor, numai ea știa dacă erau lacrimi de bucurie sau de altă natură. Era mai hotărâtă ca niciodată să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu dorința încordată de a face ca tine, cu conflicte de meserie și cu 2 000 lei pentru lecții. Am luat din ei becuri pentru casă. În biurou e unul mare, de laborator, care face tot restul casei, deși iluminat, întunecos ca luminat de un opaiț. Apoi lecții cu Chirana și Iani. Seara, masă; reapare pe masă „salada de vinete“ faimoasă; cele două țigări închid ziua și mă lasă în pragul nopții în lunateca și halucinanta mea singură tate. Nu am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prietene ale tale m-au ajutat s-o fac. Curajoase fete! [...] Vineri seara Moartă de oboseală, m-am întors de la școală, după o vizită făcută lui Camil, pentru declarația despre mobile. De la Foișor spre str[ada] Brezoianu, pe o stradă întunecoasă ca un cuptor; curtea unei case neterminate; la etajul IV, Ghighi, cum nu se poate mai în neglijeu, la propriu și la figurat. Pe scurt, totul în casă e în neglijeu, dar apartamentul e mare. Intrarea este pe la bucătărie; nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și la figurat. Pe scurt, totul în casă e în neglijeu, dar apartamentul e mare. Intrarea este pe la bucătărie; nu mi am dat seama. Eram încă zăpăcită, așa cum sunt mereu de la invadarea apartamentului. Ascensorul m-a lăsat pe un coridor întunecos. Am sunat la întâmplare, ușa s-a deschis și în prag s-au ivit două persoane, Ghighi și Nina D., dolofană și burgheză, bine îmbrăcată și blondă din cap până-n picioare. Doamna casei - de altfel foarte drăguță cu mine - frământa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de o xenofobie agresivă (intitulat „Piloții orbi”), Eliade reia simbolistica binomului orb versus văzător, dar schimbă contextul și răstoarnă termenii ecuației. De data aceasta, evreii din România „sunt oameni [...] clarvăzători”, pentru că „Își apără primatul economic și politic”. În schimb, În „Întunecoasa epocă” de după 1918, „luntrea statului nostru este condusă de niște piloți orbi”. „Pătura conducătoare” din România - scrie Mircea Eliade - „nu mai vede”, iar politicienii care o compun „sunt invalizi : nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt”, pentru că au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
urechi și acum”, Își aduc aminte supraviețuitori deportați În Transnistria. Evreii din alt convoi „au fost siliți să intre În apele Nistrului și circa jumătate din cei porniți la drum, câteva sute, au fost Împușcați În apă”. Sau : „În noaptea Întunecoasă se auzeau glasurile și strigătele de disperare ale celor aruncați În apă [...] Mulți au murit Înecați” (693, II, pp. 254 și 290). 615. Cătălin Turliuc, „Procesul locuitorilor din Darabani (1878)”, În 617, p. 165. 616. Eugen Glück, „Contribuții privind istoria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
65”> Iubite Căline, O clipă n-am crezut că motive mărunte te-ar împiedica să dai curs invitației mele. Timpul ți era numărat iar obligațiile dimpotrivă, prin urmare nimic mai simplu de înțeles. Deși plăcerea de a te primi în întunecoasa mea încăpere cu șoareci peste tot și ferestre la nord era mare... Rîndurile trimise de tine mi-au dat multiple satisfacții; de aș aminti doar de cele estetice și ar fi de-ajuns. Am apreciat ținuta, stilul distins, protocolar aș
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în întuneric. Bărbații noștri (Liviu și Costică - eram doar noi patru) simțeau o strânsoare în spate, ne-au mărturisit-o când am ieșit la liman, ajutați de un bătrân stafidit care-și făcea siesta trăgând din narghilea în fața unui intrând întunecos. Am scăpat, deci, și ne-am urmat calea prin bazarul din Cairo, până când s-a făcut ora de întâlnire cu restul grupului. De la el am plecat, seară fiind, spre un cartier al bogaților, cu magazine luminoase, dar la fel de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
într-un oraș atât de urât, sau nu înțelegeam cum de poate cânta cineva la pian, într-un apartament dintr-un bloc înnegrit cu funingine.) Aici totul îmi pare posibil și, curios lucru, nu-mi imaginez o viață stearpă și întunecoasă. Am sentimentul că acei oameni care au trăit aici aveau o activitate intensă, erau veseli, melancolici, sensibili sau cruzi, că aveau un grad de civilizație extrem de înaintat, că aveau o doză de rafinament rar întâlnită chiar și-n zilele noastre
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fierbinte, cu un miros acru. Sofale improvizate din zdrențe și cearșafuri vechi sunt Înșiruite la perete pentru relaxarea clienților. Deasupra capului, pe niște șfori, atârn) la uscat prosoape rupte. Frânghiile urc) În zigzag, sus, sus de tot, În niște balcoane Întunecoase. O ar)boaic) foarte b)trân) se odihnește pe o sofa, cu unul dintre picioarele-i scurte Întins. Face un gest de politețe oriental). În aceast) Inc)pere, cu prosoapele ca niște flamuri, oamenii se odihnesc dup) baie. Trecem prin
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ritmuri și mișcări În spațiu, sunete trimise la distanță, am descoperit că acest loc contrazice orice reguli de acustică. La fel ca la Epidaur, poți să șoptești și să fii auzit de departe, chiar din vârful stâncii sau din gaura Întunecoasă a portalului mormintelor. Dacă În prima parte din Orghast atmosfera era hieratică, nobilă, interiorizată ca Într-un spectacol japonez Nô, cu forma auster controlată, poate puțin prea rigidă, aici, la Naqsh-e Rustam, energia era intenționat lăsată să circule liber. Medeea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
foarte multe detalii spectaculoase, ai concentrat, făcând ca În multe momente trei-patru acțiuni să se suprapună concomitent În aceeași scenă. Am fost nevoit să reduc totul la cât mai simplu. Culoarul Îngust al subsolului „La Mamei“ ducea Într-un spațiu Întunecos, unde puteau asista doar treizeci și cinci de spectatori. Aceasta ne-a constrâns la rigoare și economie de mijloace. Începuserăm În spații vaste, dar a trebuit să ne adaptăm locului care convenea metaforic universului Medeei: subsolul. A fost un antrenament bun, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Sonata spectrelor la Yale Robert Brustein, faimosul critic și decan al Școlii de Dramă de la Yale University, conducea În același timp un teatru de repertoriu curajos În New Haven. Mi-a propus să montez acolo Sonata spectrelor de Strindberg. Regiunile Întunecoase ale subconștientului sunt la greci aduse la suprafață prin imagini clare, care odată recunoscute și Înțelese ne ajută să găsim un echilibru sănătos cu neștiutul din noi. Prin contrast, Strindberg pare să ne lase Într-un dezechilibru nerezolvat, În mijlocul tenebrelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]