13,607 matches
-
sfădeau. Tîmplele îmi bubuiau. Arătînd că-mi citește nerăbdarea, fata mi-a promis: - Schimb fusta și numaidecît plecăm. Luînd de pe divan obiectul numit, și-l trase peste cap obiectul numit și-i încheie copcile la spate. Cu o unduire din șolduri, făcu să-i pice la picioare fusta veche. Mă copleși iluzia unor intimități. Dînd iar dovadă de perspicacitate, Patricia se înveselea. Cu capul plin de flăcări, am încercat s-o îmbrățișez, dar, cu o mlădiere parșivă, fata se eschivă din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
niște sclerozați ca Gărgăun, intriganți ca Fărocoastă sau o perversă ca Aneta ar fi interesați de adevăr ori de principii. Pentru asta trebuia un exasperat, iar pe acesta la Dobrina nimeni nu-l întruchipa. Bănuielile îmi fură confirmate cînd, legănîndu-și șoldurile de rinocer, primul secretar mă fixă cu o privire grobiană, nu lipsită însă de o înțelegere pe care chiar o puteam crede binevoitoare: „Te-am prins și pe tine dar, uite, deocamdată n-o să pățești nimic”. Pesemne știa cu cine
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lui bădia Nică, brigadierul, apărea lîngă sicriu, parcă neînstare să înțeleagă pactul solemn. Se stropșea la copii și la femeile care se înghesuiau să vadă de aproape sicriul acoperit cu flori, cu capacul așezat alături. Cu nelipsita lui geantă la șold, atîrnată de o curea încrucișată peste pieptul lui lat, bădia Nică opunea reguli meschine într-un moment a cărui măreție ciocănea în piepturi cu degete de gheață. A doua zi, același Nică adună căruțele și oamenii pe șantier. Canalul se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ulița mare plutea mai mult decât mergea fata lui Diogenis Dagdelinis: Marianti. Trebuia să fii de pe altă lume să nu vezi cât era de frumoasă, cum Îi săltau sub cămașa albă sânii mari și rotunzi ori cum i se legănau șoldurile. Și uitându-te la ea nu-ți venea În cap nici un gând necurat; te umpleai, numai, pe dinăuntru cu miresme și cântări de Îngeri. Multă vreme după ce se pierduse În spatele șirului de duzi de pe marginea drumului nu s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trimiteau banii prin mandate; alții vârau bancnotele În plicuri cu scrisori. Ce-am căscat gurile când, printre aburii unui ceaun din șopronul lui Titel, Mișu a scos trei sute și ni le-a fluturat În față... Își Înfipsese o mână În șold, legăna din fund ca o cucoană fandosită și-și făcea vânt cu evantaiul de bani. Titel, fiind măgădan mare față de noi, s-a cam speriat și l-a Îndemnat pe Mișu cel peltic să pună totul Înapoi În tolba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un marș, stătuse puțin de vorbă cu ea, apoi se Întorsese și urlase către sală: „La cererea onoratului public, repetăm numărul cu Îngrozitoarea și ferocea bestie din junglă!”. Schimbase muzica și, de data asta, femeia dezbrăcată Își legăna mai adânc șoldurile, Își sălta câte un sân În palme - atunci când, chipurile, Încerca să potrivească așa cum se cuvenea trupul șarpelui. Băieții abia răsuflau. Acasă le povestise taților ce și cum. Ca să se convingă că odraslele nu-i mințeau, capii de familie umpluseră Căminul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcut apariția pentru Întâia dată. Oamenii erau destul de aspri, dar nu trebuie să-i judecăm noi acuma. Venea unul și cerceta marfa așa, cam plictisit și fără chef. O punea pe femeie să se ridice, să se rotească, Îi cerceta șoldurile și sânii. Strâmba din nas și se interesa, lăsând impresia că vorbea mai mult ca să nu tacă, din politețe pentru vânzător: „Și cam ce vrei pe ea?”. „O nimica toată”, zâmbea negustorul, glumind ca să-și țină clientul aproape, „atâtea măsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ușor conduce prin beznă, și o Înconjoară cu vorbe bune. Pe dibuite, ținându-se de mână, cei doi se apropie de impunătoarea catedră. Profesorul se oprește brusc, iar eleva se lovește de el. Are treisprezece ani, sâni rotunzi și mari, șolduri arcuite de femeie Împlinită. Mai târziu, la proces, s-a consemnat În dosar că scârbavnica pătrundere s-ar fi făcut cu degetul, iar nu cu mădularul rostuit anume pentru Împreunare. Multe lucruri, Însă, nu au ajuns În instanță, căci, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vocea lui, ajunse lângă el, o prinse