2,545 matches
-
spuma valurilor leneșe ale Balticii chihlimbare minuscule, despre una-alta, la urmă și despre intermezzo-ul ei monastic de acum mai bine de cincizeci de ani. Eu aveam impresia că încă se mai simțea bântuită de sora Alfons Maria, aspra șefă a novicilor. Încă și mai uimitor era faptul că ea își păstrase credința catolică, firește, cu orientarea de stânga experimentată de fosta moașă și funcționară sindicală. Pe noul papă Benedict îl privea cu scepticismul de rigoare: „Și dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ai fi adus pe lume așa, pur și simplu, o grămadă de copii?“ Atunci am început să scormonim din nou prin sertarele anilor noștri tineri și am descoperit acolo amintiri, ca de obicei, contradictorii; numai când am numit-o pe șefa novicilor, pe sora Alfons Maria, „o jigodie care făcea pe sfânta“ am râs amândoi la unison. Ce a fost înainte, ce a fost după? Ceapa nu e prea exactă cu succesiunea întâmplărilor. Uneori, pe foile ei sunt înscrise numere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Hanovra. În Rheidt, clinica universitară din Bonn și în Lüdenscheid, Sauerland, ea a contribuit la nașterea, socotind în linii mari, a patru mii de sugari. Cu gesturi concrete și cuvinte adecvate, a fost activă de-a lungul anilor, în final șefă peste moașe și îndrumându-le pe ucenice, implicându-se totodată, ca președintă a sindicatelor din mai multe spitale, în lupta pentru condiții mai bune de muncă și pentru salarii tarifare. Și astăzi încă mai călătorește, în calitate de delegat în consiliul seniorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu-i așa, Norman? Apăsă pe pupitrul consolei cu latul palmei, Încercând să deconecteze ecranele. Nu reuși: imaginea persista. — Norman! Răspunde-mi, Norman! Ieși din cabina de comandă și se duse Înspre sas. — N-are nici un rost, Norman. Eu sunt șefa acum. Mă auzi, Norman? Odată ajuns În sas, Își puse casca și Închise cu un declic inelul de siguranță: aerul din rezervoare era rece și uscat. Își ascultă respirația liniștită. — Norman! o auzi pe Beth prin intercomul căștii. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
moarte cu discuții despre taxele ipotecare și alte chestii de genul ăsta. Probabil că oamenii ăia au adormit înainte să apuce să vadă dormitorul. Dar n-ar trebui să fiu așa de rea. James avea intenții bune. Am vorbit cu șefa mea și i-am spus c-aveam să revin la treabă la începutul lui august. Ei, dacă până atunci nu mă simțisem destul de mizerabil, gândul că trebuia să mă întorc la serviciu aproape că m-a aruncat din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și, după un timp rezonabil de gîndire, de ce m-aș fi externat, cînd la spital erau atîtea bucurii, insecte, infirmiere, supă. Asistente prelungi. Pe care-am Încercat să le hipnotizez, dar medium n-am reușit să fiu nici măcar cu sora șefă, care-avea o barbă mică. Și dezaprob părerea bunului meu prieten de la TÎrgoviște, urît oraș, potrivit căreia „luasem pe umerii mei durerile complicatei mașinării omenești”. Care mașină, care dureri, care umeri. Eu n-am umeri. Am o privire gri, intermitentă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai bine. Am luat cartea de vizită și m-am uitat la ea. Numele companiei, Peacock Press, era tipărit cu litere roșii, iar sub el scria: „Hortensia Tonks, editor senior“. — Cine e? am întrebat eu arătându-i numele. — A, e... șefa mea. Încă nu mi-au făcut carte de vizită: sunt relativ de puțin timp la ei. Dar cine știe... Partea asta nu mi-o amintesc clar, dar m-a atins ușor pe umăr. Poate că tu vei fi șansa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai puțin de trei minute, celularul a urlat să-mi spargă timpanele. Și, de ca și cum În acel moment viața mea nu era și așa destul de mizerabilă, ecranul telefonului mi-a confirmat temerile cele mai negre: era chiar Ea. Miranda Priestly. Șefa mea. — Ahn-dre-ah! Ahn-dre-ah! Mă auzi, Ahn-dre-ah? a ciripit ea În secunda În care am deschis mobilul Motorola - Împrejurare care se constituia Într-o realizare deloc de neglijat, ținând cont de faptul că ambele mele mâini și ambele mele picioare (goaleă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se explice, și-apoi, nici nu prea aveam nevoie. Cam singurul lucru pe care apucasem să-l fac În săptămâna care trecuse de când acceptasem postul până În ziua În care urmam să Încep lucrul fusese să aflu câte ceva despre noua mea șefă. Căutasem pe Internet și aflasem cu surprindere că Miranda Priestly se născuse sub numele Miriam Princhek În East End, Londra. Familia ei, ca mai toate familiile de evrei ortodocși din oraș, trăia Într-o sărăcie lucie, dar era foarte religioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care avea cam treizeci de oameni, inclusiv asistenții. Departamentele de Îngrijirea corpului, frumusețe și artă completau acest melanj. Aproape cu toții au făcut un popas la biroul Mirandei ca să stea un pic la taclale cu Emily, să afle ultima bârfă despre șefa și să vadă cum stă treaba cu fata cea nouă. În acea primă dimineață am făcut cunoștință cu zeci de persoane și cu toții și-au etalat dinții de un alb orbitor În zâmbete de la o ureche la alta, părând realmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
i-l vadă. Liniște. Încruntată: O, Mimi, Îmi pare foarte rău! Fata cea nouă a crezut că ești Miranda! Da, da, știu, e foarte haios. Cred că va trebui să o Învăț că nu orice accent britanic este neapărat al șefei! Mi-a aruncat Încă privire severă, iar sprâncenele exagerat de pensate i s-au arcuit mai abitir. A mai stat puțin la taclale, În timp ce eu am continuat să răspund la telefon și să notez mesaje pentru Emily, care avea ulterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
O să te alegi, scumpo, o să te alegi. Ai să vezi. Ți s-o fi părând ție acum că faci chestii cam stupide, dar crede-mă, nu e așa. E Începutul unei chestii fantastice, simt eu. Și m-am documentat cu privire la șefa ta. Miranda asta pare a fi o femeie dură și nu mă Îndoiesc că așa și e, dar cred că până la urmă o s-o placi. Și cred că și ea o să te placă. A etalat cuvântul TOWEL după ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
seama că exercitarea de presiuni și solicitarea unor favoruri făceau parte din slujbă, dar, de regulă, persoana pe care Încercam să o conving, să o intimidez sau asupra căreia exercitam presiuni capitula imediat la simplul auz al binecunoscutului nume al șefei mele. Din păcate pentru mine, Julia lucra pentru o editură de manuale școlare, unde cineva ca Nora Ephron sau Wendy Wasserstein ar fi avut mai multe șanse să fie tratate ca niște VIP-uri decât o persoană faimoasă pentru gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ochiul. — Ahmed, Îți mulțumesc. Nici nu pot să-ți spun ce mult mă ajută chestia asta. Crezi că ar trebui să iau acum și revistele? — Sigur că da. Uite, e deja miercuri, și astea au apărut toate Încă de luni. Șefei tale probabil că n-o să-i placă prea mult, a zis el cu un aer atoateștiutor. Și s-a vârât iarăși sub chioșc, și iarăși s-a ridicat cu un braț Întreg de reviste care, după o scurtă analiză, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
părea să ducă destul de rapid la formarea unei legături de prietenie Între doi oameni. Bună, drăguțo, trimit imediat unul dintre băieți. Ea a venit deja? a Întrebat el, cu deplina Înțelegere că prin „ea“ o desemnam pe țăcănita mea de șefă și că ea lucra pentru Runway, fără Însă a Înțelege prea bine cine anume avea să consume micul dejun pe care Îl comandam. Jorge era unul dintre oamenii mei de dimineață, cum Îi numeam eu. Eduardo, Uri, Jorge și Ahmed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
norocoasă. A, da, doamnă Whitmore. Chiar că sunt o fată norocoasă. Nici idee n-ai cât de norocoasă. Nici nu pot să-ți explic cât m-am simțit de norocoasă ieri după-amiază, când am fost trimisă să cumpăr tampoane pentru șefa mea, numai ca să mi se spună că nu am cumpărat marca pe care o voia și să fiu Întrebată de ce nu sunt În stare să fac nimic ca lumea. Și norocul ar fi probabil singura explicație pentru faptul că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
