2,512 matches
-
de deputat; Cațavencu pierde scrisoarea Într-o Încăierare din Actul III, (coincidențe) este găsită iar de același Cetațean turmentat, apoi, În sfârșit, o Înapoiază „andrisantului”, adică Zoei. Această situație comică este realizată cu măiestrie. Când se pare că unul din șantajele politice nu are șanse de izbandă, este trimis În scenă Agamiță Dandanache, el Învinge În alegeri, căpătând mult-râvnitul post de deputat, tot cu ajutorul unei scrisori de amor, cel de-al doilea șantaj; el Însă nu Înapoiază scrisoarea becherului, pentru că „mai
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu măiestrie. Când se pare că unul din șantajele politice nu are șanse de izbandă, este trimis În scenă Agamiță Dandanache, el Învinge În alegeri, căpătând mult-râvnitul post de deputat, tot cu ajutorul unei scrisori de amor, cel de-al doilea șantaj; el Însă nu Înapoiază scrisoarea becherului, pentru că „mai trebuie s-aldata”, „cum era să fac o asemenea prostie?” Se sugerează astfel, că arma politică a șantajului va fi (și a fost) eficientă și În viitor, cinstea și meritele politice neavând nici o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
căpătând mult-râvnitul post de deputat, tot cu ajutorul unei scrisori de amor, cel de-al doilea șantaj; el Însă nu Înapoiază scrisoarea becherului, pentru că „mai trebuie s-aldata”, „cum era să fac o asemenea prostie?” Se sugerează astfel, că arma politică a șantajului va fi (și a fost) eficientă și În viitor, cinstea și meritele politice neavând nici o șansă În viața politică Numararea steagurilor de către Ghița Pristanda este una din primele situații comice, aceasta deschizând, cum s-ar zice, seria celorlalte; din ea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
De aici, ideea ca Iona este conștient de faptul că omul trebuie să procedeze la o selecție lucidă a Întâmplărilor, evenimentelor sau faptelor importante pentru el În viață. Cu o Înțelegere superioară, dată de experiența de viață, eroul exprimă un șantaj sentimental („dacă mă sinucid?”), cu jovialitate și comprehensiune, pentru imprudența chitului, tânăr, „fără experiență", cuțitul sugerând o variantă, o cale de ieșire din această situație limită: „sunt primul pescar pescuit de el”. In finalul tabloului, Iona devine visător și se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
filmele americane, unde zgârciul e constituit din sperieturi fizice, din stârnirea groazei în spectator. Orfelinatul are însă o măduvă pe cât de tristă, pe atât de cunoscută de orice spectator (și pe atât de ușor de interpretat, dacă autorii ratează, ca șantaj sentimental). Asta nu se întâmplă. Construind filmul după regulile unui joc de-a v-ați ascunselea, autorii ne iau ca martorii unui ludic trist. Singura lumină în această poveste dramatică e dragostea unei mame pentru un copil care nu e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
sus citat credea, sincer, că păcatele presei din vechiul regat nu-și mai au locul în România de după Marea Unire. Din nefericire, ele au supraviețuit. După un sfert de secol, regimul comunist le-a selectat (calomnia, minciuna, procesul de intenție, șantajul, înscenările de tot felul) și le-a ridi132 cat la rangul de virtute „patriotică”. Și ce motiv ar avea să se schimbe „patrioții” de ieri, reșapați după 1989 și deveniți patroni media? Norocul nostru stă în faptul că există în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vechi utopii). Războaiele mondiale și pierderea imperiilor coloniale au avut drept consecință crizele economice. Se pare că după fiecare catastrofă, Europa a găsit, totuși, forța necesară renașterii din propria cenușă. Sigur că resursele ei energetice sunt limitate, ceea ce o expune șantajului rusesc (hidrocarburile!), dar liberalismul economic o face să poată concura (încă!) cu imperialismul „roșu”, rusesc sau chinezesc. În concluzie, nu cred că partida este pierdută pentru Europa. În ce privește România, aș crede că și cetățenii ei cei mai lucizi își pot
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pe care, la un moment (și numai în interesul „colectivului”!), fuseseră nevoiți să-l declare mai bun decât ei. Și cum putea fi anihilat un adversar ca el dacă nu acuzându-l de fapte contrare onestității și responsabilității profesionale, precum șantajul sexual? Manevrând și câțiva studenți, unii labili psihic și alții „autodemascați” (la marea înghe 157 suială „revoluționară”!) ca informatori ai securității, colegii care nu prea tipăriseră lucrări științifice (ca să nu „colaboreze” cu regimul comunist, cum clamau pe la ședințele noului „sindicat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