ca un stăpân, o mână de la spate spre ușa ce dădea spre laborator și, știind bine că cei doi clienți se uitau, Îi mângâie cu o mișcare largă și posesivă desăvârșita alcătuire a șoldului drept și Își lipi prohabul de arcuirea celui stâng. După ce ușa batantă se Închisese În urma lor, se auzi mai Întâi un răcnet Înfundat, urmat de un plesnet greu de palmă pe obraz. Fără să-și spună vreo vorbă, Foiște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nimic nu‐i cere să nu‐nvie vocea morților, și‐atunci o înțepenesc pe mama‐n lut și‐ i ard obrazul cu o lumânare Să arate arămiu, și sânii îi boiesc Ca să lucească precum doi ochi și‐ i pun în șold cercul perfecțiunii, Ce‐ i făcut din ceară Pe care‐atât frățânii morți și‐ l doriră. și‐am rămas cu mama‐ n față! E rândul Să‐ i mișc părul în țărână, alb, Ce se va zvârcoli Ca un mănunchi de viermușori
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
răspuns! Spune-i lui Hideyoshi doar că ne vedem când ne-întâlnim. Cu această remarcă de despărțire, Katsuie se întoarse și porni pe coridorul îngust, spre citadela interioară. Kumohachi o luă și el pe coridor. Cu o mână proptită în șold, se întoarse spre silueta lui Katsuie, care se îndepărta. Chicotind în sinea lui, porni, în sfârșit, spre poarta castelului. Celebrarea numirii lui Samboshi ca moștenitor luă sfârșit în aceeași zi și începu un ospăț mai presus decât cel din seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ți închipui că am venit în camera ta? — Bine, dar mama ta a spus: „Băiatul ăsta va porni din nou spre Muntele Komaki, poimâine,“ și mi-a ordonat cu strictețe să-ți aplic obișnuita moxa pe fluierele picioarelor și pe șolduri, înainte de a pleca pe front. — Cum! A spus să-mi aplici moxa? — Se teme că peste câmpul de luptă va dăinui căldura toamnei și, dacă bei apă stătută, riști să te îmbolnăvești. Îți voi aplica moxa și, după aceea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mânecile de mătase albă cusută cu fir, peste care poartă o mantie lungă, de stofă albastră, brodată cu flori de aur iar dedesubt o rochie cu brandenburguri. Ea poartă și un colan lung, care, pornind de la gât, coboară înfășurându-i șoldurile. Ca semn de ctitor ea ține în mâna dreaptă o pungă. Plasarea doamnei Ecaterina-Dafina, soția lui Eustratie Dabija, soacra lui Gheorghe Duca imediat după ctitor poate fi considerată ca un omagiu adus de ginere, fiindcă datorită intervenției ei energice a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
oameni, veți auzi aceleași chestii, fără să mai trebuiască să vină cei de la IRES, să ne spună cum stă problema, cu direcția noastră imprimată de actuala cârmuire. Mă mir că nu se așează Băsescu în crucea târgului, cu mâinile în șolduri și să se stropșească la noi, așa cum numai dumnealui a învățat de pe puntea mineralierului. Și să întrebe: „Bă, am intrat în NATO? Hâc, am intrat. Am intrat în UE? Am intrat, hâc. Am intrat în spațiul Schengen? Am, hâc, pardon
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mîini de om, și au scris, în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mînă, care a scris. 6. Atunci împăratul a îngălbenit, și gîndurile atît l-au tulburat, că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor, și genunchii i s-au izbit unul de altul. 7. Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cititorii în stele, Haldeii și ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvîntul și a zis înțelepților Babilonului: Oricine va putea citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
iau la faza asta, așa-i? Ești o proastă!“. — Unde e Pollyanna? a întrebat Helen. —La poartă. Vorbește cu doamna Hennessy, am spus eu. Margaret era singura dintre noi care vorbea cu vecinii. Era fericită să discute despre înlocuirile de șold, despre prima comuniune a nepoților, despre vremea neobișnuit de umedă și despre posibilitatea de a găsi cartofi Tayto în Chicago. Paul a intrat în hol încărcat de bagaje. —O, Doamne, nu se poate, a zis Helen care era încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simplu nu poți să mă lași în pace, așa-i? i-a spus Misty cu un zâmbet sălbatic. Mike s-a întunecat. Zâmbind afectată, Misty și-a luat ziarul și a ieșit încet din cameră. Toți ochii erau ațintiți asupra șoldurilor ei unduitoare. Nici