3,639 matches
-
ai vrut să te faci? - Ce știu io... Ceva fain, dòmnă de ceva: de director de bancă, oar’de colonel, oar’ de inginer - adică să nu lucru, io, cu mânile mele... - Ei, uite, Încă nu ești doamnă-de-ceva, zice mama. Ești Învățătoare suplinitoare la noi și te poftesc să nu te mai plângi atâta... - Da io nu mă plâng! Zâc numa, zice Tuza, râzând. Că io-s fată tinără, dòmnă, nu ca ’mnetale, de umbli numa-n negru, de-ai zâce că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spală-ți măcar chiloții... - Io cu mânile mele?, se miră Tuza, arătându-și mâinile. - Dar ce au mâinile tale? Se topesc În apă? Acasă cine ți-i spăla? - Io! Da-acasă eram ștudentă-n vacanță, aci-s Învățătòre... - Și fiindcă ești Învățătoare, trebuie să ți-i spele directoarea? - La asta nu m-am gândit, zice Tuza, după o vreme. În cazul ăsta, să-mi găsesc gazdă - dar convenabilă. Până să se mute la gazda convenabilă... Eu țin la ea. O găsesc frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și ea zice că să-i arăt cum, de-adevăratelea. Și-atuncea eu zic că ziceam că eu sunt degeratul - buuun; și zic că ziceam că ea e fetele desdegerătoare - bun și asta, chiar dacă-i numai una singură - dar domnișoară-nvățătoare, orișicâtuși. Îi spun, ca să fie spus: la un degerat trebuie măcar două fete des-, cel mai bine: trei și, uite, ea-i numai una... Domnișoara zice că vine ea, vine și a doua și cealaltă, celelalte, până atunci să Încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să spun ceea ce nu se cade să spun - așa mi-a spus Tecla, dacă m-o-ntreba cineva; În al treilea, legat de primul: dacă ea, domnișoara zice că Tecla-i slujnică, atunci nu se cade ca ea, și domnișoară și Învățătoare și din Ardeal, să știe ce știu fetele-de-la-noi, de le zice ea slujnice. Și domnișoara zice că de ce să nu se cadă: basarabence, ardelence, slujnice, domnișoare, fetele-s la fel făcute - să mă uit eu bine la ea, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că, dacă aproape cam tot așa, să facem noi doi aproape cam tot așa cum făcusem cu Tecla, pe cuptiori - cum anume? Să-i arăt numai, că ea-i ascultătoare, ca elevă era foarte, a rămas așa, chiar dacă s-a făcut Învățătoare... Îi arăt. Facem ce facem - dar nu-i tot aceea. Lipsește cuptorul ca să fie exact-exact. Ne ducem În bucătărie, urcăm pe cuptor și facem, exact - și exact așa dă mama peste noi și-i zice domnișoarei să-și caute altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
e motanul meu cel prieten (că tot n-aveam). La care el răspundea: - Hă!, băi’țălu moș’lui! Și gata. Din acel moment, puteam trece la lucru. - Ce-o mai fi și asta: toată ziua, bună ziua, la moș Iacob? - mama, Învățătoarea, femeie geloasă. Ce tot faci la el? - Cum ce?, mă miram eu. Lucrăm! - Ei, dacă lucraaați...Degeaba zâmbea mama și ne lua În derâdere: Moș Iacob și cu mine lucram. Ce? Orice! Sigur că Moș Iacob avea „foncție”: era premare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
băi’țălu moș’lui, omu cât trăiește-și tot Însușăște ș’ tot ne-nsușât rămâne! N-ai Înțăles? Lustruiesc tăietura di teslă, bre! - De ce? Doar ai să vii cu tesla iară și-ai să tai tăietura lustruită!, ziceam eu, băiatul mamei, Învățătoare care Învățase logică la Normala de la Chișinău. - D-apăi asta-i! Unii oameni cred că așchiile de la teslă pot să se prezante oricum ’naintea Giudecății de Apoi! Și nu! Așchia-i și è, om, trebuie să se prezante cuviincios tăietă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zici că nu ți-am spus! Că, dacă mi-l aduci mușcat ori Înțepat ori pișcat ori otrăvit ori schilodit ori Înecat ori... - Da se poate, doamnă...? La urma urmei, mama Își turuia fără convingere rolul de mamă și de Învățătoare - fiindcă, unde eram eu toată vremea, În afara claselor și a recreațiilor la Moș Iacob În ogradă - dacă nu „pe câlburi”: pe islaz, la gârlă, În pădure...? Dar aceasta fiind menirea mamei, menirea mea era s-o ascult (cu urechile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Învelește, le caută loc În bagaje. Pe câte unul Îlscoate. Îl pune la locul lui, din casă: - Tu stai aici!, Îi