însuți. „Poeziile din secolul trecut” ale lui N. Turtureanu stau mărturie pentru efortul de a-și defini un teritoriu poetic expus cât mai puțin noxelor acelei epoci „pline de avânt constructiv”. Se lăsa în voia fanteziei ludice pentru a... eluda șantajul cu „imperativul artei angajate”. Sentimental cât să satisfacă tradiția, meditativ și elegiac, își controlează efuziunile lirice cu umor și spirit parodic, devenind o voce distinctă într-un peisaj literar foarte accidentat. O dovedesc din plin cele câteva culegeri de versuri
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sus citat credea, sincer, că păcatele presei din vechiul regat nu-și mai au locul în România de după Marea Unire. Din nefericire, ele au supraviețuit. După un sfert de secol, regimul comunist le-a selectat (calomnia, minciuna, procesul de intenție, șantajul, înscenările de tot felul) și le-a ridi132 cat la rangul de virtute „patriotică”. Și ce motiv ar avea să se schimbe „patrioții” de ieri, reșapați după 1989 și deveniți patroni media? Norocul nostru stă în faptul că există în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vechi utopii). Războaiele mondiale și pierderea imperiilor coloniale au avut drept consecință crizele economice. Se pare că după fiecare catastrofă, Europa a găsit, totuși, forța necesară renașterii din propria cenușă. Sigur că resursele ei energetice sunt limitate, ceea ce o expune șantajului rusesc (hidrocarburile!), dar liberalismul economic o face să poată concura (încă!) cu imperialismul „roșu”, rusesc sau chinezesc. În concluzie, nu cred că partida este pierdută pentru Europa. În ce privește România, aș crede că și cetățenii ei cei mai lucizi își pot
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pe care, la un moment (și numai în interesul „colectivului”!), fuseseră nevoiți să-l declare mai bun decât ei. Și cum putea fi anihilat un adversar ca el dacă nu acuzându-l de fapte contrare onestității și responsabilității profesionale, precum șantajul sexual? Manevrând și câțiva studenți, unii labili psihic și alții „autodemascați” (la marea înghe 157 suială „revoluționară”!) ca informatori ai securității, colegii care nu prea tipăriseră lucrări științifice (ca să nu „colaboreze” cu regimul comunist, cum clamau pe la ședințele noului „sindicat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
însuți. „Poeziile din secolul trecut” ale lui N. Turtureanu stau mărturie pentru efortul de a-și defini un teritoriu poetic expus cât mai puțin noxelor acelei epoci „pline de avânt constructiv”. Se lăsa în voia fanteziei ludice pentru a... eluda șantajul cu „imperativul artei angajate”. Sentimental cât să satisfacă tradiția, meditativ și elegiac, își controlează efuziunile lirice cu umor și spirit parodic, devenind o voce distinctă într-un peisaj literar foarte accidentat. O dovedesc din plin cele câteva culegeri de versuri
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mituri de un an sau de un deceniu. La rândul lor, instituțiile anticorupție sunt supuse unui regim din care nu lipsesc acuzațiile de agendă politică, revanșă sau linșaj juridic. În tot acest concert de foșnete, strigăte, istericale, pressing mediatic și șantaj, Cristian Ghinea pune în joc argumente și documente. Interviurile lui cu oameni care lucrează în instituțiile anticorupție, dar și cu observatori neutri ai fenomenului fac lumină într-un spațiu închiriat prea des suspiciunilor și prezumțiilor. Cristian Ghinea și interlocutorii lui
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
actul justiției, discreditându-l chiar prin propunerea reformării justiției printr-un pachet de legi adoptat prin asumarea răspunderii guvernamentale. A pus întotdeauna interesul de partid al PNL deasupra interesului național și a folosit Ministerul Justiției ca pe o armă de șantaj atât împotriva partenerilor de guvernare, cât și împotriva forțelor de justiție.“ V.S. Am răspuns ceva la această declarație? R.T. Domnule Stoica, eu vă întreb... V.S. Găsiți vreun răspuns al meu la această declarație? R.T. Uneori, și tăcerea este un răspuns
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
4 Castel construit lângă Potsdam la 1745 pentru regele Frederic al II-lea. 5 Celebru atelier de croitorie de la Paris. 6 Emmanuel von Salm, prieten al Kronprinz-ului. 7 Maximilian Harden, un ziarist evreu, angajat într-un celebru proces de șantaj în primăvara anului 1907, vizat fiind împăratul Wilhelm al II-lea. 8 Wilhelm I (1797-1888), rege al Prusiei (1861-1871) și împărat al Germaniei (1871-1888). 9 Édouard Détaille (1848-1912), pictor militar francez, autorul cunoscutului tablou "Napoleon pe podul de la Arcole", locul
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
poate să o cuantifice, întrucât nu este posibil; sigur este că lipsa lor de curaj i-a făcut să fie vinovați ulterior pentru ceea ce au ajuns să facă. Iar, în al treilea rând sunt delatorii ajunși îi situația respectivă prin șantaj și presiuni. Aceștia sunt cel mai puțin vinovați, dar sunt TOTUȘI vinovați și nu pot fi trecuți cu vederea. Straturile deconspirării în acest sens ar trebui să se petreacă, de la cap la coadă, și nu invers. Altfel, dacă doar delatorii
