7,848 matches
-
la punctul mort, după care cuplă viteza a treia, așteptând să audă din nou torsul motorului. Viteza mașinii scăzu brusc în momentul în care discul de ambreiaj se cuplă, după care camionul prinse să tremure când motorul începu să fie învârtit de roțile aflate în mișcare. Apoi, cu o zdruncinătură puternică, vehi culul se opri. Nu se poate! exclamă Costi lovind ușor cu palma în volan. Ce ai dragă, de nu pornești? Scoase din nou din viteză și răsuci cheia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pună motorul în funcțiune. Degeaba, acesta nu voia să prindă viață. Ochii îi coborâră pe indicatoarele de la bord care clipeau slab. Rezervorul de motorină era pe jumătate plin, deci nu aceasta era cauza. Curent în acumulator avea, doar auzea demarorul învârtindu-se. Și atunci, care era cauza? Dădu din nou la cheie, așteptând nerăbdător vreun efect. Nu, motorul nu voia și pace să prindă viață. Poate un gunoi trecuse de filtrele de motorină și înfundase jicloarele fine ale pompei de injecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iritare, agentul răspunse tot el repede: Băgați într-o viteză inferioară și ridicați piciorul de pe pedala de ambreiaj, nu-i așa? De fapt așa trebuie procedat din prima, fără să umblați la contact. Așa se recomandă. În momentul acela roțile învârt motorul mai bine și mai rapid decât ar face-o demarorul mașinii. Abia dacă se încăpățânează și nu pornește din nou ori mașina se oprește pe loc, dați la automat. Cristi ridică din umeri. Pohoață avea dreptate. Desigur că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ori după care, cu un tremu rat puternic, motorul uriaș se puse în funcțiune. Toma apăsă ușor pedala de accelerație urmărind turometrul mașinii. Îl lăsă apoi la ralanti ascultând zgomotul regulat. Cel puțin deocamdată, nu sesiza vreo defecțiune, motorul se învârtea rotund, fără întreruperi. Privi în oglinda din stânga, căutând țeava de eșapament. Gazele arse evacuate erau incolore, neindicând nici acolo nimic în neregulă. Pornirea camionului atrăsese atenția tuturor. Privirile celor de jos se ridicaseră spre Cristian Toma. Acesta apăsă scurt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l deranja de loc pe chelner. Important era că se făcuse lumină în capul lui. Dar tă cerea nu dură mult, omul rămăsese în continuare pe gânduri. În liniștea din grădină puteai să juri că se aud rotițele cum se învârt în capul său. Bine, dar atunci, de ce ați venit în Baia de Sus? Nu ți-am spus că sunt în concediu? Ce concediu, domnule inspector? Hai să fim serioși! Cine vine în concediu aici la noi? Iaca, eu am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bănuială că individul o recunoscuse pe fiica lui Pop și acesta era motivul pentru care se bucurau de acest tratament preferențial. Nici localul nu era prea plin, abia de erau ocupate patru mese în tot restaurantul. În timpul cinei discuția se învârtise mai mult în jurul Ilenei. Era profesoară la liceul din Baia de Sus și preda istoria acolo. Îi povestise cum se străduia ea să le insufle copiilor dragostea pentru locurile acelea. Vorbea cu mult suflet și se vedea că era îndrăgostită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o dată în picioare și aruncă țigara pe jos, stri vind-o sub talpă. O idee îi trecuse prin minte. Dar dacă îl căutaseră pe Costi, parcă așa se numea șoferul camionului care dispăruse, exact acolo unde nu trebuia? Gândurile lui se învârteau în jurul acestuia pentru că despre el, dintre toate persoanele dispărute din Baia de Sus, aveau cele mai multe informații. Asta dacă putea considera informații în plus, puținele date de care dispuneau, dar măcar cunoșteau ultimul loc unde fusese acesta înainte de a i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fără teamă! îl liniști Ileana. Nu-i nici un pericol, cunosc pădurile acestea ca pe propriile mele buzunare, știu foarte bine unde ne aflăm. Ești sigură? întrebă Toma destul de neîncrezător. Eu am ceva spirit de orientare, dar acum, după ce ne-am învârtit atâta, cred că mi-ar fi greu să mai ajung înapoi. Înapoi? rosti mirată Ileana. Vrei să ne întoarcem la tabăra țiganilor? Ce să mai facem acolo? Femeia se afla la câțiva pași înaintea inspectorului