spune mama lucrului. Tu stai aici și ne-aștepți - s-a-nțeles? Cum să nu se Înțeleagă dacă explică Învățătoarea și (Încă) directoarea școlii? Între o ieșire din și o intrare În - curte, casă, școală - tata Îi aduce mamei aminte: - Să nu uiți să iei... - și spune lucrul de ne-uitat. - Cum să uit? Chiar așa: cum să uite, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din cap. - El arde, Petrolul-și-țițeiul! El arde În lămpi de luminat, el arde-n motoare de mișcat, el arde foarte frumos și Înalt, când te uiți la el de departe... - Doamne ferește-i pe Ploieșteni, murmură mama În baticul ei de-nvățătoare. Americanii. Ei, cu avioanele lor zburătoare. Vedem bine: sunt foarte mici avioanele Americanilor, dar-Însă ele conțin bombe foaaaarte. Noi nu vedem, de-aici, bombele foarte-marile, dar-Însă-totuși, vedem Petrolulși. Cum arde el foarte mare. Și foarte Înalt, pe Întreg cerul, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aia... Mama ar vrea să mai discute, Însă omul Își scoate pălăria, o salută cuviincios: - Nò, păi zua bună! - și pleacă. Mama nu pricepe ceva, Însă nu vrea să arate, de față cu mine, că n-a Înțeles ea, ditamai Învățătoarea; și mamă pe deasupra. Încolo, după amiază. Târziu - mi-e somn, mi-e foame. Suntem Într-o căruță. Una care merge. Nu aceeași - oricum, alt căruțaș; care Întreabă tot timpul: - Da’ un’e-o să staț’ la noi, la Gusu? - Găsim noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tăcut preț de câteva clipe. Nu-i venea să-și creadă urechilor. —Glumești, nu? Păi, nu, a răspuns el indicându-și tunsoarea ca pe o dovadă. Ai lăsat-o pe Deborah să te tundă? Pentru numele lui Dumnezeu, femeia e învățătoare! De când a devenit și frizeriță? Ai înnebunit de tot? James a adoptat o expresie rănită. —Mie mi se pare că i-a reușit destul de bine, a replicat el țâfnos. — Da, păi, tu nu poți să vezi cum te-a tuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că-l chema James Frankland. Și doamna Frankland n-a vrut să te însoțească azi? a întrebat ea. Știa că nu era abordarea cea mai subtilă, dar asta era versiunea inventată de Julia pentru „întâlniri la repezeală“. — Nu. Ea e învățătoare, așa că are deja o activitate foarte importantă, îi răspunsese el. La naiba, s-a gândit Julia. Avea nevoie de o tactică nouă. Și în ce fel ești implicat în cadrul fundației? Deocamdată nu sunt implicat în nici un fel. Tocmai de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și să te duci să ți se picteze unghiile. Așa că, în afara sexului, chiar nu văd care e atracția pe care ai putea-o exercita. —Du-te-n pizda mă-tii! Adio ton scăzut și demn. —Tu ești o amărâtă de învățătoare, drăguță, nu ești vreo inteligență sclipitoare care să fi descoperit leacul pentru cancer, a șuierat Julia. Nu știi nimic despre mine și James, așa că nu te grăbi să tragi concluzii. Deborah a zâmbit triumfătoare, evident încântată c-o zgândărise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prea mare și-i atârna lălâie pe șolduri. Făcută pe măsură... dar pe măsura altcuiva, s-a gândit Julia. A, uite! a exclamat ea descoperind pe cineva la câțiva metri distanță. Prietena mea, Jade, de la facultate. Și ea e tot învățătoare. Hai să vă fac cunoștință! —Facultate? Deborah nu s-a clintit. —Ce-ai căutat tu la facultate? Femeia nici măcar n-a încercat să-și mascheze surprinderea legată de faptul că Julia trecuse prin școală mai departe de liceu. Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tragere de inimă. —Jade! Draga mea! Ce mă bucur să te văd! a exclamat Julia și și-a îmbrățișat prietena cu căldură. Vreau să-ți fac cunoștință cu o altă... ăăăă... prietenă de-a mea: Deborah. Și ea e tot învățătoare. Da? Jade s-a întors către Deborah și i-a zâmbit larg. Jade era o negresă splendidă, cu un trup statuar și un păr mătăsos, numai bucle, care-i fluturau pe creștet ca niște arcuri sărite din saltea. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zero, mă rog, asta-n vreme ce Doinița la rându-i se dădea mare c-a lucrat în învățământ, profesoară de muzică cică, la Spiru Haret, dar Milică știa precis de la o prietenă de-a nevesti-sii că fusese de fapt învățătoare la o școală primară din comuna Periș... Nici unul dintre ei n-ar fi îndrăznit cu doar un an în urmă să viseze să lucreze într-o redacție, tot așa cum nici tu, Rafaele, era o pleașcă de zile mari povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