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
sunt cel mai puțin vinovați, dar sunt TOTUȘI vinovați și nu pot fi trecuți cu vederea. Straturile deconspirării în acest sens ar trebui să se petreacă, de la cap la coadă, și nu invers. Altfel, dacă doar delatorii deveniți așa ceva prin șantaj vor fi puși sub lumina reflectoarelor, ei vor fi țapii ispășitori ai unui rău colectiv care nu va igieniza moral România, ci o va lăsa mai degrabă într-o stare de letargie în care generațiile foarte tinere vor pune semnul
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
lustrația? Chestiunea cea mai consistentă legată de valabilitatea și stringența aplicativității lustrației este alta. Și anume: nelustrând persoanele publice vinovate de a fi colaborat cu Securitatea (sau de a fi făcut parte din eșaloanele Securității), acestea pot fi supuse continuu șantajului și, implicit, corupției administrative, politice. Cel mai limpede exemplu este la îndemâna noastră, a tuturor, și îl aflăm în chiar prima etapă a tranziției și a postcomunismului românesc. Ce s-a întâmplat în anul 1990 și în anii imediat următori? De ce
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
din 1990 sau brutala campanie electorală), iar aceste abuzuri flagrante nu au fost pedepsite, ci, dimpotrivă, au fost acceptate tacit de majoritatea populației (chiar dacă a existat o minoritate care s-a opus vehement)? În afara manipulării, a mai funcționat din plin șantajul și corupția la nivelul reprezentanților publici și al instituțiilor de care aparțineau aceștia. În plus, oamenilor li s-a inculcat ideea că „toți suntem (sau am fost) vinovați”. Abuzul a devenit molipsitor și din alt motiv, însă: pe lângă continuitatea în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Securitatea. Șantajați, aceștia deveneau în chip previzibil niște fantoșe manipulabile, dirijate în favoarea noii puteri pervertite la o formă camuflată de dictatură. Nelustrate, toate aceste persoane, oricât de deschise la procesul de europenizare și de democratizare al României postcomuniste, depindeau, prin șantaj, de scopurile și orientarea politică a păpușarilor lor. Or, este evident că lustrația devine necesară mai ales pentru a tranșa chestiunea acestui posibil șantaj și a corupției adiacente lui. Căci șantajabilii nu sunt, poate, foarte mulți nici astăzi, la nivelul
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
persoane, oricât de deschise la procesul de europenizare și de democratizare al României postcomuniste, depindeau, prin șantaj, de scopurile și orientarea politică a păpușarilor lor. Or, este evident că lustrația devine necesară mai ales pentru a tranșa chestiunea acestui posibil șantaj și a corupției adiacente lui. Căci șantajabilii nu sunt, poate, foarte mulți nici astăzi, la nivelul actualei puteri administrative și politice ori în funcții publice de anvergură (de la mass-media până la domeniul culturii, să spunem), dar nici foarte puțini nu sunt
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
șantajați, riscând astfel oricând să ajungă să reprezinte interesele camuflate ale fostei Securități (vezi minuțioasa analiză a istoricului Marius Oprea din Moștenitorii Securității, Editura Humanitas, București, 2004) și să prelungească ori să ramifice tocmai corupția inerentă infuzată de aplicativitatea respectivului șantaj. Din păcate, din nefericire, spre nenorocul nostru, al tuturor. Vinovăție și sancțiune: penală, lustrală, morală - în țarcul Dosariadei - Afacerea Dosariada riscă să fie și să rămână o cacealma atât timp cât vinovații de gradul I, din timpul comunismului (adică ofițerii de Securitate
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
prin 3000 de lucrători și 42.000 de informatori. În anii ’70 a început să crească numărul colaboratorilor intelectuali, instituția Poliției politice renunțând la colaboratorii de origine rurală; tot în această perioadă, Securitatea a renunțat la recrutarea prin constrângere și șantaj, făcând apel, în schimb, la sentimentul patriotic, în pas cu naționalismul ceaușist. S-a apelat la trei tipuri de legături: informatorii clasici, colaboratorii (persoane de sprijin care nu practicau delațiunea, dar ajutau Securitatea) și rezidenții - în ale căror case se
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
trebuie să atragă atenția în cazul lui Vasile Paraschiv, ci, așa cum spuneam, puterea lui de a da o bătălie decisivă, individuală, personalizată, pentru libertate, de a avea curaj și de a merge până la capăt, indiferent de umilințe și maltratări, de șantaj și indiferent de riscul de a fi singur într-o lume robotizată și înfrigurată de temeri și reacții pavloviene. Deși a fost exemplar, Vasile Paraschiv refuză sintagma de erou, dintr-o modestie ce-i este caracteristică. Simplitatea și onestitatea alcătuiesc
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]