și deja dăduse ocol trunchiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sigură că nu asta vrei să știi. Da, cred cu tărie că ei există! Și, cum se împacă asta cu... Cu Dumnezeu? Exact! dădu Cristian din cap. Foarte bine, răspunse ea dezinvolt. Ia, spune-mi, tu crezi că Pământul se învârte în jurul Soarelui și nici unul dintre cele două corpuri cerești nu se află în centrul universului? De fapt, hai să-ți pun altă întrebare! Crezi că lumea are o vârstă mai mare de șapte mii de ani? Fără îndoială. Bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sub toiag ori se nimerea vreun trecător prin preajmă, pe care le-ar fi fost imposibil să-l salveze. Monstrul atât aștepta, o greșeală din partea lor, mai devreme sau mai târziu, era în firea lucrurilor ca ceva să nu se învârtă rotund. Bestia avea tot timpul din lume, ei erau cei ce trebuiau să se grăbească. Unde mai pui că la fel de bine se putea ca vâlva să se plictisească de acest joc, să-i lase în plata Domnului cu amăgelile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
financiar al problemei îl afecta foarte mult. Nu sărăcea el din acest incident, mai avea destui bani ca să nu fie destabilizat de această pierdere. Era însă o lovitură de imagine, onoarea îi fusese terfelită, iar în lumea în care se învârtea el acum, asta nu putea să rămână așa. Vestea că suferise un asemenea afront urma să se răspândească cu viteza luminii printre traficanți și, odată prestigiul pierdut, se deschidea o adevărată cutie a Pandorei. Oricărui tâlhar prăpădit îi putea trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
angajate ale cazinoului, se lipeau lasciv de acesta. Așezau jetoanele în fișicuri și îl îndemnau să bea, șoptindu-i la ureche cuvinte dulci. Bărbatul era generos, dăruindu-le câte o fisă de o sută după fiecare câștig. Roata ruletei se învârtea din nou și toată lumea urmărea cu sufletul la gură ce se întâmplă. Tipul nu mai părea interesat de joc, își privea ceasul de la mână în timp ce se clătina amețit de băutură. Crupierul îi privea țintă, întrebându-l din ochi ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se pregătea de atac. Ciudat, lumina căpătase nuanțe portocalii bătând spre roșu, de parcă soarele s-ar fi aflat la asfințit. Se opri locului și își aruncă privirile în sus. Deși senin, cerul era plumburiu. Cu capul în continuare ridicat, se învârti pe loc, încercând să înțeleagă ce se petrece. Tălpile bocancilor scrâșneau ca și cum ar fi călcat pe pietriș. Nedumerit, își coborî privirile spre picioare. Iarba dispăruse, la fel cum se întâmplase și cu pădurea din spatele său. De data asta se sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că îi sparge timpanele. Desigur avea halucinații, în nări simțea mirosul ierbii strivite. Bâzâitul devenise și mai puternic, după care încetă de tot. Ceva se deplasa rapid pe mâna sa. Își scutură scârbit palmele, alungând bondarul care își reluă zborul, învârtindu-se supărat câteva clipe în jurul lui. Încet, se ridică în capul oaselor. Amintirea durerii simțite doar o clipă mai înainte îi era proaspătă în minte. Fără discuție că era plin de tăieturi de la pietrele pe care alunecase mai devreme. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
foarte mari și de cantități uriașe de aur aflate în subteran. Inițial nu dăduse prea mare importanță celor auzite, le considera povești spuse la cârciumă în fața unui pahar. Apoi, ascul tând mai cu atenție și văzând că zilnic discuțiile se învârt numai în jurul acestui subiect, își dăduse seama că oamenii chiar știau despre ce vorbesc. Pasiunea lui pentru metalul galben i se aprinsese din nou în suflet. Mai întâi intrase și el în vorbă cu ceilalți mușterii, oferindu-le câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la firmă și să începem ancheta oficial? Nu. E prea devreme. Poți să mai ții o zi sau două dosarul fără să îi dai curs? Trebuie să-l citești mai întâi și să te documentezi. Între timp, eu mă mai învârt pe aici, poate mai aflu ceva. Pot să fac o mulțime de lucruri, numai că, în nici un caz nu te voi lăsa să umbli singur prin pădurile astea. Nu-ți fă griji pentru mine, mă descurc. Tu ai auzit ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unui butoi. Ce-o mai