arhitectural misterios. Erau strămătuși din partea lui taică-meu, adică grecoaice cu nasul acvilin și capul strâns la menghină până li se țuguiase ca o minge de rugby. Tanti Clemanza fusese măritată cu un poet sătesc, nea Miluță, și funcționase ca învățătoare în satul Chichirești. Acolo avuseseră o casă de lut cu boltă de viță-de-vie, totul înconjurat cu un gard de nuiele. Mai erau și trei capre pe care le învăța rusește în răstimpul în care nu-și alăpta copiii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu boltă de viță-de-vie, totul înconjurat cu un gard de nuiele. Mai erau și trei capre pe care le învăța rusește în răstimpul în care nu-și alăpta copiii pe care nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doi atâtea pastile, vinete, roșii, curmale și antricoate, încât plătiseră îndoit valoarea apartamentului pe care-l așteptau de treizeci de ani. Dacă tanti Mizi se spălase pe cap și nu putea ieși când lui tanti Clemanza îi veneau poftele, fosta învățătoare ieșea pe holul vilei și striga: - Madam Istrate! Rogu-te, trimite-o pe aia mică să-mi aducă niște lichior de caise, că mă arde de la pastilele astea. Umenea ijóghi vjelútke, spasiba! - Babetă nemuritoare! Auzi cum se rățoiește, zici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Clemanza, într-un capot cu flori de bambus, stătea întinsă pe patul cât o parcare. Pe masa susținută la mijloc de un picior de bronz cu gheare de leu, un televizor alb-negru cu lămpi, sovietic, de mărimea unui Trabant. Din învățătoarea de 120 de kilograme n-a mai rămas decât o bătrână deșirată, buclată și cu ochelari fund de sticlă. - Numai prostii, numai tâmpenii la televizor. Da’ ce să faci altceva? Din casă nu pot ieși, că sparg ăștia strada să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu-i va plăcea cartea. Ei nu știau originea adevărată a acestei fete și n-o vor afla decât foarte târziu. Observaseră că Prințesei îi plăcea să cânte. Când deja se obișnuise cu ei, cânta prin casă, afară la joacă. Învățătoarea le spunea că este foarte talentată la muzică și are o voce frumoasă. Aceleași aprecieri le-a făcut și profesoara de muzică, atunci când Prințesa a fost în clasele mai mari și le-a sugerat părinților că ar fi bine ca
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
singură dată.” — De la înălțimea aia, când te-ai aruncat te mai poți scula, ca să te mai arunci o dată? Acolo ai rămas, comentează un domn. — Bulă la școală, continuă Teofana. „Cine a introdus acupunctura în țara noastră, Bulă? Vlad Țepeș, doamna învățătoare.” — Țeapa lui Vlad era ac nu glumă, comentează cei care o ascultau pe Teofana. — Mai știi bancuri cu Bulă?o întreabă, vesel, Alexandru. Dacă mă gândesc, mai în vin în minte, dar îți dau ție rândul. Două prietene, începe Alexandru
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
popa Stasuc a rămas văduv de vreo doi ani? I-a murit preoteasa în floarea vârstei. Și, ce femeie frumoasă! Cred că ți-o aduci aminte de când a venit cu popa în sat. Ați fost colegi la școală, ea fiind învățătoare. A murit de cancer. Nu a avut copii. Deci, popa Stasuc, cum cred că ți-l aduci aminte, e un bărbat voinic, cu alură de haiduc și ce s-a gândit? La o predică de după slujbă, s-a adresat enoriașilor
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
indispensabil într-o școală. S-a făcut anchetă în școală, dar clopoțelul nu a fost găsit. Dumneavoastră nu erați venit la școala noastră. Deci, trebuia un clopoțel la școală pentru a se suna de intrare și de ieșire de la ore. Învățătoarea clasei mele a întrebat dacă vreunul din noi avem acasă un clopoțel ca să-l aducă până ce conducerea școlii va face rost de un altul. Atunci eu am ridicat mâna și am spus că voi aduce eu o tălângă, adică o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]