când Miranda zbiera și s-a repezit să Îi Închidă ușile franțuzești. — Ce s-a-ntâmplat? a șoptit ea cu ochii la tava cu mâncarea neatinsă pe care o țineam, Încremenită locului, În mâini. Păi, se pare că Încântătoarea noastră șefă a servit deja masa de prânz, am șuierat eu printre dinții Încleștați. Și mi-a făcut o scenă pentru că nu am prevăzut, nu am ghicit, nu am fost În stare să mă uit direct În stomacul ei și să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar constat că radioșanțul, ca de obicei, a dat‑o În bară. Îți plac c‑c‑costumașele Michael Kors și blănițele elegante J. Mendel’s? Da, scumpete, o să te descurci de minune. Și‑acum, dă‑mi‑o la telefon pe șefa aia a ta cu târtiță sfrijită. În sufletul meu s‑a declanșat o luptă. Primul impuls a fost să‑i spun să se ducă dracului, că nu mă cunoaște deloc, că‑i vine ușor să‑și compenseze bâlbâiala prin obrăznicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a spus: — Mda, ei bine, nu mi se pare că ai fost chiar așa de Îngrijorată. O dată te rog și eu să mă suni la o anumită oră, atunci când e convenabil pentru mine - ca să nu mai vorbim de faptul că șefa ta nici măcar nu e În țară la ora asta - și tu nu reușești să o faci decât șase ore mai târziu. Ăsta nu prea e semn de mare Îngrijorare din partea ta, Înțelegi ce vreau să spun? Spusese toate astea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
m‑am Întrebat ce răutăți i‑o fi spus unei fete atât de drăguțe și m‑am rugat să nu Înceapă să plângă. Însă, În loc de asta, ea a Întors spre mine ochii aceia mari, nevinovați și a declarat pe șleau: — Șefa ta e cea mai mare scârbă. M‑am holbat la ea o clipă, după care mi‑am revenit. — Nu‑i așa? am zis eu și am izbucnit amândouă În râs. Ce am de făcut? Miranda o să‑mi remarce prezența În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care le vedeam zilnic la birou; modul În care mă privea cu mila aceea pură, neprefăcută, a trezit În sufletul meu simțăminte amestecate. Și am făcut ceea ce nu făcusem niciodată În atâtea luni de muncă În condiții subumane, pentru o șefă inumană, ceva ce reușisem Întotdeauna să țin sub control și să amân pentru un moment mai potrivit. Am izbucnit În plâns. Ilana a părut mai șocată ca oricând. — O, draga mea, vino Încoace! Îmi pare atât de rău! Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am văzut În viața mea muzeul ăsta dat peste cap pentru nimeni - păi, Sfinte Sisoe, nici dacă președintele Statelor Unite ar suna și ar cere să se țină un dineu al Departamentului de Stat aici, nu i‑ar da voie! Iar șefa asta a ta Își Închipuie că poate să dea buzna aici, să dea ordine tuturor și să ne facă viața iadul pe pământ zile În șir. Ei, În fine, așa că am făcut poza asta, pe post de cadou de consolare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Mulțumesc. Pe urmă, Allison m‑a ținut Încă două ore până s‑a asigurat că, În cazul În care vreuna dintre cele paisprezece ședințe de coafură și machiaj programate În cursul săptămânii nu se concretiza, nu o să o umilesc pe șefa noastră dându‑mi cu rimel pe buze, răzându‑mi părțile laterale ale capului și ridicându‑mi restul de păr ca să arăt ca o căpetenie de trib indian. Când am terminat, am sperat că o să am și eu parte de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am gândit că, dacă pe ea nu o deranjează toaleta mea - și mi‑ar fi spus imediat dacă așa ar fi stat lucrurile - atunci ce conta? Probabil că aveau să fie acolo regimente Întregi de asistente care se ocupau de șefele lor și de bună seamă că nimănui nu‑i prea păsa ce purtam noi. „Salonul“ era exact așa cum spusese Briget - o sală de ședință tipică de hotel, cu câteva mese rotunde și un mic podium pentru cei care țineau discursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
purta nu Îmi permiteau să‑mi dau seama dacă e amuzată, indiferentă sau dacă plânge. Ziariștii aveau obiceiul să compare obiceiurile și atitudinea Annei cu cele ale Mirandei, dar mie mi se părea imposibil să existe cineva la fel de insuportabil ca șefa mea. În spatele ei se afla un grup de oameni, care bănuiam că sunt redactori la Vogue, care o priveau obosiți și precauți pe Anna, așa cum Tocătorii noștri o priveau pe Miranda, iar alături de ei stătea Donatella Versace, cu o Înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]