unul dintre bărbații din cameră n-a scos un sunet până când Misty n-a dispărut. După care, puțin amețiți, și-au îndreptat din nou atenția către mine, fără prea multă tragere de inimă. Ne-a topit inimile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceea ce se întâmpla în majoritatea timpului, Brigit folosea apelativul Cuban Heel. De fapt, îl chema Carlos, iar eu îi spuneam Titirezul. Carlos se credea un dansator extraordinar și se dădea în spectacol cu orice ocazie. Când începea să-și rotească șoldurile cam micuțe, cu niște mișcări absolut exagerate, îți venea să vomiți. în zilele când nu-i spuneam Titirezul, îl fericeam cu porecla Omul Care îți întoarce Stomacul Pe Dos, ca să mă mențin în tema rotației. Și Wayne unde e? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dusese pe apa sâmbetei. Am încercat s-o schimb, dar Carlos ascunsese toate celelalte CD-uri. Iar în cursa mea frenetică de descoperire a ascunzătorii, Brigit nu mi-a fost de nici un ajutor. Era prea ocupată să țină pasul cu șoldurile rotitoare ale lui Carlos. începusem să mă tem pentru siguranța celor câteva obiecte ornamentale pe care le aveam prin casă. După o piruetă neobișnuit de violentă, am început să mă tem și pentru instalația electrică. După o vreme, toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
câteva obiecte ornamentale pe care le aveam prin casă. După o piruetă neobișnuit de violentă, am început să mă tem și pentru instalația electrică. După o vreme, toți cei patru cubanezi dansau, cu piciorușele lor pline de nerv și cu șoldurile lor tremurătoare, în timp ce fiecare femeie aflată în cameră era evaluată din priviri. Am fost nevoită să mă întorc cu spatele. Soseau din ce în ce mai mulți oameni. Nu cunoșteam pe nimeni cu excepția lui Brigit și a cubanezilor. Soneria a sunat din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de slabă? m-a mai întrebat ea. Uneori comentaseră. Da’ ea de unde știa? —Ba da, am îngăimat, dar nu i-am crezut. Am zis că fiindcă sunt fermieri și așa mai departe, le plac femeile zdravene - cum spun ei -, cu șolduri late, bune de purtat copii, tipele puternice, care sunt în stare să meargă șase kilometri și jumătate cu câte-o oaie în fiecare mână, iar în fiecare seară să gătească câte-o grămadă de cartofi care să meargă la ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
furioasă pe fișa aia albă. E o glumă, am spus eu disprețuitoare, uitându-mă cu subînțeles la fișă. Margot mi-a zâmbit conspirativ. —Rachel, și glumele spun foarte multe! N-aveam cum să verific descoperirile lui Margot. Dar pipăindu-mi șoldurile și coastele mi-am dat seama că într-adevăr slăbisem - șoldurile mele nu mai fuseseră așa de lipsite de șunculiță de când aveam zece ani. Deși constatarea asta mă umpluse de fericire, n-aveam nici cea mai vagă idee cum reușisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
disprețuitoare, uitându-mă cu subînțeles la fișă. Margot mi-a zâmbit conspirativ. —Rachel, și glumele spun foarte multe! N-aveam cum să verific descoperirile lui Margot. Dar pipăindu-mi șoldurile și coastele mi-am dat seama că într-adevăr slăbisem - șoldurile mele nu mai fuseseră așa de lipsite de șunculiță de când aveam zece ani. Deși constatarea asta mă umpluse de fericire, n-aveam nici cea mai vagă idee cum reușisem să slăbesc. înainte, ani întregi de mers la sală nu avuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-a explicat ea. Of, Doamne! a exclamat după ce s-a instalat confortabil. —Ce-i? — Prin chestia asta se vede totul și știi cum se lățește totul atunci când stai jos! Toți cei care sunt în spatele meu o să creadă că am șoldurile late de-un metru jumate. Ia du-te în spate și uită-te, m-a rugat ea cu o voce scăzută, dar clar disperată. Da’ vezi să nu pară că mă verifici! Simțindu-mă ca naiba, m-am dus în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
picior pe altul și eventual să fug și să m-ascund, dar m-am forțat să stau dreaptă, să-mi sug burta și să-mi scot pieptul la înaintare. Ba chiar m-am gândit să-mi pun o mână în șold, dar am descoperit că nu puteam fi chiar așa de obraznică. Ce să te mai pun să scoți de pe tine? Știu că e de râs, dar primul meu gând, încărcat de teamă, a fost să nu mă pună să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]