fi și drăcovenia aceea? întrebă Pop mirat. N-am mai văzut așa ceva până acum. Inspectorul ridică din umeri fără să răspundă. Boris se urcase pe platformă, făcându-și de lucru pe lângă utilaj. Cu ambele mâini învârtea o roată mare cu clichet, aflată undeva pe lateral. Ai idee ce fac ăștia? întrebă din nou Pop, care privea îl privea cu interes pe Godunov. Pe măsură ce acesta manevra roata, partea din spate a cilindrului începea să se ridice încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să parcurgă mai mult de un metru înainte de a se opri ca și cum s-ar fi lovit de ceva. Oricât se strădui, motorul se încăpățâna să nu pornească. Deși mașina era nouă, bateria părea moartă, demarorul nu mai voia să se învârtă. Partea proastă era că, din peșteră, începea să se prelingă un abur subțire. Privea încremenit ceața care ieșea afară, incapabil să schițeze vreun gest. Un gând straniu îi încolți în minte. Se așteptase să vadă vălătuci negri ieșind din peșteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în subteran. Urma să moară sufocat, acolo, lângă bestie. Nu-și dădea seama dar avea gura deschisă, în încercarea de a trage cât mai mult aer în piept. Se simțea amețit și era tot mai confuz. Podeaua începu să se învârtă în jurul său și își pierdu echilibrul. Ca să nu se prăbușească, se rezemă de peretele curb, lăsându-se cu toată greutatea pe el. Acum, respirația i se transfor mase într-un horcăit disperat. Câmpul vizual începu să se îngusteze până ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din locul În care Simon se făcuse nevăzut, cu puțin timp În urmă, dintre nori, Începu să se arate un punct negru care se făcea tot mai mare. Trupul lui Simon Magul venea spre pămînt ca un pietroi ce se Învîrtea În jurul axei sale. Magul dădea din mîini și din picioare și se făcea tot mai mare și mai deslușit. Mulțimea se puse pe fugă, care-ncotro, temîndu-se să nu cadă pe vreunul din ei trupul care se prăvălea din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învîrtă frigărui, Gherasimov Înjura cînd pe sîrbește, cînd pe rusește, nu se mai știa, rachiul era tare. Săracul Gherasimov va muri de congestie pulmonară În luna noiembrie a aceluiași an, iar G.M. va fi cel care-i va sta la căpătîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aceeași lungime și la același preț, Îl Înșfăcă zdravăn și Începu să-l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătîndu-și elasticitatea. Apoi se plesni de două-trei ori peste carîmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și-l Învîrti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al undiței cînd tragi la o cegă mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Esterhazy nu putea muri chiar oricum, că nu putea fi executat ca un tîlhar de drumul mare. Astfel va sta și sub spînzurătoare. Chiar cînd călăul Îi va lua băncuța de sub picioare, tot mai aștepta o minune. Trupul i se Învîrti În ștreang, iar ochii Îi ieșiră din orbite de parcă vedea ceva cumplit și nemaiîntîlnit. „Domnilor, m-am aflat la cîțiva pași de el“ va povesti la popota ofițerilor chiar În aceeași seară același ulan cu mustăți zbîrlite. „CÎnd i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
velnița lui Cojocaru (un cazan de făcut rachiu). Moara avea o roată mare dințată și deasupra roții era fixată o oiște de care erau legați caii care mergeau de jur împrejur, ca la arie. Un angrenaj de roți ajungea să învârtă fusul morii care acționa piatra, sfărâmând grăunțele. Mai târziu, Ion Borcea a făcut o moară cu valțuri, însă nu a fost rentabilă, și a vânduto pe nimică unuia de la Bacău. Făcuse moara cu bani împrumutați de la bănci și, dând faliment
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
situația morii de vânt a lui Gh. Boca, deoarece, ne spune el, când era vântul mare, era trezit din somn (era argat la Gh. Boca!) și trimisă la moară ca să țină cu funia aripile morii, că altfel sărea roata care învârtea piatra.54 Recensământul din 1912 a înregistrat, pe lângă populație, și patrimoniul comunei Filipeni: o moară cu aburi în Lunca și una în satul Mărăști Vale, și câte o moară cu țiței în Fruntești și Mărăști Vale. Înainte și după primul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]